CULTURA
Cluj versus Timișoara – IMPRESII de scriitor. Vasile Ernu: Clujul a intrat intr-o mașinărie de DEZVOLTARE destul de riscantă

Clujul și Timișoara sunt printre cele mai „solicitate” orașe, după București. Au devenit opțiunile miilor de tineri, pentru educație, pentru nivelul de trai, pentru oportunități de afaceri. Ce să alegi? Clujul, devenit „silicon valley” de România, centru al IT-ului european sau parcurile și Bega Timișoarei?
Problema asta și-a pus-o și Vasile Ernu, scriitor român născut la Odesa, absolvent de filosofie la Iași și cu master luat la Cluj. Ca unul care a petrecut mult timp în marile orașe din România, Ernu și-a permis „luxul” de a face o comparație între Cluj și Timișoara din punctul de vedere al persoanei care a „răsfoit” toate capitolele unui volum al traiului într-un astfel de oraș.
„Am promis că scriu – o caut cu lumânarea. Am stat în 7 orașe mai mult de un an – la Cluj am stat 11 ani: sunt şi clujean puțin. Cu lunile am stat în foarte multe. Anual stau măcar o lună în alt oraș: ultimii doi ani – Bârlad-Vaslui-Chişinău-Iaşi. La anul Reşiţa. Acum Timişoara. Program de viață.
Dintre orașele mari, Timișoara alături de Iaşi par a fi cele mai confortabile orașe în acest moment. București scoatem din calcul că e un „animal urban” separat. Cluj a intrat intr-o mașinărie de dezvoltare destul de riscantă: agresivitatea dezvoltaţionistă nu-i face bine se pare.
Toată lumea vrea să afle diferențele Ce spun mai jos este ceva subiectiv – ar fi nevoie de multă muncă. Dar să schițăm niște observații. Mi-ar plăcea dacă s-ar aduce observații şi comentarii utile.
Timișoara versus Cluj, Bega versus Someș
E suficient să faci un parcurs de-a lungul Begăi şi al Someșului şi totul devine clar: felul în care este amenajat şi folosit Bega este mult peste Someș. Dacă mai vorbim şi de faptul că e un canal navigabil locurile devin şi mai atractive pentru Bega & Timișoara. Bega are multe zone bine amenajate şi un imens potențial. Practic poţi traversa tot oraşul de-a lungul râului Bega. Cu puține retușuri ar putea deveni un spațiu unic în urbanismul nostru. Transportul fluvial acum este de agrement dar poate deveni transport public fluvial chiar dacă se circulă uşor terestru.
Parcurile – verdeața
Aici nu prea ai ce compara: Clujul pierde la mare distanța. Timișoara dispune de parcuri multe, mari şi bine întreținute. Are 14 parcuri. Cluj are mai puţine şi mult mai mici. Iar zona centrală e lipsită de copaci. Dar ţine şi de felul în care e construit istoric oraşul. Timişoara nu e Chișinău la acest capitol – poate cel mai verde oraş din ce ştiu eu – dar lasă impresia de oraş foarte verde. Opus Cluj – lasă impresia de lipsă şi insuficientă verdeață.
Piețele centrale: Cluj pierde în faţa Timișoarei
În centru Cluj are Piaţa Unirii (Mathias Rex), Piaţa Avram Iancu şi de partea cealaltă Piaţa Muzeului. Piaţa Unirii e sufletul orașului cu Matei Corvin şi Biserica Catolică Sfântul Mihail. Toate încercările lui Funar pe linie interbelică de a muta centru spre Piaţa Avram Iancu – piaţa românească – la Catedrala Metropolitană Adormirea Maicii Domnului, a fost un eşec. Acea piaţă nu a avut şi nu are viaţă decât întreținută artificial. Asupra monumentului lui Avram Iancu cu buciumistele – mă abţin. Chiar dacă cele două pieţe sunt unite printr-un bulevard nu există efectiv cursivitate. Lumea preferă o singură piaţă – la picioarele lui Mathias Rex. Piaţa Muzeului e prea mică dar are un rol important că punct de odihnă.
La Timişoara avem cele trei piețe care curg una în alta: Piaţa Victoriei (Piaţa Operei care unește Catedrala Metropolitana Trei Ierarhi cu Opera), Piaţa Libertății (Garnizoana) şi Piaţa Unirii – poate cea mai frumoasă şi ofertantă piaţă urbană pe care o are România. Cele trei pieţe curg una în alta cu artere pietonale destul de largi. Se trece fără mare efort din una în alta producând un tot întreg armonic chiar cu mai mule variații de căi de acces: piețele sunt flancate de străzi care fac parte integrantă unitară.
Atenție: aici totul e pietonal. Toate sunt vii. Piaţa Unirii e un caz mai special prin oferta foarte variată de biserici, clădiri – dar asta ţine de istorie: e o moștenire primită cadou de la alte popoare şi un Imperiu. Dacă mai punem şi parcurile care sunt la îndemână plus Bastion tot acest centru e enorm de ofertant: mult mai mare, mai divers şi mai viu decât cel din Cluj – vorbind strict urbanist. Oamenii sunt o altă poveste.
Prețurile
Una dintre marile probleme la Cluj este agresivitatea prețurilor la o gamă mare de lucruri nu neapărat de mai bună calitate. Timişoara la acest capitol este ceva mai paşnică. Nu mă refer aici la imobiliare care deja e o temă mitologică şi folclorică cu faimoasa „garsonieră de Cluj”. Mă refer la mâncare, consum. Chiar veniseră câțiva prieteni din Cluj şi am ieşit la masă în centru – ei au constatat: waw dar e mai ieftin substanțial aici. Nu pot face o estimare reală dar asta se simte.
Transport
În primul rând orașul Timișoara are marele avantaj față de Cluj – spațialitatea: mult mai larg şi mai aerisit. Dar asta ţine de istoria urbană mai întâi.
Geografic – spațial
Timișoara este plasat mai avantajos: nu e „în ceaun” precum Cluj ci pe câmpie. Orizontalitatea şi larghețea permite o foarte ușoară deplasare cu bicicletele – dovadă ce e orașul cel mai „biciclist” din România. Arterele mult mai largi face ca transportul să fie mai dinamic. Am mers în ore de vârf şi chiar dacă ei se plâng nu mi s-a părut excesiv de aglomerat precum Cluj sau București. Şi pare că şi conexiunile cu transportul public să fie mult mai facil – aşa pare la prima experiența.
Periferia
Iarăși: periferia nu este atât de „gâtuită” la intrarea în zonele centrale precum la Cluj dinspre faimoasele „ghetouri de lux” sau faimosul Florești. Sunt multe probleme şi aici cu transportul dar e vizibil mai aerisit şi lejer.
Periferia – noile „ghetouri” ale orașului: Florești versus Dumbrăvița. Am fost să văd: Nu suportă comparația – pe lângă Florești Dumbrăvița pare sanatoriu. Timișoara are unde se extinde mult, în multe direcții şi mai are acces la multe sate care devin încet dormitoarele orășenilor – aici totul impresionează prin spațialitate: enorm de largi străzile cu verdeață în față. Zonele cele mai atractive din jur: Dumbrăvița, Giroc, Chișoda, Săcălaz, Sânandrei…
Construcțiile
Construcțiile care apar şi aici agresiv par ceva mai blânde – nu e sălbăticia investitorilor imobiliari de la Cluj sau Chișinău. Nu sar în ochi atât de agresiv. Multe s-au dezvoltat pe spatii mai largi pe fostele platforme industriale.
Dependența de centru
Clujul e prea dependent de centru – Timișoara pare „spart” în mai multe centre şi cu mai multe opțiuni. Timișoara e mai „orizontal” – Clujul mult prea „ierarhic”. Cartierele Clujului nu par a avea o autonomie la fel de mare precum cele din Timișoara. Timișoara chiar are unde dezvolta acest model de multipli poli urbani. Clujul e excesiv de centrificat şi nu are variațiuni prea mari de descentralizare. La Cluj sentimentul e că totul curge în centru – nimic nu rămâne în cartiere. La Timişoara e destul să mergi în Traian şi să înțelegi că poate deveni un centru alternativ fără mari eforturi.
Infrastructură reconversie culturală
Ultimii ani a arătat că Timișoara are enorm de multe spații care pot fi readuse în circuitul cultural. Eu studiez acest subiect cu o bursă Energie. Dacă Cluj a pierdu Fabrica de Pensule – Timişoara face exact opusul: readuce în circuit multe spaţii noi care sunt bine plasate în oraş şi destul de ofertante. Numai Garnizoana, depoul de Tramvaie, Faber &co cât fac. Vor putea să păstreze aceste locuri Timişoara? E discutabil dar ofertele de astfel de infrastructuri ale orașului sunt mult mai bogate aici prin istoria şi moștenirea urbană.
Au câteva pieţe foarte bune – şi una sezonieră volantă de la Stadion excelentă. La Cluj nu am mai fost de mult la piaţă – nu mă pronunț. Şi Mehala – Piața Ocsko – piaţa de vechituri rezistă tare bine.
Aş rămâne aici? Nu cred. M-aş muta la Cluj – exclus. Iaşi – posibil. Dar București e pasiunea mea.
Acum unde bate Cluj Timișoara? Sunt destule. Am ceva de criticat la Timișoara? Asta e meseria mea de Ernu – am mereu ceva de criticat: eu cred că Timișoara trăiește într-o falsă imagine de sine şi nu o ajută. Dar data viitoare – înainte de plecare Că nu mă vor mai chema la masă – sau ca să tac mă vor chema: cu gura plină e greu să vorbești. Glumesc. Ce am de zis o să zic.
Dar complexul Timișoarei faţă de Cluj este nejustificat.
Problemele mari aici nu se află în croiul urban ci mai degrabă altundeva. S-ar putea să fie acolo unde doare mai tare. Dar voi reveni…”, scrie Vasile Ernu pe Facebook.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

ACTUALITATE
Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii.
Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.
Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.
Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.
Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.
Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.
”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.
Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.
Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.
De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.
Dosar retrimis procurorului
Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.
S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.
Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.
Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.
ADMINISTRAȚIE
EXCLUSIV VIDEO FOTO. Emil Boc, blocat pe Aeroportul Munchen din cauza zăpezii. Ratează ceremoniile de Ziua Națională de la Cluj

Zeci de clujeni sunt blocați, de joi seara, pe Aeroportul Munchen din Germania, care a fost închis din cauza unei ninsori abundente, printre pasageri numărându-se și primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc.
Acesta a ajuns joi seara pe aeroportul german venind de la Bruxelles, unde a participat la sesiunea plenară a Comitetului European al Regiunilor, și urma să plece spre Cluj-Napoca la ora 22,10 cu o cursă Air Dolomiti, dar zborul a fost anulat.
Primarul Clujului a dormit, alături de mai mulți clujeni care urmau să ia aceeași cursă pe banchetele din aeroport, dar și de alte sute pasageri cărora le-au fost anulate zborurile.
Din această cauză, Emil Boc nu va participa la ceremoniile programate, vineri, la Cluj-Napoca de 1 Decembrie, Ziua Națională a României.
Manifestări de 1 Decembrie
Primarul Clujului trebuia să participe la depunerea de coroane de flori în Piața Mihai Viteazul și la defilarea militară din Piața Avram, înaintea căreia trebuia să treacă în revistă garda de onoare și să țină un discurs.
De povestit nepoților
De asemenea, trebuia să țină un discurs și să participe la manifestările prilejuite de împlinirea a 30 de ani de la inagurarea statuii lui Avram Iancu.
”E Ziua Națională a României, cele rele să se spele, cele bune să se adune. La mulți ani dragi români, la mulți ani dragi clujeni, oriunde vă aflați, să vă bucurați de această zi minunată.
Am petrecut o noapte în aeroport, e o experiență inedită, avem ce povesti la nepoți. Îmi pare rău că nu pot fi alături de clujeni, sper ca măcar în a doua parte a zilei să ajung”, a spus Boc.
Boc speră să plece cu o cursă Lufthansa la ora 11 și să ajungă la Cluj-Napoca pentru a participa măcar la aprinderea luminițelor de sărbători în tot orașul, ceremonia programată la ora 19 în Piața Unirii.
ECONOMIE
CREȘTE valoarea tichetelor de masă de la 1 ianuarie 2024. Cât va încasa un angajat și până când trebuie CHELTUIȚI banii

De la 1 ianuarie 2024, valoarea tichetelor de masă crește la 40 de lei. Astfel, un angajat cu normă întreagă va încasa 880 de lei în tichete de masă, scrie Alba24.ro.
„Guvernul a aprobat, la propunerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, majorarea valorii tichetului de masă în contextul scăderii puterii de cumpărare a populației, ca urmare a războiului din Ucraina și a liberalizării prețurilor la energie”, transmit autoritățile.
Executivul a decis majorarea în două etape a acestei valori: de la 30 de lei la 35 de lei, începând cu data de 1 august 2023, respectiv 40 de lei din 1 ianuarie 2024.
Tichete de masă: Guvernul s-a răzgândit și nu va permite plata cash. Cum vor fi acordate și ce valoare vor avea de la 1 ianuarie
Într-o lună intră în vigoare a doua majorare, la 40 de lei. Motivarea celei de-a doua majorări a valorilor tichetelor de masă constă în faptul că puterea de cumpărare a românilor a scăzut dramatic.
Asta din cauza scumpirilor la alimente.
”Prin derogare de la art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare, nivelul nominal al tichetului de masă, de până la 40 de lei/tichet/zi, se va aplica și în primele două luni ale semestrului II ale anului 2024, respectiv august 2024 și septembrie 2024”, transmis reprezentanții Ministerului Muncii.
Valoarea tichetelor de masă crește din 1 ianuarie 2024: când își pierd valabilitatea
Ținând cont de faptul că un angajat lucrează, lunar, aproximativ 22 de zile, valoarea tichetelor de masă pe care acesta o va primi pe card se ridică la 880 de lei.
Atenție însă: bonurile de masă își pierd valabilitatea iar sumele necheltuite se pierd.
Beneficiarii bonurilor de masă trebuie să știe că, dacă nu sunt cheltuite în perioada de valabilitate, sumele primite pe card sunt retrase de emitent, iar beneficiarul le pierde.
Așa cum stabilește Legea 165/2018, voucherele de masă se emit exclusiv pe suport electronic. Asta înseamnă că și tichetele de masă, printre altele, sunt emise acum doar pe card.
Tichetele de masă sunt valabile în anul calendaristic în care au fost emise, cu excepția tichetelor emise în perioada 1 noiembrie – 31 decembrie, care pot fi utilizate până la data de 31 decembrie a anului următor.

1 Decembrie. În această dată, unii români sărbătoresc Marea Unire. De ce „mare”? Păi pentru că aia mică s-a făcut în 1859. Și pentru că, odată cu „cea Mare”, s-a făcut România dodoloață. Dacă până acum arăta ca o pictură de Picasso, de nu știai de unde s-o apuci, acum era mult mai simplu, ca s-o poată desena și copiii. Întrebarea care persistă în continuare e cine s-a unit cu cine?
Ia să vedem! Sudistanul inițial, cunoscut și sub numele de Nord Bulgaria, era locuit de românii vechi, strămoșii cocalarilor cu ceafa în trei straturi din ziua de azi. Printre ei, câte unul mai răsărit, numit pompos boier, care cică era și de viță veche, asta pentru că nici dracu’ n-a stat să-i verifice lui pedigree-ul.
PAMFLET. Ce SĂRBĂTORESC ardelenii la 1 Decembrie? Dacă știi, spune-ne și nouă
Secole de-a rândul derulate sub umbrela protectoare a Înaltei Porți și-au pus amprenta asupra civilizației, impropriu numită așa, din Țara Românească. Turcii, bulgarii, tătarii, albanezii și grecii au completat, atât cât au putut și ei, „coloratura” locală. Culturile s-au mixat mai ceva ca hit-urile la Untold. A rezultat poporul român, a cărui principală calitate nu era nici pe departe hărnicia. Nici n-avea cum, dacă ne gândim că erau urmașii dropiilor, niște păsări mari din Bărăgan, grase și puturoase.
Vestigiile așa zisei civilizații din zonă pot fi admirate și astăzi: bordeiele săpate în pământ, bordeiele săpate în pământ și… bordeiele săpate în pământ… Dar deja ne repetăm. Mai este și-un turn al Chindiei. Și gata! Că monumentul de la Adamclisi era făcut de romani. Nu, nu de romales. Ei abia în istoria recentă s-au apucat de construit monumente cu turnulețe.
Ei bine, această alcătuire a profitat de ego-ul exacerbat al unui domnitor moldovean, băiat bun de altfel dar cam zglobiu în gândire și i-a sugerat un cumul de funcții. Și uite-așa, aia mică (mă refer la unire) s-a făcut prin vrerea „poporului” român, la care, volens-nolens au aderat și frații moldoveni, cei aprig curtați de Mihai Viteazul, cu rușii, lipovenii și leșii lor cu tot.
„Țara nou creată și-a importat rege de la nemți”
Astfel intra samahoanca și poalele-n brâu, repede completate de poalele-n cap, în istoria României, numită acum așa, după ce nord-bulgarii și-au impus punctul de vedere prin intermediul unor damigene de vin date șpagă, obicei la care se pricep foarte bine și în ziua de azi și pe care l-au exportat cu succes și la nord de Carpați.
Văzând că nu fac nicio treabă cu cârmuitorii autohtoni, țara nou creată și-a importat rege de la nemți, în speranța că dade-dade va reuși să implementeze rigurozitatea, disciplina și spiritul german în mocirla orientală de aici. Cel care s-a înhămat la această muncă sisifică a fost Carol de Hohenzollern-Siegmaringen, pe scurt Karcsi die Erste. No way, Jose! Nu s-a prins nimic de „rumâni”.
Așa că au făcut un „bis” cu Ferdinand și a lui Regină Maria, de altfel „singurul bărbat al României”, cum o prezintă istoria. „În această țară nu există bărbați și îmi este rușine că sunt regina unor lași”, spunea ea când s-a lămurit cu cine are de-a face.
„Noi vrem să ne unim cu țara”
După ce armata română a luat na-na la bucuțe de la bulgari și nemți, la Turtucaia, în 1916, Ferdinand s-a lămurit și el cu vitejia poporului pe care-l conducea. Probabil, într-un moment de mahmureală a ordonat: „Treceți batalioane române Carpații!”, îndemn luat ad literam de șefii armatei. Sătui să ia bătaie de la KuK (kaiserlich und königlich), mai marii oșteni ai României i-au sugerat, mai mult sau mai puțin voalat, să anexeze Transilvania cu tot cu locuitori, din ciclu: „Decât să ne bată mai bine ne împrietenim cu ei”.
Zis și făcut. Celebra expresie pusă de aceeași curvă care este istoria în gurile oamenilor politici ardeleni din acea vreme și anume „Noi vrem să ne unim cu țara” era de fapt o interogație, nu o afirmație.
Transilvania, acest pui de imperiu habsburgic, curtată de vecini mai ceva ca fetele din Bamboo, avea avantajul că, pe lângă români (deși, sincer, nu știu de ce li se zicea așa), mai avea și unguri, și nemți, și cehi, și slovaci și alte nații care conțineau în ADN ingeniozitatea, hărnicia și priceperea de a ctitorii o țară multiculturală orientată cu fața spre vest, nu spre sud-est.
„Hai s-o dăm din mână-n mână”
La aflarea veștii că nord-bulgarii intră în Transilvania, locuitorii s-au speriat că vor să le fure prunii și-au pus mâna pe arme. Cu tunelurile dacice colmatate încă din fragedă pruncie, singurele căi de acces în fortăreața transilvană erau trecătorile carpatine. Versurile cântecului, care au fost modificate ulterior în „V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații/ Cu inima la trecători” erau „V-așteaptă pălinca, v-așteptă cârnații/ Pe mesele-ntinse la trecători”. Păcăliți de promisiuni, soldații au lăsat la o parte tremuratul de izmene și-au îndrăznit să treacă munții.
Și uite-așa, „Hai să dăm mână cu mână” s-a transformat în „Hai s-o dăm din mână-n mână”, cu referire la glaja de pălincă. Și uite-așa, pe principiul „să ajutăm baba să treacă strada chiar dacă ea nu vrea”, Ferdinand le-a suflat ungurilor de sub nas cea mai bogată și frumoasă regiune din imperiu.
De atunci ni se tot arată pisica, aia cu „ungurii vor să ne fure Ardealul”. Hoții strigă hoții…
Infuzia de ardeleni în ceea ce se va numi de-acum înainte România Mare a fost benefică… Pentru ceilalți.
Cu ce s-au ales ei?
Cu câteva milioane de oameni harnici și chibzuiți, e drept, la sfert din viteza lor.
Cu pălincă, pe care, fie vorba-ntre noi, nici azi n-o pot bea, rămânând la „febra” lor.
Cu cea mai bună mâncare din lume și pontul oferit gratis cum că apa în care au fiert găina se face supă, nu se-aruncă.
Cu zeci de mii de unguri care le-au mai transferat în capitală un pic de aer occidental.
Cu aur și alte bogății ale pământului, pe care le-au extras de aici.
Cu locuri minunate de vizitat, vestigii istorice, tradiții de dinainte de primul șlap turcesc aterizat în Bărăgan.
Cu zeci de variante de petrecut vacanța.
Cu o grămadă de bani vărsați la buget, an de an, pe care-i împrăștie discrețional în zone în care lenea este pe ordinea de zi, mai puțin de unde au provenit.
Cu ce ne-am ales noi?
Cu o grămadă de refuzuri, indiferent de cereri.
Cu valuri de șmecherie și învârteală revărsate peste Carpați.
Cu cocalari, pițipoance și manele.
Cu bășcălie ieftină și sarcasm de bideu.
Cu semințe scuipate printre dinți.
Cu milioane de puturoși de dus în spate.
„Treceți batalioane române Carpații… înapoi”
Ne spun boanghini, le spunem mitici.
Ne fac lenți și prea calmi, le zicem certăreți și gălăgioși, pentru că, uneori, le merge limba mai repede decât creierul.
Ne fac slugile ungurilor, îi facem otomani.
Când au un interes, suntem „frați”. Când nu, ne trimit în Ungaria, cea de unde ne-au „salvat” în 1918.
În timp ce noi preferăm ora exactă de la Viena, la ei se dă de la robotul telefonic… Dacă nu l-au furat și pe ăla.
Suntem singurul Yin și Yang divergent, care nu formează un cerc. Ce avem noi în comun? Poate limba, dar și aia din ce în ce mai rar, că nu ne-nțelegem de nicio culoare în ultima vreme.
Ați observat că în tocănița asta nu i-am inclus pe moldoveni. Ei, la fel ca transilvănenii, au fost niște victime târâte de torentele istoriei într-o mare mămăligă fanariotă.
De la ei au „secat Milcovul dintr-o sorbire”, în Transilvania au ridicat secarea la alt nivel. Și-atunci să nu le cânți „Treceți batalioane române Carpații… înapoi”?
Deci, revin, ce sărbătoresc ardelenii la 1 Decembrie?
ECONOMIE
Din 30 noiembrie se aplică Sistemul Garanție-Returnare. Garanția de 50 de bani, de PLĂTIT în magazine

Începând cu 30 noiembrie, cei care plătesc garanție de 50 de bani la cumpărarea băuturilor îmbuteliate de la comercianți pot primi înapoi această sumă, la returnarea ambalajului, scrie Alba24.ro.
Sistemul de Garanţie-Returnare (SGR) devine funcţional în România, începând de joi.
Din 30 noiembrie se aplică Sistemul Garanție-Returnare. Garanția de 50 de bani, de PLĂTIT în magazine
România va deţine astfel al doilea cel mai mare sistem de acest fel din Europa, după Germania, din punct de vedere al numărului de ambalaje procesate.
Cum funcționează sistemul Garanție-Returnare
Din 30 noiembrie 2023, românii care vor plăti o garanţie de 50 de bani atunci când vor cumpăra o băutură îmbuteliată (apă, băuturi răcoritoare, bere, cidru, vin, băuturi spirtoase) de la un comerciant, pot să returneze ambalajul la unul dintre punctele de returnare organizate de către comercianţi.
Atunci va primi, pe loc, valoarea garanţiei plătite iniţial, fără a fi condiţionaţi de prezentarea bonului fiscal.
Aplicare în etape
Ambalajele purtătoare de garanţie vor intra pe piaţă gradual, fiind vorba de o perioadă tranzitorie până la epuizarea stocurilor de produse existente deja la raft.
„Nu cred că are cineva aşteptarea ca sistemul să fie perfect din primul moment, pentru că nu s-a întâmplat aşa în niciuna dintre ţările care au implementat un astfel de sistem” – a spus Anca Marinescu, Corporate Affairs şi Communication Manager la RetuRO, potrivit Agerpres.
Astfel, produsele în ambalaje non-SGR, care se află, deja, în stocul producătorilor sau al comercianţilor, mai pot fi comercializate până la data de 30 iunie 2024.
Începând din 1 iulie 2024, nu se vor mai putea introduce pe piaţă produse care intră sub incidenţa SGR, fără să fie inscripţionate cu logoul şi codul de bare specific.
Când se poate recupera garanția
În acelaşi timp, administratorul SGR, societatea RetuRO, atrage atenţia că recuperarea garanţiei va fi valabilă, după data de 30 noiembrie, doar pentru ambalajele cu sigla „Ambalaj cu garanţie”.
Nu va fi valabilă în cazul ambalajelor existente, la ora actuală, în stocul comercianţilor.
„Aşadar, RetuRO recomandă tuturor românilor să nu îşi facă provizii de ambalaje înainte de lansarea SGR. Acestea nu vor fi acceptate în punctele de returnare, nefiind marcare cu logo-ul ce atestă că sunt purtătoare de garanţie.
Condiții de returnare a ambalajelor
Ambalajele non-SGR vor putea fi returnate, în continuare, prin metoda de colectare selectivă clasică, utilizată şi până acum pentru recuperarea ambalajelor de toate tipurile, în punctele de colectare tradiţionale”, notează compania.
Pentru a fi returnate, ambalajele trebuie să fie:
– intacte, nedegradate şi nedeformate
– să nu fie sparte, turtite sau presate
pentru ca acestea să poată fi scanate după formă şi dimensiuni de automatele de colectare sau de echipamentele de numărare şi sortare.
Recipientele trebuie să fie golite de conţinut.
Orice cantitate de lichid care rămâne în acestea le afectează greutatea. Astfel există posibilitatea să fie refuzate de echipamentele automate, atunci când sunt scanate şi cântărite.
Etichete ”Ambalaj cu garanție”
Administratorul SGR a lansat campania „Hora Reciclării”, cu scopul de a încuraja toţi românii să înveţe trei paşi simpli către o Românie mai curată şi mai verde.
– Clienții caută în magazine etichete cu simbolul „Ambalaj cu garanţie” şi plătesc garanţia de 50 de bani.
– Returnează ambalajele în stare intactă la un punct de returnare.
– Recuperează garanţia de 50 de bani pentru fiecare ambalaj.
Fabrici de sortare a ambalajelor
În ceea ce priveşte infrastructura de numărare şi sortare a ambalajelor de băuturi colectate de la comercianţi, până la momentul actual au fost anunţat trei fabrici în:
– judeţul Bacău (localitatea Nicolae Bălcescu)
– judeţul Timiş (la Giarmata)
– județul Cluj (comuna Bonţida).
Dintre acestea, centrul de la Bonţida a fost primul inaugurat în data de 27 noiembrie.
17 centre în următorul an
În calitate de administrator al SGR, RetuRO a anunţat că va deschide 17 centre specifice, în următorul an. Acolos se vor transporta ambalajele de băuturi colectate de la aproximativ 80.000 de comercianţi.
Acestea vor fi numărate, sortate şi pregătite pentru transport către companiile de reciclare, în vederea producerii de materie primă reciclată. Va fi folosită la producţia de noi ambalaje de băuturi.
RetuRO Sistem Garanţie Returnare SA este o companie ce funcţionează pe principiul „not for profit”. Eventualul profit realizat în urma colectării de ambalaje de băuturi va fi reinvestit, exclusiv, în dezvoltarea SGR.
Compania a fost creată de un consorţiu de trei acţionari privaţi:
– Asociaţia Berarii României pentru Mediu (30%)
– Asociaţia Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate (30%)
– Asociaţia Retailerilor pentru Mediu (20%)
și un acţionar public, statul român, prin autoritatea centrală de mediu, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (20%).