Suntem bombardaţi din toate părţile cu informaţii despre noul coronavirus, COVID 19. Despre cât de periculos este, cum se transmite, care ne sunt în acest moment posibilităţile de tratare, ce trebuie şi ce putem să facem, un interviu cu virusologul clujean Molnar Geza, care încearcă, din nou, să ne lămurească.

Măsuri exagerate

Rep: Domnule profesor, vă mulţumim pentru interviul acordat zilele trecute! Informaţiile pe care le-aţi oferit au fost foarte bine primate de cititori. V-aş ruga să-i ajutaţi în continuare pe oameni să înţeleagă relaţia aceasta dintre noi şi microorganisme, în general, coronavirusuri şi COVID 19, în particular. Şi, implicit, cum să ne ferim acum de COVID 19, dincolo sfaturile şi măsurile instituite de autorităţi.

Molnar Geza: Da, asta voiam să spun, că deja mă înspăimântă că de la o zi la alta se schimbă radical o serie de lucruri. Dintre care, pe unele eu le consider exagerate sau inutile, v-am mai spus în interviu.

Rep: Se vorbeşte, de exemplu, de modul în care se transmite acest coronavirus, că se ia de pe suprafeţe, că rezistă nu ştiu cât pe acestea. Sunt date concrete despre cât timp şi pe ce rezistă COVID 19?

MG: Domnule, în momentul de faţă, toată lumea îşi dă cu părerea. Ultimul discurs pe care l-am citit era al lui Alexandru Rafila şi el atrăgea atenţia că infecţia aceasta se transmite respirator, prin picăturile acelea pe care le eliminăm. Pe suprafeţe şi aşa mai departe, unul zice 4 zile, altul zice 4 ore, altul zice 30 de minute etc. Deci, şi de pe aceste suprafeţe depinde câte particule virale au supravieţuit la depunere. Depinde în cât timp, la ce perioadă apropiată, foarte apropiată este contaminată mâna unei alte persoane, care, după aceea, instinctiv, poate, duce mâna infectată şi la gură sau la nas. Apoi, vine problema dozei infectante, care nu e stabilită şi, despre care, de obicei, la bolile virale nu se prea discută; se discută de doza infectantă la bolile bacteriene.

Toată lumea îşi dă cu părerea

Rep: Doza infectantă înseamnă numărul de astfel de microorganisme?

MG: Numărul de particule virale vii. M-a întrebat cineva că dacă imediat, dacă nu-şi dă seama şi şi-a dus mâna la gură şi apoi imediat îşi clăteşte gura cu apă, îi distruge sau nu-i distruge? Nu-i distruge. Dar, în schimb, nu se petrec lucrurile aşa încât, acum, în clipa asta, mi-am dus mâna la gură, mâna infectată, de pe o clanţă sau de pe un obiect şi imediat se întâmplă că virusurile se înmulţesc în gură şi în secreţia nazofaringiană. Astea sunt nişte lucruri, nişte discuţii de… Toată lumea îşi dă cu părerea. Pe mine nu mă interesază că cineva a cercetat pe clanţă nichelată, pe clanţă de fontă, pe clanţă de cupru, pe clanţă de nu ştiu care. Astea sunt nişte lucruri cu care numai înnebuneşti lumea. Cert este că virusul, în afara organismului viu, nu se multiplică, deci nu este la risc.

Rep: Dar, totuşi, se poate lua virusul de pe suprafeţe, de pe obiecte… Nu?

MG: E posibil, da, e posibil…

Rep: Dar în funcţie de cantitatea, de numărul virusurilor pe care le iei?

MG: Da, inclusiv de cantitatea depusă. Adică, cantitatea de virus eliminată pe acea mână cu care ai contaminat suprafaţa respectivă. Apoi, vine timpul, cât a stat virusul acolo… De aceea, cel mai riscant este când ai tuşit, ai pus mâna, palma în faţa gurii şi peste două minute te întâlneşti cu un cunoscut şi vă daţi mâna. Asta este la risc! Dar, repet, şi nu e găselniţa mea –Rafila spune şi el clar ceea ce am spus de mai multe ori-: nu asta e transmiterea dominantă; transmiterea dominantă e prin aşa-zisele picături fluide, deci picăturile care se elimină odată cu tusea, cu strănutul sau cu respiraţia persoanei bolnave.

Rep: Dar, în cazul mai rar cu transmiterea de pe suprafeţe a virusului, se poate transmite şi de pe un obiect pe altul, dacă obiectele vin în contact?

MG: Nu! Adică, vreţi să ziceţi că dacă am tuşit pe o hârtie şi hârtia o bag într-o carte, se infectează şi cartea? Nu, aşa ceva nu există.

Rep: De exemplu, într-un parc în care se joacă un copil infectat şi care tuşeşte, face depuneri de coronavirus pe o minge, pe un tobogan…

MG: În cazul în care este simptomatic, în primul rând n-are ce căuta în parc. Dar să zicem, per absurdum, că totuşi iese. Poate depune prin tuse şi cu mâna murdară pe tobogan.

Rep: Dacă un alt copil se atinge cu haina de acel loc, de acel tobogan, se poate lua virusul de pe tobogan pe haină?

MG: Nu mă interesează…

Rep: Deci, nu se ia…

MG: Este, aşa, teoretic, posibil, dar practic e imposibil. În cazul în care a contaminat toboganul, dacă peste două minute sau cinci minute vine un alt copil care freacă partea infectată a toboganului, dacă acel copil este simptomatic sau este cu două zile înainte de apraiţia simptomelor, atunci este posibil, dar cu un randament de eficienţă foarte scăzută. Hai să zicem scăzută, să scot foarte.

Vaccinul, doar o perspectivă

Rep: Adrian Streinu Cercel vorbea de un vaccin…

MG: Domnule, acum, în lume, la concurenţă şi pentru viitorul mare, mare business, sunt vreo 4-5 care au anunţat că sunt în fază de investigare clinică a unor vaccinuri. A anunţat Germania – Institutul Robert Koch-, au anunţat americanii, au anunţat englezii, au anunţat israelienii; ba, mai mult, şi chinezii au spus că sunt într-o fază avansată. Asta înseamnă următorul lucru, legat de ceea ce a anunţat Streinu Cercel: că a intrat în relaţie cu o firmă sau un laborator de cercetare englez, care oferă un număr de doze din acel vaccin, care intră în faza a treia de investigare clinică. Asta înseamnă că Streinu Cercel va trebui, în funcţie de câte doze de vaccin primeşte, să constituie un lot de voluntari care se lasă vaccinaţi cu acest vaccin, concomitent cu un lot care primeşte placebo, adică nu primeşte vaccinul, ci primeşte o injecţie. Pe urmă se încep cercetările de investigare. Înainte se recoltează probe –sânge în primul rând- pentru răspuns, apoi, conform protocolului lor –nu-l cunosc, pentru că de obicei aceste protocoale sunt secrete, pentru că e patentul lui-, peste o săptămână, peste trei săptămâni, peste şase săptămâni, câte vor fi, se recoltează probe şi persoana vaccinată, concomitent cu lotul martor, este investigată, ca să vadă cât la sută a răspuns, care este intensitatea răspunsului imun la vaccinul respectiv. Asta poate să dureze trei, patru, cinci, şase luni. După ce se trece de această fază clinică, reintră pentru controlul toxicologic şi, respectiv, al amestecului de producţie. Care, de asemenea, va dura cel puţin două-trei luni. Şi pe urmă se trece la fabricarea vaccinului. Dar oricare fabrică are o capacitate determinată, nimeni nu poate fabrica un milliard de doze de vaccin într-o lună. Aşa că, astea sunt nişte perspective… Încurajatoare sau îmbucurătoare, dar n-o să fie de la o zi la alta.

Reinfectarea depinde de imunitate

Rep: Se vorbeşte şi de reapariţia coronavirusului, a reinfectării cu COVID 19 şi la persoanele declarate vindecate…

MG: Nu poate să apară decât în cazul în care persoana respectivă -fostă infectată şi vindecată- are o boală sau o stare biologică prin care nu a răspuns la infecţie, deci nu şi-a dezvoltat protecţia. Dacă şi-a dezvoltat protecţia, într-o perioadă imediat următoare nu se va reinfecta. Cât durează reacţia de apărare specifică –aşa se cheamă- a organismului încă nu se ştie, pentru că încă suntem foarte aproape de când avem vindecaţi. Că va dura un an, doi, 10 sau toată viaţa, asta rămâne să se stabilească ulterior, după trecerea anilor. Dar, repet, nu există reinfecţie cu acelaşi virus în cazul în care răspunsul organismului este adecvat.

Rep: Adică, dacă sistemul imunitar funcţionează bine…

MG: Exact. Dacă s-a instalat imunitatea la un nivel la care apără organismal. Dacă, să zicem, persoana respectivă, fost bolnav, în perioada următoare face o insuficienţă renală pentru care ajunge la dializă, s-ar putea să-şi piardă apărarea şi s-ar putea ca peste o jumătate de an să se reinfecteze. Sau, Doamne, fereşte, face cancer, şi face cancer cu metastaze, adică într-un stadiu în care nu mai are apărarea adecvată a organismului…

Rep: Se mai vorbeşte şi de faptul că la chinezi declaraţi vindecaţi, ulterior s-ar fi descoperit COVID 19 în scaun…

MG: Unii discută şi de posibilitatea infectării tractului digestiv, a tractului intestinal, dar încă nu sunt date concrete în acest sens. Momentan, diagnosticul de infecţie se face din secreţie nazofaringiană. Acuma, har Domnului, în lume sunt laboratoare de cercetare şi cercetători destui. Biologi, medici, medici veterinari, zoologi etc, toată lumea cercetează. A zis cineva că ar fi găsit… Să vedem dacă se va adeveri sau nu se va adeveri. Teoretic, nu e exclus; practic, e prea puţin probabil…

*Conf. Dr. Molnar Geza, născut în 1943 la Turda, este unul dintre cei mai reputaţi virusologi şi specialişti în epidemiologie şi sănătate publică din România. El a imunizat primele persoane din România împotriva hepatitei B, a participat la eradicarea tifosului exantematic şi febrei tifoide şi a fost unul dintre cei care au făcut legea asigurărilor de sănătate şi programele naţionale de sănătate. În anii 1990 a fost secretar de stat pentru şapte miniştri ai Sănătăţii.

Interviu realizat de Marius Avram

sursa foto: evz

citeşte şi:

Virusologul Molnar Geza: Vor fi două vârfuri ale epidemiei de coronavirus în România. Omul a şters graniţa dintre el şi natură