Aurul, petrolul, grâul. Cu cine ţine coronavirusul

Pandemia de coronavirus pune întreaga lume la încercare. Pune la încercare inclusiv mecanismele complicate ale economiei mondiale. Aurul şi petrolul sunt două „monede” în jurul cărora se cam învârte economia lumii. Dar, fără ele, cum spune prof. dr. Ioan Lumperdean, „mai treacă-meargă”. Însă, fără pâine…? Pâinea noastră cea de toate zilele… O incursiune în lumea celei de-a treia „monede” în jurul căreia se învârte lumea: grâul. Ghid pe „tarlaua” economiei mondiale, prof. dr. Ioan Lumperdean.

Grâul: un scenariu economic (re)confirmat? Predicții nedorite…

La începutul pandemiei am scris despre turbulențe economice care au cuprins în vâltoarea lor aurul, petrolul și grâul. Am analizat atunci, din perspectiva prezentului și trecutului economic ce se întâmpla pe piețele românești și internaționale. Inevitabil, am făcut și unele predicții, care din păcate s-au confirmat.

Astăzi constatăm că aurul și-a consolidat poziția de lider incontestabil în conservarea valorii, așa cum a făcut-o de-a lungul istoriei, în perioade critice, dar și de acalmie economică. Petrolul (țițeiul) rămâne în expectativă, cu ușoare tendințe de creștere față de perioada numită ”Marea Închidere”, iar grâul ne pune din nou pe gânduri de și despre cu pâinea noastră cea de toate zilele.

Aș fi dorit să nu am dreptate și să scriu despre ”marile vacanțe” și strălucirea soarelui de vară. Din păcate, prelungirea crizei epidemiologice globale și ”bâlbele” decidenților politici de pe toate meridianele au generat noi reacții ale pieței, care se reflectă și în prețul aurului, petrolului și grâului.

Pentru ”cel din urmă”, grâul, care trebuie să fie ”cel dintâi”, se mai adaugă și fenomenele naturale nefavorabile (ploi, furtuni, secetă excesivă, inundații), dar și alte motivații, mai mult sau mai puțin justificate. Am spus că trebuie să fie ”cel dintâi” pentru că existențialitatea noastră, de ieri, de azi și de mâine depinde de mâncare, iar grâul este  o cereală cu vechime multimilenară, care s-a răspândit și împământenit pe toate meridianele Globului, asigurând direct, indirect sau/și complementar resursele alimentare pentru oameni, păsări și animale sălbatice sau domestice.

Și așa cum se știe, grâul este materie primă pentru industria alimentară, textilă, chimică etc. Și cu toate acestea, atenția și neliniștea ”piețelor”, în realitate a oamenilor, este mai mare față de creșterea prețurilor la aur și  petrol.

Este dificil de explicat, uneori chiar imposibil, pentru oamenii care s-au născut și trăit în economiile dezvoltate și prospere, unde pâinea este un accesoriu… cotidian, după unii chiar banal!!! Nici media nu este prea interesată să transmită și să marșeze pe astfel de informații. Este mai cool să amintești ce se întâmplă cu aurul și cu petrolul decât cu grâul.

Psihologia economică, ca parte a psihologiei comportamentale, ne-a explicat atitudinile și manifestările oamenilor în și prin prisma provocărilor istoriei. Numai că memoria oamenilor este scurtă și se uită sau se neglijează realitatea de astăzi și de mâine. O să încerc eu reabilitarea grâului printr-o altă ierarhie.

Ce se întâmplă cu grâul?

În întreaga lume, siguranța și stabilitatea producțiilor agricole au fost agravate de actuala criză epideo-economică. Am spus agravate, pentru că de la revoluția industrială (secolele XVIII-XIX) Pământul a fost tot mai agresat de oameni, iar relația dintre natură și civilizația umană s-a modificat, cu consecințe nebănuite în economia agrară.

În țările dezvoltate, cu uriașe resurse umane  și financiare, în cercetare și învățământ, s-au elaborat și pus în aplicare programe cu grad ridicat de sustenabilitate prin care s-a realizat o relație prietenoasă cu mediul, care să asigure servicii performante, înalt productive și protectoare în agricultură. Chiar dacă nu s-a ajuns încă la optimul scontat, și nici nu se va ajunge vreodată -pentru că optimul este mai mult în capul teoreticienilor și analiștilor economici-, s-au făcut pași semnificativi spre concilierea dintre natură și economie, sub semnul eco-economiei.

De aproape o jumătate de secol, producțiile cerealiere, inclusiv cele de grâu, au fost ridicate, iar prețurile relativ scăzute. Problema surselor de hrană și siguranță alimentară se pare că a fost rezolvată pentru o parte semnificativă din populația Planetei. Atunci, de ce sunt îngrijorări în ceea ce privește producția și prețul cerealelor?

Răspunsurile sunt multe, de la cele ale ecologiștilor, până la cele ale demografilor, economiștilor, psihologilor, sociologilor și politologilor. Opiniile lor ar trebui să fundamenteze politicile agricole pe termen mediu și lung. Dar între a trebui și a implementa există multe ezitări, neimplicări și nereușite.

România, deși parte a Uniunii Europene, importă o cantitate semnificativă de alimente, iar criza actuală a modificat relațiile economice tradiționale. România este și un producător important, dar fără să asigure întregul necesar cerut de piața internă și de cea externă. Stabilitatea prețului este asigurată de stabilitatea producției, iar producția depinde de natură și îndeosebi de… natura disciplinată prin irigații, perdele forestiere de protecție, sisteme de rachete antigrindină, selecții biologice și multe altele.

La acestea se adaugă tergiversările legislative și instituționale privind resursele umane, regimul proprietății, arendării etc. Cum unele dintre acestea au fost mereu și mereu amânate, reportate sau numai parțial implementate, nu putem să ne așteptăm la producții record în viitorul apropiat sau mai îndepărtat!!! Nu este de mirare că ministrul Agriculturii vine cu știrea (4 august a.c.) îngrijorătoare: producția de grâu va fi cu 40% mai mică decât cea de anul trecut! Nu vor scăpa din acest vârtej și alte culturi: secară, orz, ovăz, rapiță, porumb, soia.

Și alte state din bazinul Mării Negre sunt sub incidența acestor fenomene pedo-climatice, dar grâul și alte produse agricole ne vor fi asigurate din rezervele strategice și probabil din importuri. Ministrul Agriculturii ne asigură că ”marii producători de grâu vor avea producții record”, iar ”preţul grâului şi implicit cel al pâinii nu ar trebui să crească”.

Cel puțin deocamdată și mai mult declarativ și teoretic, pentru că nu putem ști ce se va întâmpla în viitor. Oricum, după toate regulile pieței, există dezechilibre între cerere și ofertă, dezechilibre care inevitabil se vor repercuta în prețuri. O contracție a pieței cu 40%  față de anul trecut (deci cu aproape jumătate) nu poate să rămână fără influențe de la prețul de producție  până la cel de comercializare. Și aceasta datorită specificiăţii formării prețurilor agricole, aflate sub influența implacabilă a factorilor naturali.

Prăbușirea sau reducerea ofertei interne și efectele devastatoare asupra fermierilor și comercianților de cereale și derivate nu pot fi stăvilitecorijate decât prin politici intervenționiste și protecționiste. Rămâne să vedem ce se va întâmpla, deoarece producțiile neafectate sau parțial afectate trebuie gestionate cu chibzuință pentru însămânțare, morărit și panificație, furajare, industrie ușoară, chimică etc. Mai trebuie să ținem cont și de  firmele de import-export, care-și văd de ”treaba lor” într-o economie de piață. Până la urmă e chiar firesc, nu pentru o economie liberă ne luptăm de peste trei decenii? Nu este de loc ușor și ne pune pe gânduri afirmația ministrului Agriculturii: ”Sperăm să nu crească prețul pâinii…”  Deci, să sperăm!!! Oricum, ceea ce am afirmat în articolul nostru precedent rămâne valabil:  cu pâinea noastră cea de toate zilele nu este de glumit!!!

Fără aur și petrol (despre care o să vorbim într-un episod viitor) mai ”treacă-meargă”, dar fără pâine… Cred că trebuie să reflectăm cu toții, de la ”vlădică la opincă”, de la cel ”cu țâța în gură până la cel cu barba sură”.

Cele mai multe convulsii sociale și chiar răsturnări politice au fost generate de lipsa sau de prețul ridicat al pâinii!!! Doresc ca cele afirmate să nu fie confirmate, dar contextualitatea de astăzi și de mâine ne va aduce o pâine mai scumpă pe mesele noastre.

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean