Cine ne poate conduce instituțiile de cultură? Bunul simț ne spune că indicați ar fi manageri, sau mai corect spus, directori cu un background cultural-artistic, adică la teatre regizori ori foști actori sau cel mult filologi ori filozofi, iar la muzee ori filarmonică, istorici, etnografi, oameni de artă, artiști plastici sau muzicieni. Ei bine, cuiva nu i-a plăcut această așa-zisă discriminare și a sugerat introducerea pe lista potențialilor manageri și a economiștilor și juriștilor. Se pregătesc inginerii…

Ordonanța de Urgență nr. 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură prevedea ca managerul să fie „absolvent de studii universitare de licență absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă  în domeniul de activitate al instituției (…) sau în domeniul fundamental științe sociale sau științe umaniste și arte”. Un proiect înaintat pe masa Guvernului, în versiunea rezultată în urma încheierii perioadei de consultare publică, prevede modificarea acestei ordonanțe în cel puțin un element fundamental, și anume înlocuirea expertizei în științe sociale, umaniste și arte cu „științe juridice sau științe economice”.

Cine poate CONDUCE instituțiile de cultură din Cluj? SCANDALUL din jurul unei Ordonanțe de Urgență

Asta înseamnă că un economist sau un jurist poate conduce o instituție de cultură. De ce nu și un regizor care să conducă un spital sau o fabrică de pantofi?

Se știe că aceste instituții au și post de manager economic, pentru că, nu-i așa, echipa managerială trebuie să includă și economiști și juriști. Dar de acolo și până la a numi un economist director general, la a-i cere să conceapă un program artistic, la a alege un repertoriu ori o tematică de expoziție e cale lungă.

De aici provine și revolta oamenilor de cultură din Cluj și din țară. Aceasta s-a materializat în memorii și scrisori deschise adresate ministerului de resort. Scandalul tinde să ia amploare și se așteaptă o decizie favorabilă din partea factorilor responsabili, având în vedere pertinența solicitărilor.

Ce spun directorii de teatre pentru Cluj24

Contactat de Cluj24, directorul Teatrului Național Cluj, regizorul Mihai Măniuțiu, a spus: „Am semnat împreună cu foarte mulți dintre colegii mei, o scrisoare adresată ministerului în care spunem că nu e un lucru bun, pentru că instituțiile trebuie conduse de oameni de specialitate, că e regizor, că e scenograf, că e actor. Instituția noastră are juriști, are director economic, director artistic, director tehnic.

Mă întreb de unde a apărut aberația asta, pentru că eu nu pot să-mi explic… Cum să vrei să aduci la conducere persoane care nu știu despre ce e vorba aici? Așa și eu aș putea candida la conducerea unui spital, nu? Habar n-am cu ce se mănâncă așa ceva, sunt un simplu pacient, dar da, vreau să conduc spitalul. S-a scris și primului ministru, UNITER se ocupă de asta, a adunat toate opiniile.

Sperăm să se rezolve favorabil pentru noi. Și, până la urmă, iertați-mă, ce e așa de urgent? Țara arde și nouă ne arde de astfel de aberații… Schimbăm o lege pentru că o persoană sau șase își dorește ceva ce nu i se cuvine? Din punct de vedere legal, s-a făcut tot ce era posibil. Ar trebui o dezbatere mai amplă după alegeri, acum asta e important, să știm că avem un președinte și țara e pusă pe un făgaș normal și abia apoi să ne ocupăm de urgențe din astea care nu-s deloc urgențe… Eu mizez pe bunul simț din ceasul al doisprezecelea”.

„Este total deplasat”

La rândul lui, directorul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, regizorul Tompa Gabor, a declarat pentru Cluj24: „Este total deplasat, este de fapt abolirea meritocrației și a competenței profesionale. Nu se poate face așa ceva. Dacă pe mine mă puneți mâine să conduc combinatul chimic de la Târgu Mureș, ce-o să spună lumea?

S-au făcut o mie de memorii, toate teatrele și toți angajații sunt împotrivă, există și o variantă de propunere a domnului secretar de stat Demeter însă nu văd cum, doamna ministru, care are atâtea conexiuni cu teatrul cât am eu cu combinatul chimic, ar fi determinată să țină cont de ea. În primul rând, nu văd care ar fi urgența, din moment ce încă nu s-a rezolvat problema interimatelor. Cred că noi suntem acum, din punct de vedere al ilegalităților, pe primul loc în lume.

Dacă neapărat vor să pună un economist director de teatru, există postul de director economic care are o la fel de mare pondere. Un director economic nu poate face proiectul artistic. Nu poate stabili stagiuni. Teatrele, încă de pe vremea comunismului, s-au dezvoltat datorită celor care le-au fost directori și, credeți-mă, toți erau din domeniu. Oricât de mult au evoluat lucrurile din punct de vedere al tehnologiei, anumite particularități nu se modifică.

Din păcate, învățământul artistic s-a deteriorat. Asta și din cauză că la catedră au ajuns persoane care n-au pus în viața lor piciorul pe o scenă. Doctoratul, pe care, fie vorba-ntre noi, îl scrie cineva în două zile, a ajuns să primeze. Totul e cu fundu-n sus.”

„Managementul cultural presupune implicarea unor persoane a căror legitimitate este conferită și de exercitarea profesiei lor vocaționale”

„În instituțiile de cultură personalul activ și tehnic este menit a identifica soluții administrative, tehnice, legale pentru a deservi activitatea culturală și niciodată invers. (…) Managementul cultural presupune implicarea unor persoane a căror legitimitate este conferită și de exercitarea profesiei lor vocaționale, continuarea activității profesionale și pe durata managementului.

(…) Definiția managerului trebuie completată cu dreptul de utilizare a translatării noțiunii de manager în limba română, revenind astfel la denumirile încetățenite în instituțiile de cultură, precum director general sau, după caz, director. Conducătorii din teatre – dramatice sau lirice -, muzee, biblioteci, instituții muzicale sau așezăminte culturale trebuie să poată fi ceea ce este cunoscut și încetățenit în cultura națională”, a scris, printre altele, secretarul de stat Demeter Andras lstvan într-o analiză trimisă ministrului Culturii, Natalia Intotero, pe 10 aprilie 2025.

Call to action

„Dragi colegi,

Vă aduc la cunoștință o situație extrem de importantă pentru viitorul culturii în România, situație în care e sunteți cumva implicați indirect, pentru că se vorbește în numele vostru fără ca voi să fiți de fapt reprezentați în vreun fel.

–          Ministerul Culturii a lansat recent un proiect legislativ de modificare a legii managementului instituțiilor publice de cultură.

–          Sunt o serie de modificări propuse care au stârnit indignarea multor oameni de cultură și a altor categorii de salariați din instituțiile de cultură, care și-au exprimat dezacordul cu aceste modificări, semnând o petiție care a circulat în spațiul public.

–          Modificarea care a stârnit cele mai multe reacții de dezaprobare este cea referitoare la criteriile de eligibilitate pentru înscrierea la concursurile de management – și anume, dacă până acum se puteau înscrie doar cei care aveau studii de specialitate în domeniul de activitate al instituției, modificarea adusă va permite ca orice persoană care are studii juridice sau economice să poată să se înscrie la concurs și să devină managerul unei instituții de cultură.

„Cultura nu poate fi gestionată doar prin reguli financiare și contracte juridice”

–          Oameni de cultură, și nu numai, din întreaga țară, care au semnat deja o petiție publică de respingere a proiectului de modificare, apreciază rolul economiștilor și al juriștilor într-o instituție, însă consideră că managementul cultural presupune o viziune amplă asupra activității și o reală înțelegere a domeniului (fie că vorbim de teatre, opere, filarmonici, muzee, biblioteci sau așezăminte culturale). Nu poți avea o abordare a unui repertoriu, o gândire strategică, vizionară, fără o pregătire consistentă în specialitate.

–          Noua lege permite ca instituțiile culturale să fie conduse de economiști sau juriști, fără experiență culturală reală. Dar cultura nu poate fi gestionată doar prin reguli financiare și contracte juridice – ea are nevoie de oameni cu viziune, cu expertiză și specializare în domeniile specifice. În loc să îmbunătățească lucrurile, această modificare poate distruge calitatea actului cultural.

–          A existat o dezbatere publică la Ministerul Culturii și ulterior încă o întâlnire la care au participat reprezentanți ai UNITER și manageri ai unor instituții de cultură, care au încercat să explice că există un risc major de deprofesionalizare a culturii, dacă proiectul merge mai departe în această formă. Explicațiile astea au fost transmise și către cancelaria Prim-ministrului dar și către alte autorități.

„Realitatea nu este cea prezentată de cei care pretind că vorbesc în numele salariaților din instituțiile de cultură”

–          DAR, cu toate acestea, ministrul culturii a ignorat cu desăvârșire mesajele venite dinspre reprezentanții domeniului, iar argumentul cel mai des invocat a fost „Sindicatele, care reprezintă de fapt salariații din instituțiile de cultură, sunt de partea noastră și susțin aceast proiect, implicit această modificare”.

–          Realitatea este însă cu totul alta, pentru că sindicatele care au fost prezente la întâlniri și care „susțin” proiectul ministerului, NU reprezintă de fapt angajații din instituțiile de cultură și cu siguranță nu pe cei din instituțiile de spectacole și concerte.

–          Astfel, dragi colegi, în acest moment, sunt niște oameni care pretind că vorbesc în numele vostru și transmit un mesaj de susținere a acestei modificări ca venind și din partea voastră! Iar acest lucru este foarte grav, pentru că deveniți, fără voie, parte dintr-un demers care riscă să destabilizeze fundamental domeniul nostru.

–          Dacă sunteți împotriva acestei modificări despre care am vorbit mai sus, vă rog să transmiteți aici pe acest grup acordul vostru pentru semnarea scrisorii atașate și să vă alăturați astfel celor care au exprimat public dezacordul lor. Doar așa vom putea demonstra că realitatea nu este cea prezentată de cei care pretind că vorbesc în numele salariaților din instituțiile de cultură.

–          Dorim să demonstrăm că cei care au participat ca reprezentanți ai unor sindicate din afara domeniului, nu reprezintă sub nicio formă vocea oamenilor care lucrează în instituțiile de cultură”, se arată într-o chemare la acțiune a oamenilor de teatru din România.