Connect with us
"

EVENIMENT

Calendarul zilei, altfel: 2 iulie (pamflet)

Publicat


În 1566 a murit Nostradamus, astrolog francez (n. 1503). Ca sa fie sigur că totul iese bine, și-a organizat înmormântarea cu o zi înainte de a muri…

În 1644 are loc Bătălia de la Marston Moor: forțele Parlamentului englez au obținut o victorie decisivă împotriva regaliștilor, în cadrul Războiului civil englez. Istoricii au descoperit liste cu morți din Teleorman care se pare c-ar fi contribuit decisiv la victoria parlamentarilor…

În 1923 are loc accidentul feroviar de la Vintileanca, soldat cu zeci de morți și răniți. Păi da, că pe-atunci circulau ca nebunii…

În 1937, piloții americani Amalia Earhart și Fred Noonan, care au încercat să zboare în jurul lumii, au fost dați dispăruți deasupra Oceanului Pacific. Or fi avut oamenii nevoie de puțină intimitate…

În 1964, președintele american Lyndon B. Johnson a promulgat Legea Drepturilor Civile, prin care se interzicea segregarea în școli, locuri publice și la angajare. Segregarea și negri…

În 2002, bancherul american Steve Fossett a devenit primul om care a călătorit singur, nonstop, în jurul lumii într-un balon. Ca sa vedeți până unde poate duce frica de Fisc…

Marius Aciu

CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


EVENIMENT

ECHIPELE DE START în Universitatea Craiova – CFR Cluj, finala Ligii 1

Publicat

Universitatea Craiova și CFR Cluj joacă în această seară cu trofeul pe masă. Comitetul FRF a luat cu câteva ore înainte de meci decizia ca partida Craiova – CFR Cluj să fie jucată după regulile unei finale adevărate. În caz de egalitate, vor exista câte două reprize a câte 15 minute de prelugiri, iar dacă egalitate persistă, se vor executa lovituri de la 11 m. Vă prezentăm echipele de start în meciul Craiova – CFR Cluj.

Citește și FINALA dintre Craiova și CFR Cluj va avea prelungiri și penalty-uri dacă partida se termină la egalitate

Echipele de start în Universitatea Craiova – CFR Cluj

Universitatea Craiova: Pigliacelli (p) – Vlădoiu, Cosic, Acka, Văteljelu – Nistor, Mateiu, Cicâldău – Bărbuț, Koljic, Mihăilă.
Rezerve: Popescu (p) – Mitran, Bălașa, Ivanov, Qaka, Ivan, Vangenin, Baiaram, Nițu.

Antrenor: Cristiano Bergodi

CFR Cluj: Arlauskis (p) – Susic, Vincius, Boli, Camora – Itu, Bordeianu, Deac – Omrani, Rondon, Joca.
Rezerve: Rus (p) – Cestor, Burcă, Hoban, Luis Aurelio, Chipciu, Pereira, Petrlia, Costache.

Antrenor: Valeriu Bordeianu

 

Stadion: „Ion Oblemenco” (Craiova)
Arbitru: Ovidiu Hațegan (Arad) / Asistenți: Octavian Șovre (Satu Mare) și Vasile Marinescu (București)

Reacția lui Sorin Cîrțu despre finala Ligii 1

,,Am un prieten cardiolog în grupul meu de prieteni, glumeam cu el că trebuie să ne salveze dacă avem probleme. Ieri a avut un caz de infarct, l-au stabilizat si i-au explicat că trebuie să plece la București, pentru ceea ce urmează nu se poate la Craiova. Le-a zis doctorilor că duceți-vă de aici, ce București eu stau aici că joacă Universitatea! Cam asta e starea de spirit din oraș, toată lumea e conectată la figurat pe viață și pe moarte, să zicem ori la bal ori la spital,” a spus Sorin Cârțu la Digi Sport.

În urma acestui meci, Universitatea Craiova poate câștiga un nou titlu de campioană după o pauză de aproape 30 de ani, în timp ce trupa din Gruia își poate trece în cont al treilea titlu consecutiv.

 

Citește mai departe

CULTURA

America, venim! Cristofor Columb: în siajul paradoxurilor istorice

Publicat

La 3 august 1492, trei  corăbii, aflate sub comanda lui Cristofor Columb porneau spre Vest pentru a ajunge în Est. După o călătorie anevoioasă, cu multe dificultăți și surprize, la 12 octombrie 1492, marinarul Rodrigo de Triana striga: ”Pământ! Foc!”. Era începutul unei noi pagini din istoria omenirii. Era și începutul gloriei, dar și a contestării, negării și ostracizării faptei lui Columb.

 Primul paradox: între glorie și (re)contestare

De atunci, până astăzi istoria și-a urmat cursul așa cum au gândit-o și au făcut-o oamenii. Mai bine sau mai puțin bine, iar Columb a rămas în atenția contemporanilor săi și urmașilor lor prin glorificare sau contestarea.

Urgia anitcolumbiană s-a (re)delcanşat după  moarte violentă și regretabilă a lui George Floyd. Columb  era din nou ”în lanțuri”, așa cum ajunsese după cea de-a treia expediție transoceanică. Nu era ceva nou.

După 500 de ani de la descoperirea Americii, navigatorul era considerat un răufăcător care a deschis drumul spre violențe și distrugeri împotriva umanității.

În loc să se sărbătorească ”omul și fapta sa” (S. Goldenberg) Columb a fost somat să dispară din istorie. ”Ziua lui Columb” a fost înlocuită cu ”Ziua Popoarelor Băștinașe”, iar sintagma Get Lost (Again) Columbus (Dispari, din nou Columb) a fost exprimată și multiplicată prin alte proteste și acțiuni negativiste. Expoziția care trebuia să se organizeze cu ocazia cele cinci secole de la descoperirea Americii a fost deturnată, prin prezentarea de fapte colaterale anului 1492, iar mesajul era ”Orice mai puțin Columb”.       

Al doilea paradox: spre Indii, dar ușa vestică a fost deschisă de alții

Ambițiosul proiect de-a ajunge în Indii navigând spre vest a fost gândit și pregătit cu minuțiozitate. Cristofor Columb avea convingerea exclusivității inițiativei sale. Se înșelase, cel puțin parțial, pentru că așa cum s-a dovedit mai târziu, vikingii, navigatori și războinici scandinavi, au atins în jurul anului 1.000 țărmurile nordice ale continentului american, dar nu au întemeiat așezări permanente și nu au colonizat aceste teritorii.

Columb nu știa de toate acestea, dar sub influența cosmografiei și cartografiei  timpului era convins de reușita proiectului său. Nu avea să știe că pământurile spre care se îndrepta erau altele decât cele asiatice, iar aurul și mirodeniile pentru care pornise cu entuziasm în expedițiile sale erau modeste în comparație cu așteptările.

Al treilea paradox: proiectul a încolțit în mintea… italienilor

Istoria ne spune de implicarea Spaniei în descoperirea Americii, dar cel care a reușit să ajungă dincolo de ocean a fost un italian, născut la Genova în 1451. Suportul proiectului său era harta întocmită de astronomul florentin, deci tot italian, Paulo dal Pozzo Toscanelli, pentru regii… Portugaliei. Aceștia au fost mai ezitanți, mai ales că exploratorii portughezi căutau drumul spre Indii prin ocolirea Africii.

Mai târziu au  regretat deciziile lor, dar au făcut presiuni ca și cum ar fi fost parte la proiectul columbian. Dar, o copie a hărții lui Toscanelli  a ajuns și în mâinile lui Columb.

Al patrulea paradox: manipularea distanței geografice

Credința în reușita obiectivului său era puternic contestată de cartografii și navigatorii timpului. Nu se punea la îndoială numai ”fantezia” din mintea italienilor, ci și distanța uriașă dintre țărmurile europene și asiatice.

Pentru a-și face proiectul credibil, Columb a înlocuit ”mila arabă” cu cea italiană, astfel distanța spre ținta finală se reducea cu un sfert față de realitatea geografică.

Deci o manipulare a datelor și informațiilor. Se pare că inchiziția (DNA-ul timpului) nu era așa de pregătită în acest domeniu!!!

Al cincilea paradox: susținerea expediției de către regii Spaniei

Deși harta lui Toscanelli era destinată  regiilor Portugaliei, cei care au avut mai multă încredere și au susținut proiectul columbian au fost majestățile lor catolice Ferdinand  și Isabella a Spaniei.

Curtea spaniolă s-a divizat, între susținătorii și contestatarii proiectului. Cel care a venit cu o ”pilă”  în favoarea lui Columb a fost franciscanul Fray Juan Pérez. Un om al bisericii catolice, mai conservatoare și mai proinchizitoare, a reușit în calitatea de confesor al reginei să  influențeze… cursul istoriei!!!

Al șaselea paradox: izvoarele expediției sunt imperfecte

Reconstituirea istoriei marii descoperiri columbiene se bazează pe jurnalul de bord și pe unele scrisori care ni s-au păstrat de la amiral. La acestea se adaugă mărturiile ulterioare ale unor participați la expediție, scrierile europene ale timpului și gravurile realizate după descrierile din epocă.

Jurnalul de bord este principala sursă în acest sens, dar s-a spus mai puțin despre faptul că ceea ce a ajuns la noi este o copie a consemnărilor amiralului, iar ca orice copie întocmită mai târziu, a  putut să fie supusă unor modificări, adăugiri, emisiuni și/sau ”înfloriri” mai mult sau mai puțin verosimile. Mai știm că însăși Columb, pentru a domoli neliniștile oamenilor săi, neîncrezători în reușita proiectului după luni de navigație spre și prin infinitul oceanic, a făcut unele deturnări în ce privește timpul, distanța și semnele astrale față de acul busolei.

Comunicarea unor cifre reduse asigura liniștea echipajelor ”pentru a nu li se părea călătoria mai lungă”. Mai era și  acea declinație magnetică, care ducea la o altă realitate față de Steaua Polară.

Textele păstrate sunt în limba spaniolă și latina medievală. Columb știa patru limbi: italiană, portugheză, spaniolă și latină. Folosirea preponderent a limbii spaniole s-a explicat prin patronarea proiectului de către Spania, dar tocmai această exclusivitate lingvistică naște unele semne de întrebare referitoare la informațiile transmise. Unele documente, din arhiva personală a lui Columb au fost sustrase și distruse în timpul arestării sale.

Incertitudinea se păstrează și în privința izvoarele vizuale. Multe au fost ”desenate” mai târziu, nefiind mijloacele moderne de astăzi care să surprindă instant imaginile. Chiar portretul lui Columb, pe care îl găsim în numeroase lucrări despre marile descoperiri geografice este o reproduce atribuită/presupusă (deci tot cu semnul întrebării) a pictorului florentin/italian  Ridolfo Ghirlandajo. Este îndoielnic că s-ar fi întâlnit cu conaționalul său, iar anii săi de creației au fost mai târzii, după moartea amiralului. Însă pe baza acestui portret s-au realizat reprezentările ulterioare, inclusiv statuile dărâmate de contestatarii de astăzi.

Al șaptelea paradox: o descoperire nocturnă pe… bucăți!

În toate lucrările de istorie universală și despre istoria marilor descoperiri geografice, pe baza izvoarelor amintite ni se spune că pământul a fost anunțat prin strigătul marinarului Rodrigo de Triana, de serviciu pe corabia ”Pinta” la ora 2, după miezul nopții. De aici întrebarea: era o noapte cu lună și cu stele strălucitoare?

Corăbiile nu erau dotate cu reflectoare și sisteme radar ca astăzi. E posibil ca miresmele uscatului, vegetația tropicală  și anumite zgomote să fi contribuit mai mult la detectarea pământului.

În unele lucrări se spune că marinarul ar fi strigat ”Foc! Pământ!”, în altele nu. Sigur că s-a strigat ”Pământ!”. Se presupune că a fost văzută și o lumină pe țărm sau că prin cuvântul ”Foc!” se transmitea mesajul către tunarii care trebuia ca prin salve de tun să vestească marea descoperire.

Și aici sunt dileme la care nu s-a dat încă un răspuns și nu știm dacă se vor da vreodată. Este îndoielnic ca un simplu marinar să poată ordona tunarilor să-și îndeplinească misiunea. Dar mai știi? O sumă însemnată de zece mii de maravedis era promisă celui care va vedea primul pământul la orizont, dar care nu a mai fost onorată. Descoperirea era prea mare pentru a fi lăsată în seama unui simplu marinar!!! În istorie trebuia să rămână numai Columb.

Pământul, pe care în zorii zilei de 12 octombrie 1492 europeni aveau să pună piciorul nu era Asia și nici un continent, ci o bucățică din cel nou, o insulă pe care băștinașii o numeau Guanahani, iar Columb a numit-o San Salvador. În acea expediție și în cele care au urmat, amiralul a descoperit insule și insulițe, dar pe noul continent a pus piciorul mai târziu și nu in extenso!!!  Și-a dat seama că este un continent, dar  nu știm cu exactitate dacă și-a dat seama că nu este Asia!!!

Al optulea paradox: aur mai puțin și mirodenii deloc…

Columb a pornit în expedițiile sale pentru aur și mirodenii. Erau obsesiile și trebuințele oamenilor din cele mai vechi timpuri, mai puțin ale populațiilor precolumbiene.

”Aurul, spunea Columb, este excelent. Cu aur faci tot ce vrei pe lumea asta. Grație aurului poți chiar să faci sufletele să intre în Paradis”. Dar de la dorință la faptă drumul a fost greu, anevoios și cu multe primejdii, invidii și victime.

Este sigur că în urma expedițiilor columbiene mai mult s-a deschis drumul spre aurul american, decât s-a găsit atunci. De miraculoasele mirodenii nici vorbă.  Scorțișoara, piperul și alte mirodenii au ajuns în Lumea Nouă aduse de europeni, care au dezvoltat marile exploatații de mai târziu. S-au descoperit, însă, și au fost aduse în Europa: cartoful, fasolea, porumbul și tutunul, precum și o gamă nouă de plante aromate.

Al nouălea paradox: teritorii și populații cu denumiri improprii

Teritoriile descoperite de Columb au fost denumite Indiile Occidentale sau Indiile de Vest, pentru a fi deosebite de cele estice.

Deși nouă titulatură nu s-a impus fiind concurată de alta, la fel de improprie, America, băștinașii din acest spațiu au rămas definitiv în istorie cu numele generic de indieni (Indios), chiar dacă li s-au mai spus indieni precolumbieni, amerindieni, pieile roșii, nativi americani sau în funcție de aparteneța la un trib sau grupare de triburi.

Prima corabie construită, din ordinul lui Columb, în noile teritorii s-a numit India. Indiferent cum s-au numit teritoriile și populațiile din acest spațiu geografic s-a deschis o primă ciocnire a civilizațiilor transatlantice, cu consecințe dramatice demografice, economice, sociale și politice nebănuite.

Columb nu s-a gândit nici o clipă la aceasta. Nici el și nici cei care l-au sprijinit. Toți gândeau în cheia timpului lor: europeni și indigeni. Fiecare își apărau viața și civilizația de care aparțineau. Regretabil că nu au putut să gândească  în cheia viitorului. Dar cine poate să vadă peste timp?

Al zecelea paradox: scaunul papal sub semnul descoperirii columbiene

În aceiași lună august 1492, când Columb pleca spre Vest, la Roma era ales un nou papă, Alexandru al VI-lea Borgia. Era de origine catalană și era sprijinit puternic de Spania.

Se știe despre el că era preocupat mai mult de sexul frumos, decât de cele sfinte. A avut 4 copii legitimi, 7 nelegitimi și numeroase amante, unele sangvine. Deși urgiile sale, precum”turnirul curvelor” trebuiau să fie aspru condamnate de reprezentații bisericii catolice și poate chiar înlăturarea din scaunul papal, a rămas papă, până la 18 august 1503, când a murit de… malarie!!! Dar se știe mai puțin că numele lui se leagă și de descoperirea lui Columb.

După reîntoarcerea în Europa, Portugalia a început să conteste sfera de influență spaniolă. S-a ajuns la un conflict diplomatic care a fost tranșat în favoarea Spaniei, de papa Alexandru al VI-lea. Era firesc,  fiind spaniol. Așa s-a ajuns la actuala zonă de limbă și civilizație spaniolă și la cea portugheză, unde se plasează și Brazilia de astăzi. Teritoriile nord-americane au rămas sub vechea influență anglo-saxonă, care a generat organizările statale de mai târziu.

Al unsprezecelea paradox: un alt italian îi trage preșul de sub picioarele lui Columb

Rivalii lui Columb au încercat să-i diminueze încă din timpul vieții din prestigiul și realizările amiralului. Ajunge să fie arestat și ostracizat. Deși repus în drepturi, nu am mai putut să fie ceea ce a fost. Dar mulți au știut să profite de descoperirea sa.

Printre aceștia și Amerigo Vespucci de la care vine numele de America. Nu se știe dacă a fost un mare navigator sau dacă a organizat vreo expediție spre vest și chiar se pune sub semnul întrebării că ar fi întreprins toate călătoriile despre care povestește în două scrisori, din 1503 și 1504.

Sigur a fost un mare comunicator (am spune astăzi PR-ist) cu talent deosebit în descrierea teritoriilor de peste Atlantic. Traduse și tipărite în mai multe limbi europene, textele lui Amerigo Vespucci au intrat în atenția  cosmografilor și cartografilor timpului. Unul dintre aceștia, Martin Waldeseemüller, a propus, în 1507, ca noul continent să se numească America și America a rămas definitv. Columb murise cu un an înainte (20 mai 1506) și nu se mai spunea nimic despre el.

De multe ori, în istorie e mai important ce se spune și cine spune decât ceea ce se face. De reflectat și pentru zilele noastre!!!

Al doisprezecelea paradox: Columb nu poate fi șters din istorie!!!

Cu faptele lui bune și mai puțin bune, cu încercările sale de-a ”uni două lumi”, Columb rămâne definitiv în istorie.

Când a pornit spre vest, el nu știa precis unde va merge și nici unde va ajunge. A fost un temerar și un vizionar prin prisma timpului său. Nu s-a gândit, după cum nu ne gândim nici noi, ce o să se spună despre faptele noastre, peste veacuri.

Mișcările protestatare sub deviza ”Black Lives Matter” nu puteau fi anticipate, pentru simplul motiv că nu putem să știm cum vor gândi alții despre noi. Istoria este plină de neputințele, defectele și neîmplinirile ei, după cum este la fel de plină de fapte și realizări incontestabile.

Columb a avut parte de faimă și defăimare, de neliniști în timpul vieții și după aceea. Numai faptul că trupul său a fost dus și readus de mai multe ori din Europa în Lumea Nouă ne spune că nu poate fi uitat. Prin dărâmarea statuilor și strigătele anticolumbiene nu se (re)așează istoria.

Peste 70 de localități din SUA poartă numele lui Columb, capitala federație americane se află în Districtul Columbia sau, simplu, D.C.

Studiourile de film și televiziune Columbia Pictures Industries sunt arhicunoscute în întreaga lume. Un serial de succes a fost Colombo. Una dintre cele mai prestigioase universități din lume se numește: Columbia. Datorită descoperii Americii activitățile economice s-au revigorat și noi tehnici de calcul au fost concepute, precum cele ale italianului  Fra Luca Bartolomeo de Pacioli. Tratatul său de contabilitatea în partidă dublă a apărut în 1494. Oare am mai putea funcționa fără așa ceva? Și exemplele ar putea continua…

În viața noastră, a oamenilor, sunt multe fapte. Cu unele ne mândrim, cu altele nu. E bine să reflectăm și să abordăm istoria: Sine ira et studio (Tacitus), și nu emoțional. Dacă nu procedăm așa o să cădem în păcatul greșelilor noastre de peste… veacuri!!!

Oare nu trebuie să-i contestăm și pe alții? De exemplu pe Iuri Gagarin, că a fost sovietic (rus), sau pe Wernher von Braun, că a fost germanul și nazistul care a proiectat celebrele rachete V-2 care au ucis peste 7000 de oameni în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Să nu uitam că primul a deschis calea explorărilor spațiale, iar al doilea a făcut posibil programul american Apollo. Doi exploratori, care au deschis, indirect, calea comunicării și interconectării satelitare, prin care vorbim la telefoane și vedem ce se întâmplă pe Glob, inclusiv mișcările anticolombiene. Mulții din cei care au dărâmat statuile lui Columb aveau în mâini… astfel de gadgeturi!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean

Citește mai departe

EVENIMENT

FOTO/ Noile locații ale TIFF-ului de anul acesta

Publicat

Cea de a 19-a ediție a Festivalului Internațional de Fim Transilvania se desfășoară în totalitate în aer liber, respectând restricțiile impuse de autorități pentru combaterea virusului SARS COV-2. Astfel, curțile unor licee din centrul Clujului, a Muzeului de Artă, a Episcopiei Unitariene sau a rectoratului UBB s-au trasformat în cinema-uri în aer liber. De asemenea, parcul Iulius și Clubul Transilvania au fost incluse pe lista locațiilor TIFF din acest an.

Iulius Parc, sursa foto: Tiff.ro

 

Muzeul de Artă, Sursa foto: Tiff.ro

 

Club Transilvania, sursa foto: Tiff.ro

 

Liceul Istvan Bathory, sursa foto Tiff.ro

 

Episcopia unitariană, sursa foto: Tiff.ro

 

USAMV, sursa foto: Tiff.ro

 

Liceul „Apáczai Csere János”, Sursa foto: Facebook Tiff Volunteers

 

Rectoratul UBB, sursa foto: Tiff.ro

 

Citește mai departe

EVENIMENT

INTERVIU Caz unic în România. Cum a învins sistemul subprefectul de Cluj, Györke Zoltán?

Publicat

Györke Zoltán a câștigat un proces unic în România. A fost schimbat din funcția de subprefect al județului Cluj, s-a considerat nedreptățit, a dat Guvernul în judecată și a câștigat. De peste două săptămâni așteaptă să fie reintegrat în funcție.

Clujul este singurul județ din țară la această oră care are trei subprefecți, doi în funcție și unul care a câștigat un proces care îi dă dreptul să fie reîncadrat în Prefectură.

Györke Zoltán a acordat un interviu pentru Cluj24.ro.

O hotărâre definitivă a instanței nu este pusă în aplicare

Î: Ați câștigat procesul în urmă cu peste două săptămâni, aveți o sentință definitivă, dar încă nu ați fost reintegrat în funcție? De ce? Ce credeți că se întâmplă? Ce explicații ați primit?

R: Nu știu ce se întâmplă, dar constat cu surprindere că o hotărâre definitivă a instanței de judecată nu este încă pusă în executare.

Nu era cazul să primesc explicații, ministrul de Interne trebuia să înainteze propunerea iar Guvernul să adopte hotărârea de încetare a exercitării temporare a funcției de subprefect al județului Cluj de către unul din cei doi ocupanți ai acestei funcții publice.

Situație deloc normală

Î: Ce căi aveți pentru a obliga Guvernul să pună în aplicare o sentință definitivă a instanței? Este normală o astfel de situație?

R: Sper să nu se repete situația din anul 2015 când Guvernul a amânat punerea în executare a unei decizii definitive timp de mai multe luni.

În martie 2015 hotărârea Tribunalului Cluj, prin care Guvernul era obligat să mă numească în funcția de subprefect, a rămas definitivă, însă a fost pusă în executare doar în luna iulie și numai după ce am cerut instanței de judecată obligarea primului ministru și a ministrului de Interne la suportarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de întârziere.

Nu poate fi normal, desigur, ca într-un singur județ din România să funcționeze de iure trei subprefecți.

Două procese, ambele câștigate

 

Î: Explicați, vă rog, cum a început totul?

R: Pentru anularea unor acte normative am chemat în instanță Guvernul doar de două ori și am câștigat în ambele cazuri.

În august 2013, în urma desființării funcțiilor de inspector guvernamental prin simularea reorganizării Secretariatului General al Guvernului, prim-ministrul a refuzat să dea curs cerereii mele de transfer într-o funcție publică vacantă corespunzătoare, deși acest drept era expres prevăzut de lege.

De aceea, am cerut instanței de judecată să oblige guvernul să mă numească în funcția vacantă de subprefect al județului Cluj.

Instanța de judecată a dispus atunci și plata unei despăgubiri egale cu salariile calculate de la data încetării raportului de serviciu cu Secretariatul General al Guvernului și până la data reintegrării în funcţia publică.

Mutare din Prefetura Cluj fără fundamentare

Î: Ce a urmat în 2019?

R: În februarie 2019 am fost mutat din funcția publică de subprefect în cea de inspector guvernamental și, deoarece nu mi-au fost stabilite atribuții, în luna iulie m-am adresat din nou instanței de contencios administrativ pentru anularea actului normativ.

Vreau să precizez că nu a existat o fundamentare efectivă a măsurii dispuse de Guvern.

În plus, deși ministrul de interne de la acea dată a susținut că „experiența acumulată” mă „recomandă pentru funcția de inspector guvernamental”, nici acesta și nici un alt ministru nu mi-au stabilit atribuții, deși aveau această obligație legală.

Potrivit unei hotărâri de guvern, inspectorii guvernamentali trebuie să coordoneze activităţi, proiecte sau programe complexe în legătură cu statutul României de stat membru al Uniunii Europene, precum şi cu priorităţile strategice de dezvoltare a capacităţii administrative şi instituţionale.

Am obținut și de această dată o soluție favorabilă, rămasă definitivă în 16 iulie 2020.

Conform hotărârii instanței, pârâții sunt obligați și de această dată să-mi plătească despăgubiri egale cu diferența dintre salariul aferent funcției de subprefect și cel corepsunzător funcției de inspector guvernamental, de la data aplicării mobilității și până la data reintegrării în funcția de subprefect.

În martie 2019 am reușit să obțin suspendarea efectelor hotărârii de guvern privind aplicarea mobilității, dar în recurs soluția a fost favorabilă guvernului.

Înalt funcționar public din 2008

Î: Cum ați devenit înalt funcționar public?

R: În anul 2006, în timp ce ocupam funcția de director de cabinet în Ministerul Administrației și Internelor, am decis să intru, prin examen național, în corpul atunci creat al înalților funcționari publici.

Pentru aceasta am urmat în 2007 programul de formare specializată destinat înalților funcționari publici organizat de Institutul Național de Administrație, iar în anul 2008 m-am înscris la concursul organizat pentru ocuparea funcției publice vacante de subprefect al județului Cluj.

Fiind declarat admis, am exercitat această funcție până în anul 2009, când am fost numit inspector guvernamental la Secretariatul General al Guvernului, cu atribuții în domeniul situațiilor de urgență.

Aș dori să facem abstracție de cazul meu și să vorbim despre situația corpului înalților funcționari publici, sau mai precis să punem în context aceste acțiuni îndreptate împotriva puterii politice pentru apărarea drepturilor conferite prin lege funcționarilor publici.

Subprefecți politici vs apolitici

 

Î: Care este istoricul corpului înalților functionari publici și de ce este nevoie de el?

R: Aș vrea să fac câteva aprecieri în calitate de specialist în administrația publică în condițiile în care sunt licențiat în științe administrative, doctor în istoria administrației publice și sunt cadru didactic asociat la UBB.

Este cunoscut faptul că Parlamentul României a adoptat relativ târziu, în anul 1999, Statutul funcționarului public cu scopul asigurării unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparţial.

Apoi, prin acte normative succesive a fost creată categoria înalților funcționari publici formată din prefecți, subprefecți, inspectori guvernamentali, secretari generali și secretari generali adjuncți ai ministerelor și celorlalte organe de specialitate din subordinea guvernului și a ministerelor.

Cu toate acestea, deja în 2011 Guvernul a decis să desființeze funcțiile de inspectori guvernamentali, dar proiectul de lege a fost respins de Parlament.

În această perioadă, pentru apărarea intereselor proprii, ne-am constituit atunci în asociații profesionale și ne-am adresat președintelui Comisiei Europene.

După doi ani, primul ministru sub pretextul reducerii efortului bugetar, a simulat reorganizarea Secretariatului General al Guvernului și a eliberat din funcție inspectorii guvernamentali, dar instanțele de judecată au anulat deciziile acestuia și au dispus reintegrarea inspectorilor guvernamentali în funcțiile publice deținute.

Partidele au preferat politicieni în fruntea prefecturilor

Apoi, în mai multe rânduri atât guvernul cât și majoritatea parlamentară au inițiat mai multe acte normative cu scopul revenirii la calitatea de demnitar al prefectului și subprefectului (cu rang de secretar de stat și subsecretar de stat), pentru a le conferi acestora atribuții lărgite, similare cu cele exercitate înaintea integrării euro-atlantice a României.

Toate aceste intenții se manifestau în ciuda faptului că în perioada de preaderare la UE, România se angajase să depolitizeze funcțiile de prefect și subprefect iar Comisia Europeană a apreciat atunci că depolitizarea serviciului public reprezintă un pas important în reforma administrației publice românești.

De altfel, Codul administrativ adoptat de Parlament ar fi repolitizat funcțiile de prefect și subprefect, însă în anul 2018 Curtea Constituțională a decis că Legea privind Codul administrativ al României este neconstituţională, în ansamblul său.

În aceste condiții, după aderare, guvernele succesive ale României (cu excepția guvernului de tehnocrați) au trecut la o interpretare originală a actelor normative și excepțiile prevăzute de lege s-au transformat în regulă generală: au numit fără examen în funcțiile de prefecți și subprefecți (ultimele concursuri au fost organizate în anul 2009) persoane care nu posedau calitatea de înalt funcționar public, multe nu îndeplineau minime criterii de competență sau performanță profesională.

Atribuțiile prefectului

În acest fel, pe parcursul acestor exercitări temporare (care au durat și cinci ani) noii prefecții și subprefecți de județe, aparținând anturajului liderilor politici locali au indus temerea că nu vor reprezenta guvernul pe plan local ci interesele președintelui organizației județene de partid în administrația centrală, susceptibili fiind de urmărirea unor scopuri politice, electorale, personale sau de grup.

De altfel, s-a constatat în practică faptul că imediat după publicarea hotărârilor de guvern privind încetarea exercitării funcțiilor publice de prefect și subprefect, apoape fără excepție, aceste persoane care au ocupat funcții publice neutre din punct de vedere politic s-au reînscris în partidele politice vremelnic părăsite.

Potrivit legii, principala atribuție a prefectului este controlul actelor adoptate sau emise de autoritățile administrației publice locale.

Ce propuneri are Györke Zoltán

Î: Ce credeți că ar trebui făcut?

R: Este lăudabil că, potrivit prevederilor Codului administrativ, până la finele anului 2021 toate aceste funcții publice vacante corespunzătoare înalților funcționari publici vor fi ocupate prin concurs organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Dar, în opinia mea, după încetarea stării de alertă este necesară modernizarea urgentă a funcției publice și renunțarea la măsuri precum reducerea de personal fără criterii clare, sub pretextul unor reorganizări instituționale.

Cred că modernizarea funcției publice ar trebui să vizeze în principal următoarele obiective:

Deschiderea autorităților și instituțiilor publice spre recurtarea și selecția absolvenților facultăților de administrație publică (condițiile de studii să se limiteze la specializarea în administrație publică și mai puțin în științe inginerești, umaniste, etc) concomitent cu promovarea rapidă conform competențelor și a performanței.

Perfecționarea temeinică și continuă a funcționarilor publici, în special în domeniul digitalizării.

Trebuie garantată stabilitatea pe post

Asigurarea unei perspective certe de carieră prin garantarea stabilității în exercitarea funcției publice.

Potrivit legii, funcționarii nu pot fi eliberați din funcția public din motive independente de voința lor, ceea ce însemnă că aceștia beneficiază de dreptul de ocupare a unor funcții publice corespunzătoare în situația reorganizării instituției sau a reducerilor de personal, dar legea în vigoare nu corelează acest drept cu obligația autorității publice.

Trebuie să ne îndreptăm către stadiul în care cariera unui funcționar public nu poate fi afectată de decidenții politici prin exces de putere, deoarece autoritățile administrației publice centrale nu pot fi eficiente decât dacă sunt conduse de specialiști.

Funcțiile publice de conducere să fie scoase de sub presiunea politicienilor, sau de sub colonizarea politică, ca să folosesc termenul diplomatului român Filon Morar, inclusiv cele de directori ai Direcțiilor județene de sănătate publică.

Subscriu total la opinia lui Filon Morar, care într-o analiză recentă susținea că funcționarii publici nu trebuie să preia servil ceea ce ar putea contraveni interesului general și nu trebuie reduși la statutul de simple instrumente la cheremul curentului dominant al zilei.

 

 

 

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate