Cum se prepara silvoiul în satele clujene. Ce prune erau considerate cele mai bune și cum se păstra cât mai mult

Silvoiul, silvoizul, silvoița, sâlvărița sau orice alt nume cunoașteți, este deliciosul magiun de prune preparat toamna pentru a îndulci puțin serile reci de iarnă.

Silvoiul, cum i se spune în satele clujene, se făcea și încă se face fără a folosi zahăr și este un produs numa’ bun pentru zilele de post.

Cum se prepara silvoiul în satele clujene. Ce prune erau considerate cele mai bune și cum se păstra cât mai mult

„Prunele bistriță, cele mai bune pentru silvoi, să strânjeu când erau coapte bine, bine, să șie roșu mijlocu’ la ele.

După ce le deojdeoși, tăt pui în cazan până să face pcisălița. Ahaia o iei din cazan, o strecuri p’ân strecurător, ca să nu rămâie cojile, o strecuri până să gată prima căldare. Apoi tât așe, faci a doua șî a tria căldare.

Din tri căldări de pcisăliță iesă una de silvoi. Pui în căldare pă rând pcisălița și să șerbe, mestecând întruna cu mestecălău (o botă care, la capăt, spre căldare, are două scânduri sub formă de cruce, care să așază pă fundu’ căldării, ca să nu să leje de căldare) ”, a povestit lelea Aurică a lu’ Mnihai, ceterașu’ din Ceaba, județul Cluj pentru specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

Mămăligă, plăcinte și clătite cu silvoi

Un lucru demn de amintit, spun specialiștii clujeni, este faptul că la silvoi nu se pune deloc zahăr.

În zilele de post se prepară mămăligă cu silvoi, plăcinte șî lipcii (clătite) cu silvoi.

Pentru că cel făcut exact așa cum trebuie are densitate mare și este foarte gros, acesta se diluează cu puțină apă călduță pentru a-l subția.

Silvoiul se păstrează cel mai bine în oale de lut, fiind comestibil stând și doi sau chiar trei ani.

Foto: Strânsul prunelor la Șigău, județul Cluj/Arhiva CJCPCT Cluj