Ce facem de Sfintele Paște?

Obsesia unei întrebări?

De la debutul pandemiei Coronavirusului lumea creștină și-a pus o legitimă întrebare: ce se va întâmpla de Sfintele Paște?

După multe și îndreptățite căutări, după anumite ezitări și opinii pro și contra, bisericile creștine au optat pentru o marcare mai limitată a celei mai mari sărbători a creștinătății: Învierea Domnului.

Nu a fost simplă această decizie. Unele hotărâri din îndelungata istorie a creștinismului au marcat viața ecleziastică și pe slujitorii ei. Este suficient să ne amintim de Marea Schismă de la 1053-1054, de Reforma Religiosă din secolul al XVI-lea sau de opțiunile neoprotestante de mai târziu.

Se știe că Învierea este evenimentul central care a statornicit credința apostolilor în Hristos și piatra de temelie a creștinismului.

Înarmați cu această credință, vie, puternică și de netăgăduit Apostolii au putut să propovăduiască  credința în Dumnezeu.

Sărbătorile pascale  au devenit reperul fundamental al creștinilor care ”Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor”  și așteaptă, precum Isus, ”învierea morților Și viața veacului ce va să fie”.

Însă, un virus nevăzut, neauzit și (ne) perceptibil numai de cei infestați sau bolnavi (uneori nici de aceștia) vine să zdruncine rânduielile milenare ale Bisericii și să dezvolte interogații, fără răspuns, pentru credincioșii de pretutindeni.

Asemenea altor situații pandemice oamenii au avut și au atitudini și comportamente diferite, de la negare și ignorare la teamă, dorință de protejare și  apărare divină și medicală, prin vaccinuri, medicamente și izolare umană.

”A fi sau a nu fi. Aceasta-i întrebarea?”

Cunoscuta sintagmă, intrată în vocabularul cotidian implică definirea și autodefinierea oamenilor pe drumul vieții și existenței terestre, al alegerii între viață și moarte, între bine și rău, între Lumină și Întuneric.

A devenit atât de cunoscută și pentru mulți chiar banală. Unii nici nu mai știu că a fost exprimată de William Shakespeare pe la 1600. Dar iată că întrebarea genială a devenit celebră, tocmai datorită simplității sale profunde!

În Vinerea Mare din 2020, întrebarea revine în imaginarul nostru cu și mai multă semnificație și cu  forță  gândului mai mult sau mai puțin rebel sau cumpătat. Răspunsul trebuie căutat în sufletele noastre și/sau în faptele înaintașilor.

Oamenii, bolile și credințele

Bolile și epidemiile fac parte din existența oamenilor precum Apa și Aerul, Ziua și Noaptea, Lumina și Întunericul, Viața și Moartea, precum Sărbătorile și Ceremonialele religioase.

Să ne amintim că Exodul nu a fost doar o simplă plecare a vechilor evrei din Egiptul antic în Peninsula Sinai, ci și o vreme de suferințe, foamete și boli.

Și să ne mai amintim, în aceste zile, că Isus, după cum ne spune Evanghelia după Luca, a făcut una dintre minunile sale prin vindecarea celor zece leproși. Strigătele lor  „Iisuse, învăţătorule, ai milă de noi!” au rămas în memoria creștinilor.

Dar ceea ce ne aducem aminte mai puțin este că cei zece leproși erau izolați de semenii lor, și-l rugau cu glas tare de la distanță pe Isus să-i vindece.

Este limpede că bolile, suferințele și credințele au făcut parte din universul natural și uman. Dar, atunci când aceste realități au fost necunoscute, ignorate sau sfidate cu încăpățânare și fără luciditate oamenii au avut de suferit sau, mai rău, au părăsit Lumea și pe cei dragi sau apropiați.

Nu vrem să devenim apocaliptici, nici să-i abatem pe ”drept credincioși” din sau de la drumul lor. Dar poate unele exemple să-i facă  mai atenți, mai circumspecţi și mai preocupați pentru viața lor și a celor din jur.

Molima are rânduiala ei…

În timpul cruciadele, pelerinajelor la locurile sfinte de la Ierusalim, Roma, Constantinopole, Santiago de Compostela etc cohorte numeroase de oameni duceau cu ei nu numai credința nestrămutată în Hristos, ci și boli și epidemii.

De multe ori, primeau și transmiteau bacteriile și virușii epidemici. Mulți nu au mai ajuns la destinație, au pierit pe drum sau au  aglomerat hanurile, așezămitele monahale și lazaretele (spitalele).

Credința în miracole, moaște vindecătoare și leacuri ”băbești” nu le-au fost de cele mai multe ori de ajutor.

Cronicile și iconografia ne transmit imagini înfricoşătoare. Multe din aceste informații, chiar cu ”încetineala vremurilor de atunci”, ajungeau la cei care optau pentru astfel de activități și ceremoniale religioase, dar erau ignorate sau ascunse.

Între credința înțelepciunii și înțelepciunea credinței bolile și epidemiile nu făceau diferență.

În 1720 la Marsilia o ciumă năprasnică a decimat populația, iar de sărbători ”Toate clopotele au amuțit…din hornuri nu se mai înălța pic de fum de parcă nimeni n-ar mai locui acolo; totul era încuiat și interzis mai pretudindeni”.

Atunci când sfidăm…

În timpul holerei din  1832 , în joia  a treia din postul Paștelui era o vreme strălucitoare pe cerul Parisului. Holera care bântuia în Europa a fost total ignorată de parizieni, deși autoritățile au făcut numeroase apeluri la rețienere.

Aceste apeluri  au fost ignorate și socotite ca ”o născocire a poliției”. Holera era luată în derâdere, bulevardele, cafenelele, locurile de agrement, distracţiile, bisericile și locurile de rugăciune erau arhipline.

Aglomerarea umană a condus la o infestare masivă a oamenilor, care atunci când se priveau descopereau cu uimire ”fața albastru vineție” a semenilor lor.

Ce nu se prea știe despre Franz Ferdinand

Atunci când amintim de Franz Ferdinand spunem că a fost moștenitorul tronului Austro-Ungariei, asasinat, împreună cu soția sa, la Sarajevo la 28 iunie 1914, ceea ce a condus la declanșarea Primului Război Mondial.

A ajuns în poziția de moștenitor după sinuciderea vărului său arhiducele Rudolf, dar și după moartea tatălui său, Karl Ludwig, care, dintr-o excesivă convingere în imposbilitatea îmbolnăvirii a băut apă din Iordan.

O enterocolită rapidă și rebelă a dus la dispriţia arhiducelui. Istoria și-a urmat cursul trecând printr-un atentat și un război nimicitor…

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean

Citeşte şi URĂRI DE PAŞTE 2020 Mesaje și FELICITĂRI de Învierea Domnului. Transmite un gând bun celor dragi de Sărbători