Azi se împlinesc 70 de ani de la înființarea Filarmonicii de Stat „Transilvania” Cluj

Clujul marchează în 1 septembrie o aniversare istorică: 70 de ani de existență ai Filarmonicii de Stat „Transilvania”, una dintre cele mai prestigioase instituții muzicale din România.

Prima formație orchestrală din Cluj a fost constituită în 1793, în cadrul Teatrului Maghiar. De-a lungul secolului al XIX-lea, asociații precum Școala de muzică (1819) și Cercul de muzică (1841–1876) au continuat tradiția muzicală. Totuși, abia în primele decenii ale secolului XX publicul clujean a început să se bucure de concerte simfonice ample.

De la încercări efemere la o instituție stabilă

Au existat mai multe inițiative filarmonice: Societatea „Gheorghe Dima” (1934), Societatea „Karl Goldmark” (1934) și Societatea Filarmonică din Cluj (1940). Însă acestea nu au rezistat în timp. Un pas important a fost făcut în 1946, prin înființarea Filarmonicii „Ardealul”, care a pregătit terenul pentru crearea unei orchestre permanente.

1955 – anul în care s-a născut Filarmonica

Momentul decisiv a venit pe 1 septembrie 1955, când a fost fondată Filarmonica de Stat din Cluj. Instituția a pornit la drum cu două ansambluri: Orchestra simfonică și Orchestra de muzică populară „Înfrățirea”. Primul director și prim-dirijor a fost maestrul Antonin Ciolan, sub conducerea căruia orchestra simfonică a debutat cu 67 de muzicieni.

Un debut memorabil

Prima stagiune a fost inaugurată pe 4 decembrie 1955, printr-un concert ce a inclus lucrări de Sigismund Toduță, Serghei Rahmaninov, Ludwig van Beethoven și Richard Wagner. Dirijor: Antonin Ciolan. Solistă: pianista Silvia Șerbescu. Publicul clujean a primit ansamblul cu aplauze și entuziasm, confirmând importanța culturală a nou-înființatei Filarmonici.

O tradiție de excelență

De-a lungul decadelor, Filarmonica de Stat „Transilvania” și-a consolidat reputația, devenind un reper național și internațional. Activitatea de formator a lui Antonin Ciolan și profesionalismul muzicienilor au plasat instituția pe primele planuri ale vieții culturale.