Cum a făcut DUMNEZEU Clujul. Şi cum a făcut Ovidiu PECICAN o carte din două, trei, patru

Nu e Biblia, compusă din mai multe „cărţi”, şi nici ca tiraj (cea mai răspândită carte din lume) încă n-o concurează, dar ar putea deveni un fel de, dacă ar fi să lucrăm chiar şi numai cu cuvintele autorului. „Cartea de faţă, alcătuită din alte cărţi, publicate iniţial separat, iar apoi adunate pentru a forma un alt întreg, se tot scrie, se tot scrie… Sfârşitul ei, dacă va avea vreodată unul, nu se zăreşte încă, după cum şi începutul s-a pierdut demult în zare”, scrie autorul, Ovidiu Pecican, în noul său copil zămislit de gânduri şi tipar, „Geografii alese. Legendele Clujului” (Editura Limes, 2021).

Clujul exista acolo, în puterea lui Dumnezeu

Citindu-i scrierile, citindu-i cărţile, parcă asişti la fundamentala, pentru viaţă, diviziune celulară. În care celulele se tot divid, se tot separă, iar şi iar. Pentru ca apoi să se reunească în întreg. În corpul, organul final.

Cât despre textele în sine, poate că n-o să ştii niciodată dacă ele sunt realitate sau fantezie, vis. Dar, orice ar fi, sunt un cuvânt frumos. „… Şi când veni vremea cuvenită, Dumnezeu făcut oraşele. Multe din ele nu coborâră imediat pe pământ, fiindcă nici omul nu coborâse încă acolo, iar lumina abia se despărţise din întuneric şi apele încă nu se retrăseseră cu totul, dând la iveală uscatul. Dar, cu toate astea, Clujul exista acolo, în puterea lui Dumnezeu, din prima clipă, aşa cum urmau să îl ştie şi să îl cunoască toţi oamenii care vreodată au poposit sau vor fi trăit între zidurile lui, strălucind de frumuseţe, adunând bune şi rele, curăţenie şi penumbră” (Cum a făcut Dumnezeu Clujul).

Ne oprim aici. Dar nu pentru că am vrea să-l concurăm pe Ovidiu Pecian în scurtime (maestru în proză ultrascurtă, „minimalistă”). Ci pentru a-i lăsa cititorului curiozitatea aproape virgină şi plăcerea de a-şi stâmpăra singur poftele.

Iar ca să încheiem rotund, tot cu trimitere la Biblie, „La început a fost Cuvântul”, i-l lăsăm autorului la final. Că bine a ajuns cel care a fost „cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă”. „Conţinuturile ei strălucesc precum nişte pietre clătinate în soare, părelnic, de aerul fierbinte al unei veri potenţiale, sugerând forme şi aglomerând impresii” (Ovidiu Pecican, Cuvânt de întâmpinare).

(MaAv)