Cronică de film. Adrian Marian: ”Moartea în vacanță” și principiul ”Dovezii sociale”

Este excepțional când filmele românești reușesc să câștige simpatia publicului. Astfel, aflăm că ultima realizare a lui Mircea Bravo, conform cinemagia.ro, a fost pe locul I, recent la încasări.

Top 10 filme în România în săptămâna 28 octombrie – 3 noiembrie 2024, (cinemagia.ro) 1. Moartea în vacanţă; 2. Venom: The Last Dance (Venom: ultimul dans); 3. Terrifier.

Există o lege/principiu  de manipulare care spune că avem tendința de a ne comporta în funcție de atitudinile și acțiunile care se regăsesc în grupul majoritar de indivizi. Se numește în tratatele de specialitate principiul ”Dovezii Sociale”!

Se lucrează atât de intens în Campania electorală cu acest principiu în a induce oamenilor ideea că nu are rost să ne irosim voturile decât pentru unii candidați care au șanse să câștige. Deci nu cumva să votăm după valoarea și realizările vreunui candidat, sau pur și simplu pe cel care ne place mai mult, trebuie votat cel care are șanse. Spiritul de turmă nu este doar monopolul oilor.

Revenind la ”oile noastre” cinematografice, vedem că și la cinema sau la un film anume suntem influențați de acest principiu. De exemplu, dacă faci parte din lumea bună a Clujului înseamnă că ai văzut filmul ”Oppenheimer”! NB: dacă nu l-ai văzut nu dispera, o să vă spunem un mare secret precum evreul pe patul de moarte fiului său că există posibilitatea ca vinul să se facă și din struguri. Există încă posibilitatea să vedeți filme mai bune decât ”Oppenheimer” (pe care, vai! așa de repede l-am uitat).

Când ai talent, ai

”Moartea în vacanță” este un film pe care nu îl veți uita repede pentru că pornește de la un înfiorător fapt real în care, din dorința de a- și maximize profitul rubedeniile ascund cadavrul bunicii și îl trafichează ilegal peste granițe. Când ai talent ai, iar Mircea Bravo chiar dacă nu are înalte studii cinematografice reușește să trateze aceste abominabile fapte într-o cheie umoristică dinspre ideea lui Roberto Benigni în ”La vita e bella” sau Radu Mihăileanu în ”Trenul vieții”!

Se râde fără scrupule, fără programare la acest film în ciuda titlului neatractiv, înspăimântător, desigur doar dacă nu ești din ”lumea bună” și recunoști când un film este pentru elite sau nu. În Cluj (și peste tot) e grele problema cu elitele.

Recunoști imediat și că Mircea Bravo nu este actor, dar figura lui simpatică de golănaș care vrea s-o tragă în piept pe bunicuța din Chinteni, se pliază la prea multe situații să facem din aceasta un caz. Cândva comicul Grigore Vasiliu Birlic a stricat înmormântarea unei mătuși dragi pentru că publicul obișnuit să râdă la grimasele lui, a râs la îngropăciune. Când îl vezi pe Mircea Bravo în groapa din cimitir la debutul filmului nu te sperii, știi că va urma ceva de râs.

Intriga filmului

Mircea Bravo este în rolul unui ajutor de notar, Adrian, cu chirie la Rodica, o băbuță cu chef de băieți tineri, iar Adrian cu greu evită compromisul reducerii chiriei contra iubire și până când? Până când apar în scenă Mihăiță, un verișor de-al lui Adrian, plin de poante, dar mai ales de datorii și Patricia, o agentă imobiliară la granița dintre vârste care sunt dispuși să facă mari concesii mândriei pentru a se înfrupta din averea băbuței languroase.

Patricia și bogătașa pleacă în vacanță în Grecia, dar de frică de a nu scăpa ”găina de aur” imediat pleacă și Adrian și Mihăiță.

În canicula din Grecia, Rodica își dă duhul, iar cei trei aspiranți la moștenire, Adrian, Mihăiță și Patricia, ascund cadavrul într-un portbagaj autosuspendat și-l transport în secret și cu peripeții peste toate granițele înapoi în România.

Reușesc să scape greu, și în râsetele spectatorilor, de toate belele drumului, falsifică un testament, urmează înmormântarea și anunțarea clauzelor testamentului. Șocul final este extraordinar, răstoarnă toate așteptările, dar cred că s-a vorbit deja prea mult despre acțiunea filmului și nu vrem să răpim nimănui savoarea de a se bucura de o comedie reușită.

Despre actori

Actorul Costel Bojog, Mihăiță din film, gigolo de două parale,  este de premiat, are un rol foarte mare încât îți pare rău că nu îl vezi mai des în filme decât în juriul de la iUmor, concurs care a lansat-o pe Maria Popovici care a prestart foarte bine în rolul Patriciei, mult mai mult decât cei 50 de euro din film, prețul standard pentru corupția balcanică.

Mihaela Deceanu, actrița care îi dă viață Rodicăi cea bogată și nerușinată, i-a dat viață excelent, desigur, doar până unde i-a permis scenariul și inventează o nouă Bubulinaca în filmul Zorba, doar că 75 % din film e moartă, dar nouă ne amintește că la Turda, trăiește Teatrul Municipal cu actori deosebiți cum este domnia sa.

Un scurt pasaj al notarului din film atenționează ce mare actor ar fi fost Ioan Isaiu dacă nu și-ar fi interrupt cariera un timp și ce talent zace în Alin Florea care joacă un vameș abuziv și corrupt (modele a avut, poate nici nu a fost așa greu).

Film la care se râde

Filmul lui Mircea Bravo este ca un banc bun de pe vremea comunismului, nu rezolvă problema, dar râzi, îți face greutatea zilei mai frumoasă. Este ca o prestație reușită a unei brigăzi artistice studențești, poate nu sunt de meserie, dar dau în clocot de talent și pasiune.

Nu trebuie să mergem la ”Moartea în vacanță” pentru că într-o anume săptămână a avut audiența cea mai mare deși nu are vulgaritatea hăhăită din filmul românesc ”Teambuilding” care ar deține recordul de încasări.

”Moartea în vacanță!” este un film care merită văzut în grup sau singur, la orice oră, la orice vârstă, pentru că este o comedie care îți poate face o zi mai frumoasă, ne aduce zâmbete de haz care nu au nevoie nici de aprobare, nici de falsă pudoare. Mircea Bravo cred că asta a și vrut.