De la Bătălia de la Waterloo la bullying în clasa zero. Minuni uitate ale psihologiei sau când ai psihologi, dar îi ignori

ULTIMA BĂTĂLIE. UN CÂȘTIGĂTOR NEMERITAT

Campania militară a lui Napoleon în 1815, în perioada zbuciumată a celor ”100 de zile”, debutase cu o serie de succese militare. Se întorceau zilele de glorie ale  francezilor?  După înfrângerile din acel an de la Ligny și Quatre Bras (Belgia), armata prusacă se retrăgea. În urmărirea ei, Napoleon a trimis un foarte puternic corp de oaste condus de generalul Groucy , de peste 40000 de oameni şi 104 tunuri.

După două zile, a început bătălia de la Waterloo dintre Napoleon și englezi. Se auzeau tunurile de la mulți kilometri, iar prusacii s-au deplasat spre câmpul de luptă, contra francezilor, și au marcat marea înfrângere și ultima bătălie a lui Napoleon.

Istoria spune că ofițerii din echipa condusă de Groucy ar fi solicitat imperativ să se întoarcă și ei în direcția tunurilor. Generalul ofuscat a ales să mărșăluiască pe o altă direcție. Degeaba au îngenuncheat în fața lui după aceea și l-au implorat unii ofițeri, decizia în cadrul echipei fusese luată. O echipă formată din militari de excepție, dar care nu se înțelegeau. Nu erau în armonie înspre un țel comun și au făcut un general englez erou victorios. Neașteptat și nemeritat.

ȘI GENIILE MAI GREȘESC. DAR CONDUCĂTORII DE AZI?

Napoleon acorda o importanță deosebită selectării colaboratorilor. Lui i se atribuie o expresie folosită acum în management : ”Valoarea unui comandant nu constă în ceea ce face personal, ci în valoarea oamenilor pe care știe să și-i atragă în sprijin”.  A știut să își aleagă generali extraordinari, savanți, literați, cele mai mari capacități intelectuale ale timpului. A promovat oameni excepționali. Dar uneori nu ajunge. Oamenii valoroși pot să dea rezultate defavorabile în condițiile în care echipa din care ei fac parte este constituită nefericit. A fost cazul generalului Groucy, în momentul Waterloo, care a marcat istoria cu o echipă dispusă de unul dintre cei mai mari comandanți ai omenirii. A greșit și unul din marile genii ale omenirii. Oare conducătorii de azi au înțeles aluzia?

GRUP POT FI MULȚI, ECHIPĂ MAI GREU

Se spune acum că Piramida lui Maslow are o valoare mai mult didactică. În realitate, nevoia omului de a comunica, de a interacționa, de a se afirma, poate conta uneori mai mult decât satisfacerea nevoilor de securitate sau fiziologice.

De la Adam și Eva până în prezent, mediul social în care se afirmă, se emancipează, se ambiționează, se distruge sau se nefericește omul este echipa, grupul. Pe bună dreptate s-ar putea spune. Grup poate fi oricine, echipă mai greu. Cineva, mai mult sau mai puțin glumind, spunea că problemele lui Adam sau ulterior cele ale lui Cain, au fost probleme de echipă.

În cutia cibernetică a realității contemporane inputurile sunt prea numeroase, prea imprevizibile, prea copleșitoare pentru a se mai putea concepe ceva semnificativ fără o echipă și mai ales fără echipe bine constituite.

Unul dintre principiile fundamentale ale Managementului Calității la aceasta se și referă – Leadership-ul nu este altceva decât capacitatea de a forma și menține o echipă care să obțină rezultatele dorite. Țara nu este bogată sau săracă, este bine sau prost condusă – este o butadă care se poate extrapola în toate direcțiile.

FIECARE CU ROLUL SĂU. TEORIA ROLURILOR DE ECHIPĂ

De dată relativ recentă, la începutul anilor 80 un cercetător britanic, Meredith Belbin, și-a câștigat notorietatea prin Teoria Rolurilor de Echipă. Rezultat al unui deceniu de studii și experiențe a fost impus de mediul universitar. Actualmente, peste jumătate din firmele de succes din Anglia și foarte multe altele din lume aplică în practică modelul său.

Rolul de echipă este definit de Belbin ca ”tendința specifică a unei persoane de a se comporta, contribui și interacționa cu cei din jur ”. Echipa lui Belbin (cum altfel decât echipa?) a demonstrat că echipele echilibrate, formate din persoane cu aptitudini diferite, înregistrează performanțe superioare celor din echipe dezechilibrate.

NU EXISTĂ ROL BUN SAU RĂU. EXISTĂ ECHIPE

Belbin a evidențiat și separat prin testare psihologică mai multe roluri în cadrul unei echipe reprezentând combinații de personalități care se manifestă într-un anume fel în grup. Numărul acestora a diferit ușor în funcție de cercetare, Belbin identifică la început opt roluri, după care mai selectează încă unul, Expertul. Alte cercetări în domeniu folosesc un număr apropiat de roluri, dar diferit, la aceasta contribuind și dezideratul declarat al echipei.

Oamenii au calități și defecte, iar în modelul lui Belbin nu există rol bun sau rău, echipele trebuie să conțină categorii diferite pentru a fi echilibrate, evitând situațiile antagoniste, tensionale, concentrându-se pe aspectele pozitive și constructive ale activităților.

CATEGORIILE DE ROLURI BELBIN

În funcție de cercetare, inclusiv în cele inițiale ale lui Belbin, unele roluri au suferit modificarea denumirii. După o testare relativ rapidă se reușește încadrarea membrilor echipei în câteva categorii pe care, neavând pretenția unui demers științific sau exhaustiv, ci doar informativ, le prezentăm sintetic, conform scrierilor de specialitate :

Coordonatorul (președintele): este matur, preocupat de obiective, descoperă priorități, nu domină discuțiile.

Formatorul: competitiv, energic, urmărește să câștige cu orice preţ. Prezența mai multor formatori într-o echipă generează tensiuni.

Fabrica: creativ, fantezie, rezolvă probleme uneori neortodox. E sursa ideilor. Uneori e radical. Prezența mai multor membri de acest gen într-o echipă generează conflicte.

Monitorul (evaluatorul): Prudent, analitic, oprește echipa de la acte riscante. Pot fi hipercritici, demolatori de inițiative și idei.

Implementatorul (lucrătorul): Loial, de încredere, transformă strategia în acțiune pozitivă. Poate avea și o viziune îngustă.

Investigator de resurse: negociator, deschis și iute, entuziast. Poate avea o aplecare de a pierde din avânt și a rătăci/ignora amănunte ale proiectului.

Coechipierul : adaptabil, împăciuitor, având tendința de a da unitate și continuitate echipei. Imparțial, are probleme în luarea deciziilor importante.

Finalizator: atent la amănunte, standarde, respectarea orarului și specificațiilor. Perfecționist, poate fi și negativ în obsesia după arogarea de merite și termene.

Expertul : Dedicat muncii, empatic, preocupat de cunoștințe profesionale și aptitudini pe care le împarte cu generozitate.

ATENȚIE! TESTELE BELBIN NU DOR!

Esențial este că oameni valoroși pot ajunge grupați în echipe tensionate care deseori se autoconsumă, iar indivizi foarte diferiți pot fi  grupați în echipe constructive, productive, de excepție. Să ne imaginăm asemenea colective de lucru, clasele de elevi, grupele de studenți sau cercetători, constituite la sfatul psihologului ajutat de rezultatele Testelor BELBIN. Care nu dor! Clasifică oamenii în anumite categorii, nu mai bune unele decât altele, ci care pot lucra mai bine unii cu alții !

Adică psihologul ar conta mai mult decât toanele, părerile, ”atențiile” date managerului, directoarei de școală, șefului de personal sau administratorului ?

Caracteristicile, conștientizarea rolurilor de echipă ne ajută să ne înțelegem mai bine, explică unele comportamente și moduri de lucru și poate contribui la acceptarea, înțelegerea celor din jurul nostru. Cu ajutorul Modelului Belbin, spun specialiștii,  putem înțelege și procesa mai bine informațiile despre propria persoană și ceilalți membri ai echipei.

Noi nu suntem specialiști, dar ni se pare că nu prea mai există profesiuni individuale, ci numai de echipă. Prin excelență o profesiune de echipă din România (adică toate) vor fi, în viitor, marcate de rezultatele cercetărilor Belbin și Rolul de echipă. Sigur, specialiștii vor avea un cuvânt de spus și vor consilia managerii. Managerii buni nu îi vor (MAI) ignora. De exemplu, într-o Primărie, într-o școală, firmă, criteriile de repartizare a funcționarilor, elevilor pe clase au ținut cont de notele obținute, de originea geografică, de evitarea rudeniilor etc., fiecare cu argumente pozitive, dar TOATE și cu argumente negative.

Să ne imaginăm ce ar însemna constituirea claselor la începutul unei serii de învățământ după modelul Rolurilor de echipă? Adică să nu mai fie bullying în România începând de la clasa zero? Deloc academic, am vrea să concluzionăm. Testele BELBN nu dor.  Dar fenomenul bullying doare la orice vârstă. Darmite în clasa zero! Prostia doare. Și ineficiența. Sigur, psihologii ne vor spune mult mai multe despre acestea, noi am îndrăznit doar să îi anunțăm.

Adrian Marian

Nota redacției : Autorul este director adjunct pentru probleme de învățământ la Școala de Agenți de Poliție din Cluj-Napoca și lect. dr. la o facultate de drept. Este cunoscut pentru că i s-a acordat odată titlul de Polițistul anului  și pentru ardoarea cu care promovează jocul de rugby.

Foto: ksla.com