Buruienile cu „puteri magice”, folosite și azi în satele din Cluj. Descântece de leac

În medicina populară se foloseau numeroase plante pentru tratarea diferitelor boli atât la om, cât și la animale. Culegerea acestora se făcea conform unui calendar popular, fixat riguros de tradiţie.

Astfel, buruienile de leac erau percepute ca având puteri magice, conferite inclusiv de timpul şi ritualul când sunt recoltate, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

Buruienile cu „puteri magice”, folosite și azi în satele din Cluj. Descântece de leac

Pentru tratarea febrei, de exemplu, în satele din Câmpia Transilvaniei se foloseau comprese cu lapte acru și ceai de ceapă și nucă uscată, cu coajă cu tot (o ceapă cu coajă și cinci – șase nuci). Toate se fierbeau până scădea apa la jumătate, spune Raveca Aitonean și Susana Anca din Ceanu Mare.

„Dacă îți coce o rană, de la un spin, puneam zamă de ciumăfaie. Pântru dureri în grumaz, punei petrol pă coțcă (cub de zahăr)”, mai spun femeile din Ceanu Mare.

„Întotdeauna, în lumea satului, dar nu numai, omul și-a căutat leacul împotriva bolilor care-l chinuiau nu doar în natură, ci apelând și la alte forme de vindecare, cum ar fi descântecul. Acesta se mai practică și-n zilele noastre, la țară, mai ales de femeile în vârstă”, arată specialiștii de la CJCPCT Cluj.

Pe Valea Crișului Repede, atunci când cineva își sclintea (luxa) o mână sau un picior, o femeie în vârstă rostea următorul descântec:

„Să ungé mai întâi locu’ cu slănină, după care zâcei:

Mă dusăi pă Valea Lungă,
Pă podu’ de aramă,
Podu’ s-o-nhâit
Pticioru’ lu’ ( se spune numele persoanei pentru care se descântă) s-o sclintit.
De la mine descântat,
De la Dumnezău leac.
Să margă durerea acolo-n munț’ pustii
Unde capra nu paște, vaca nu rage”, spune Cornelia Potra din Bologa.

Se mai spune că dacă piciorul este sclintit, persoanei în cauză îi vine să caște.

Sursa: CJCPCT Cluj