Când morţii vin să-i viziteze pe cei vii. Clujul este împânzit de morţi şi de cimitire. Luminaţie şi fantome

Puţini ştiu că actualul perimetru al oraşului Cluj-Napoca a fost împânzit, de-a lungul timpului, de multe cimitire şi că au existat şi numeroase locuri de execuţie sau bântuite de fantome. Iar de ziua lor, morţii vin să-i viziteze pe cei vii.

Ziua morţilor, de origine celtică, adusă de italieni în Ardeal

Istoricul Vladimir Alexandru Bogosavlievici spune că de Ziua Morţilor, de Luminaţie, morţii se ridică din locurile de veci şi-i vizitează pe cei vii.

„Se crede că morţii, în această zi, vin de pe tărâmul celălalt şi-i vizitează pe cei vii. Este o sărbătoare catolică, precede sărbătoarea tuturor sfinţilor, precede 2 noiembrie, ziua morţilor, celebrată în special în bisericile catolice. Biserica catolică spune că această sărbătoare a fost preluată prin evanghelizarea celţilor, că este o zi de alungare a spiritelor rele, dar atunci începea şi anul nou, pe 1 noiembrie.

În Transilvania se pare că sărbătoarea aceasta a fost introdusă de coloniştii italieni, numeroşi în Ardeal, aduşi în secolele 18-19. Aceşti colonişti, fiind catolici, au imprimat acest obicei”, spune istoricul.

Cele mai vechi cimitire clujene

El povesteşte că pe actualul teritoriu al municipiului au fost mai multe cimitire, că morţii erau îngropaţi odinioară pe lângă bisericile existente.

„Primele cimitire datează din Napoca romană, erau în afara zidurilor castrului, la fel şi în evul mediu. Pe strada Baba Novac,  nr 15, e cea mai veche piatră funerară, din 1585. Oamenii erau îngropaţi în jurul bisericilor. De exemplu, acum doi ani, lângă Biserica Sf. Mihail s-au găsit oasele mai multor tineri. La fel şi în zona actualei biserici franciscane, prima biserică din Cluj.

Apoi, pe actuala stradă Crişan, în 1587, au fost foarte mulţi hoştezeni îngropaţi. În 1585 a fost o epidemie de ciumă şi autorităţile, Consiliul celor 100, au decis ca acest deal să fie loc pentru morminte”, spune Bogosavlievici.

De fapt, în actualul cimitir central sunt mai multe cimitire, iar numele său, Hajongard, provine din germană, fie Grădina cu iepuri, fie Grădina cu aluni.

„Cea mai veche piatră din cimitirul Hajongard este din 1599, o piatră funerară mică, a lui Felten Waida, un sas, dar se pare că ar fi fost mutată acolo de undeva. Sunt aşa numitele pietre cu streaşină, caracteristice secolului al 16-lea”, mai spune istoricul clujean.

Decapitaţi, arşi pe rug şi rupţi în patru de cai, în Piaţa Unirii

Dar, în afară de biserici, pe lângă care erau un fel de cimitire, există şi multe alte locuri în Cluj prin care trecem zilnic şi unde, odinioară, au existat morţi prin cruzimi greu de imaginat. În zona Pieței Unirii, de exemplu, erau arși pe rug sau decapitați sute de oameni, iar unii erau chiar rupți în patru de tot atâția cai care îi trăgeau în patru direcții.

Femei aruncate în Someş

În plus, erau femei arse pe rug sau înecate în Someş.

”Femeile, pentru pruncucidere sau ceva, erau băgate în sac și aruncate în Someș. Sau arse pe rug. Nu numai Baba Novac a fost ars pe rug în piața Clujului. Piața Clujului e martoră la atâtea arderi pe rug, mai ales de vrăjitoare. Într-un ev mediu dominat de spaime, numai să fi văzut pe o vecină că merge cu pisica la poiată și pisica probabil iese mai repede și sare pe poiată, ziceau că aia e vrăjitoare. Ba se întâmpla să-i fie calul bolnav… Toate aceste cumplite spaime ale evului mediu se transferau în zona mirajului și a vrăjitoriei.

Sunt foarte multe procese în arhivele Clujului referitoare la această zonă a vrăjitoriei. Le ardeau de vii. Au fost foarte multe cazuri. Și decapitările tot acolo se făceau”, povesteşte istoricul Vasile Lechinţan.

”Chiar și niște nobili, în 1594, au fost decapitați în piața Clujului pentru trădarea principelui. Și principele se uita de la geam cum i-a decapitat, apoi le-au fost luate averile”, mai spune istoricul.

”Era o societate extrem de nemiloasă și de dură în Evul mediu. Erau pedepse cumplite. Deținuții, mai ales cei condamnați la moarte, aveau o soartă cumplită. De exemplu, cele mai ușoare pedepse erau prin legarea la stâlpul infamiei din Piața Mare, azi Piața Unirii. Era un stâlp al infamiei și țiganii îl băteau conform pedepselor cu atâtea vergi -20, 30, 40. Pe femei le băteau cu nuiele. Astea erau pedepse mai ușoare, dar apoi erau pedepse la moarte.

Cumplită era pedeapsa prin care erau rupți în patru: erau legați de patru cai care trăgeau în patru părți. Apoi era pedeapsa tăierii capului, spânzurătoarea. Am găsit și români spânzurați pentru diferite fapte, și un maghiar pentru că a furat din pivință de la unul. Și un croat, și un german. Chiar pentru furt. Era o cruzime extraordinară să fie condamnat la spânzurătoare pentru furt”, mai spune Vasile Lechinţan.

Clujul bântuit

Există şi locuri considerate a fi bântuite de fantome. Una dintre ele este clădirea BCU, unde se spune că o fantomă, contesa Anna, moartă la 20 de ani, fiica Sarlotei Wesselenyi, căsătorită Bethlen, ar trânti uşile bibliotecii în timpul nopţii, umbând prin toate locurile în căutarea tinereţii pierdute.

Apoi, se vorbeşte despre spiritele din Pădurea Hoia-Baciu, dar şi de fantomele din fosta închisoare medievală, actualul turn supravieţuitor al vechii cetăţi a oraşului, Casa Călăului de pe str. Avram Iancu şi Cetăţuia – loc de detenţi şi de execuţii. În 2007, două surori s-au spânzurat de aceeaşi creangă pe Cetăţuie, acolo a fost executat în 1849 şi Stephan Ludwig Roth.

În afara oraşului, se vorbeşte de Castelul de la Bonţida, unde s-ar auzi voci şi paşi, care ar proveni de la fantoma unui tânăr grăjdar, care, după ce a văzut-o pe fiica unui nobil înşelându-şi soţul, a fost omorât şi îngropat lângă grajduri.

(MaAv)

Surse foto: https://fotonicu.wordpress.com şi radupadurean.wordpress.com