Cluj24 prezintă fragmente din Clujul de altădată, surprinse de ziariștii din perioada interbelică și nu numai și culese din gazetele vremii de Felix Ostrovschi de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) Cluj-Napoca.

„De o organizaţie sistematică a examinării cărnii, bazată pe principii ştiinţifice, nu se poate vorbi însă, decât după înfiinţarea primelor şcoli de Medicină Veterinară, în secolul al XVIII-lea, când s-a început studierea temeinică a diferitelor boli la animale şi s-a putut cunoaşte care anume dintre ele se transmit la om”.

Primele abatoare din lume

„Nu mult după aceia a luat fiinţă, în diferite ţări, primele abatoare. Cum era şi firesc acestea erau la început în stare rudimentară; de multe ori nu erau decât nişte simple poduri acoperite, aşezate peste râurile şi pâraiele care străbăteau localităţile respective. De o instalaţie interioară a lor, nici nu putea fi vorbă. Aşa cum erau ele pe acele vremuri slujeau într-o bună măsură interesele materiale ale comunelor şi prea puţin interesele sănătăţii publice.

În epoca modernă însă fiecare popor s-a încredinţat de marea lor utilitate publică şi toate ţările au legiferat înfiinţarea, organizarea şifuncţionarea abatoarelor. Aşa se face că şi Legea noastră de Poliţie Sanitară Veterinară cuprinde dispoziţiuni la înfiinţareaşifuncţionarea abatoarelor.

Abatoarele în decursul vremii au evoluat, ajungând în ultimele trei decenii cu deosebire în ţările apusene şi mai ales în Germania, să satisfacă, graţieinstalaţiunilor lor tehnice, cele mai mari exigenţe de igienă şi economie.

Într-adevăr, astăzi abatoarele trebuie să fie astfel construite, utilate şi organizate, ca să poată împlini cu prisosinţă gusturile şicerinţele consumatorilor de carne şi să înlesnească prelucrarea, valorificarea, a tuturor subproduselor, precum piei, intestine, sânge, seu, unghii, coarne, păr.

Abatoare în asemenea condiţiuni găsim câteva şi la noi în ţară, făcând cinstea corpului veterinar şi edililor oraşelor respective, la Braşov, Constanţa, Bucureşti.

Să vedem acum cum stau lucrurile la abatorul Municipiului Cluj. Dacă nu a putut să urmeze ritmul de evoluţie al abatoarelor sin străinătate, trebuie să recunoaştem că a avut şi el parte, de la clădirea lui între 1885-1886 şi până astăzi [1936] de o serie de îmbunătăţiri.

Înainte de anul 1885, servea drept loc de tăiere a animalelor pentru consumaţia publicului clujean, un pod de lemn acoperit, aşezat peste Someş, în dreptul Pieţei Mihai Viteazul.

Şi astăzi se văd încă stâlpii de stejar în albia râului pe care a fost aşezat podul acesta, sau abatorul vechi şi ne putem lesne închipui ce murdărie era sub podul şi numai puhoaiele Someşului le puteau îndepărta.
În anii 1885-1886 s-a format clădirea care formează azi edificiul principal al Abatorului, după sistemul celular, având 26 de celule în care se tăiau aproape 30-35 de mii vite cornute mari, mici şi oi pentru o populaţie de 48 de mii de suflete, cât avea Clujul pe acele vremuri, înglobând şi un gheţar care servea în mod primitiv pentru conservarea cărnii cu gheaţă naturală scoasă din Someş.

Această clădire principală împreună cu abatorul de porci şi celelalte anexe, ce s-au construit ulterior, şi curtea Abatorului, ocupau o suprafaţă de peste 16 mii metri pătraţi”.

Cum se tăiau înainte porcii?

„Porcii se tăiau pe atunci în curţile măcelarilor şi numai târziu măcelarii au fost obligaţi să-i taie într-un loc anume destinat, în curtea Abatorului, unde prelucrarea începea prin pârlirea cu paie.

Această situaţie nu mai putea însă dăinui din consideraţiuni igienice. Primăria oraşului a construit şi a amenajat în anul 1894, după modelul abatorului din Praga şi în dimensiunile corespunzătoare necesităţilor de atunci, clădirea principală pentru tăierea porcilor. De atunci şi până la înscăunarea administraţiei româneşti nu i s-au mai adus Abatorului alte îmbunătăţiri demne de menţionat”.

Desfiinţarea sistemului celular

„O transformare provizorie s-a făcut apoi la Abator prin dărâmarea pereţilor ce despărţeau cele 26 de celule din clădirea destinată tăierii vitelor cornute şi oilor precum şi amenajarea celor cinci hale mari de tăiere.

Prin aceasta schimbare a mărit pe deoparte suprafaţa de folosit a sălilor de tăiere, reclamată de împrejurarea, că trebuia să se taie un număr dublu de animale, populaţiaoraşului ajungând la 100.000 locuitori şi cu noi posibilităţi de înmulţire, iar pe de altă parte, s-a înlesnit examinarea cărnurilor, care se poate face mult mai bine în sălile de tăiere, cu vedere largă, după sistemul halelor, decât cu sistemul celular”.

Frigoriferul Abatorului

Pentru conservarea cărnii, de la tăierea animalelor şi până la distribuirea ei către consumatori, „s-a construit pe teritoriul Abatorului şi un frigorifer care, după amplificarea şi îmbunătăţirile care i s-au adus între anii 1928-1931, cheltuindu-se aproape 4.000.000 lei, funcţionează în condiţiunimulţumitoare.

În anul 1924 s-au făcut mari îmbunătăţiri şi în curtea Abatorului, care a fost canalizată şi pavată cu piatră cubică de granit.

Pentru a satisface măcar în parte dezideratul de umanitate, la tăierea animalelor, s-a înzestrat Abatorul cu unelte de asomarea [anesteziere] a lor.

Ca să ţină pasul cu noile progrese ale ştiinţei s-au introdus la Abator şi noi aparate de examinare a cărnii, Trichinoscopulşi s-a instalat şi un mic laborator pentru cercetările bacteorologice.

Dar şi aceste îmbunătăţiri nu corespund încă timpurilor de astăzi, neputându-se încă tăia şi prelucra în bune condiţiuni numărul de animale necesare populaţiei sporite a Clujului, şi nici ca utilaj tehnic, care să îngăduie prelucrarea tuturor părţilor tăiate şi o manipulare a cărnurilor, potrivit cerinţelor de igienă”.

Lucrările de amplificare a Abatorului

Cu executarea lucrărilor de amplificare a fost însărcinată o firmă care a dat dovadă de specialitate în această materie, adjudecându-i-se prin licitaţie publică, iar pentru lucrările de construcţie se va ţine o altă licitaţie în preajma sezonului de lucru, în primăvară. Iată câteva din lucrările care vor forma această îmbunătăţire a abatorului:

Transformarea sălilor din corpul principal al abatorului în vederea sporirii capacităţilor pentru tăierea de 75 mii animale (vite cornute mari, mânzaţi, viţei, oi) şi a posibilităţilor de prelucrare a animalelor tăiate în condiţiuni igienice.

Se vor mai dărâma pereţii din unele săli, se va repara pardoseala, se vor căptuşipereţii din interior cu plăci de faianţă până la înălţimea de 2 metri, se vor instala cuiere de atârnat cărnurile şi linii aeriene cu macarale de siguranţăşi macarale mobile destinate pentru transportul cărnurilor prelucrate în sala de aerisire şi de aici în frigider.

Construirea între sălile de tăiere şi frigorifer a unei hale de svântarea cărnurilor, care va servi în acelaşi timp şi ca loc de desfacere a lor de către măcelarii angrosişti.

Lărgirea abatorului pentru tăierea porcilor şi instalarea lui cu macarale pentru transportul cărnii în frigorifer.
Construirea unei încăperi având comunicaţie cu sala de tăiere a porcilor pentru instalarea unui aparat de electro-pârlire.

Instalarea de cântare automate pe căile de transport a cărnurilor.
Construirea şi instalarea de măţării sistematice.

Deschiderea unei porţi pentru intrarea animalelor de tăiat dinspre oborul de vite, rămânând ca actuala intrare să servească la scoaterea cărnurilor din abator.

Laborator de testarea cărnii

Transformarea şi amenajarea construcţiilor de la intrarea proiectată pentru casierie, poliţia abatorului, sala de adăpost pentru măcelari, camera de portar.

Procurarea cărucioarelor speciale pentru transportul pieilor, intestinelor şi organelor confiscate.

Şi în anul expirat [1935] s-au adus simţitoare îmbunătăţiri laboratorului abatorului, înzestrându-l cu aparate şi substanţe chimice necesare examinării cărnii şi produselor ei, precum şi la controlul laptelui adus pentru desfacere pe piaţa Clujului. S-a cheltuit pentru acest scop 125 mii lei.

Laboratorul nu a ajuns încă la desăvârşirea instalaţiunilor de care ar avea nevoie, s-a făcut totuşi un pas înainte. Dar va mai fi amplificat şi acesta”. [„Patria”, nr. festiv din 1 decembrie 1936, Cluj].