CLUJUL DE ALTĂDATĂ. Clujul în fața unei epidemii serioase? ”Situația orașului nu este deloc îmbucurătoare”

Cluj24 prezintă fragmente din Clujul de altădată, surprinse de ziariștii din perioada interbelică și nu numai și culese din gazetele vremii de Felix Ostrovschi de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) Cluj-Napoca.

„Ziarele locale s-au ocupat în vremea din urmă într-un ton destul de alarmant, despre mersul epidemiilor de scarlatină și tifos exantematic, ce bântuie Clujul. Situația orașului din acest punct de vedere nu este deloc îmbucurătoare.

Însă nici disperată. Avem la Cluj o epidemie de scarlatină frecventă mai ales printre copii, epidemie mărită prin  viața în comun, de unde și măsurile preventive de carantină și dezinfecție la toate școlile din Cluj, precum și epidemia de tifos exantematic asupra căreia vom insista puțin.

Se știe că tifosul exantematic se răspândește prin alimente nefierte sau necurățite (în special fructele), dar mai ales prin apa din fântâni. Statistica spitalului epidemic din Cluj ne arată că o mare parte a bolnavilor din acest spital sunt din comunele învecinate și numai puțini din Cluj.

În ce privește Clujul, cel mai mare contingent de bolnavi îl dau cartierele necanalizate, unde posibilitatea de contagiune e mărită tocmai prin întrebuințarea apei din fântâni.

De altfel, în aceste periferii se observă un fenomen foarte curios: micii proprietari (agricultori, mici funcționari) din cauza dărilor <<prea mari>> pentru apă, fug din fața canalizării, vânzându-și proprietatea și mutându-se la periferie, unde natural, mijloacele de contagiune sunt mai abundente.

Măsuri de izolare

Față de acestea, autoritățile sanitare ale orașului au luat întinse măsuri nu numai în ce privește izolarea – spitalul epidemic modern amenajat este destul de încăpător, și sunt încă locuri destule, dar și în ce privește desinfectarea, întrucât se desinfectează orice local unde a zăcut sau a stat mai mult timp bolnavul.

Situația e gravă. Autoritățile luptă din răsputeri, dar pe lângă lupta autorităților, mai trebuie și grija laicilor. Și multe mame tăinuiesc boala, numai ca odraslele să nu le ajungă la spital. De unde urmează îmbolnăvirea întregii familii. Iar în ceea ce privește tifosul exantematic remarcăm fuga multora de la periferii din fața apeductului”. [în „Patria”, Anul Al XI-lea, nr.231, Cluj, 18 octombrie 1929]