Amprenta lui TITULESCU la Cluj. A ars cu trabucul CANAPEAUA lui Goga. 139 de ani de la naşterea marelui diplomat

România a avut şi diplomaţi de marcă, iar unul dintre ei este Nicolae Titulescu. Probabil, cel mai mare diplomat român. Nu întâmplător a fost ales de două ori în funcţia de preşedinte al Ligii Naţiunilor. Singurul reales. De la naşterea sa se împlinesc 139 de ani. Şi, peste câteva zile, 80 de ani de la moarte. Iar o povestioară inedită va rămâne în istorie. Aşa cum a prezis. O povestioară care colorează şi ea istoria.

*O fotografie din 1934 (Realitatea ilustrată, arhiva Cluj24), în care este împreună cu ceilalţi doi miniştri de externe ai Micii Înţelegeri (Iugoslavia şi Cehoslovacia) şi cu ministrul de externe al Franţei

Cearta Veturiei Goga cu Titulescu

O întâmplare inedită care l-a avut ca personaj principal pe marele diplomat s-a petrecut pe tărâmuri clujene. La Ciucea, în castelul lui Octavian Goga. Nicolae Titulescu l-a vizitat de mai multe ori pe Goga, dar o întâmplare a rămas de pomină. Într-un salon al castelului, Titulescu era prins într-o discuţie. Şi n-a observat şi nici n-a simţit că era să ia foc. Trabucul pe care îl fuma a ars sofaua pe care stătea.

*Canapeaua de la Ciucea arsă cu trabucul de Nicolae Titulescu (arhiva Cluj24)

„Titulescu era stângaci. Cum la vremea respectivă se fuma trabuc, la una din întâlniri, retrăgându-se pe canapeaua din partea îngustată a sufrageriei, să discute cu cineva, din neatenţie, sprijinindu-şi mâna de una dintre pernele de pe sofa, a atins braţul sofalei cu jarul de la trabuc. Şi l-a ars. Doamna Veturia Goga a simţit mirosul de undeva din încăperea alăturată şi a venit urgent. Dânsa avea un temperament coleric, cum se spune – ce-i în guşe, şi-n căpuşe. Spunea ce avea de spus oricui, indiferent de poziţia socială a celui în cauză. Şi, l-a apostrofat, că-i arde sofaua”, povesteşte, pentru Cluj24, Cecilia Mureşan, conservator al Muzeului Memorial Octavian Goga din Ciucea.

*Canapeaua de la Ciucea arsă cu trabucul de Nicolae Titulescu (arhiva Cluj24)

Titulescu era indiferent, cumva, la scandalul pe care ea i-l făcea, şi, când Veturia Goga i-a spus, revoltată, că nu sunt răşini speciale cu care să refacă sofaua, Nicolae Titulescu i-a răspuns că nici nu e nevoie s-o recondiţioneze, pentru că arsura respectivă este o “amprentă istorică”.

Ardealul e inima României. Mason iniţiat la Paris

Nicolae Titulescu (4 martie 1882, 17 martie 1941). A fost un diplomat, jurist, profesor și om politic, de mai multe ori ministru de externe, președinte al Ligii Națiunilor, academician.

În timpul studiilor de la Paris este iniţiat în masonerie.

Încă din perioada neutralității, Nicolae Titulescu susține ideea Unirii Transilvaniei cu România. Într-un discurs rostit la Ploiești și intitulat „Inima României”, el declara: „România nu poate fi întreagă fără Ardeal…Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susținut viața…Ardealul nu e numai inima României politice, priviți harta: Ardealul e inima României geografice”. În vara anului 1918, împreună cu alte personalități române (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille) înființează la Paris Comitetul Național Român, cu scopul de a propaga în opinia publică internațională dreptul poporului român la unitatea națională, comitet recunoscut oficial de guvernele puterilor aliate ca organ plenipotențiar al națiunii române.

Singurul preşedinte reales al Ligii Naţiunilor

În anii 1928 – 1936, Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori Ministru al Afacerilor Străine.

Începând din anul 1921 a funcționat ca delegat permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva, fiind ales de două ori (1930 și 1931) președinte al acestei organizații internaționale. Singurul preşedinte reales.

După instaurarea nazismului în Germania, Titulescu a semnat la Londra, în 1933, în numele Guvernului României, convențiile împotriva agresorului și a depus eforturi remarcabile pentru încheierea în 1933 a Micii Înțelegeri şi pentru încheierea în 1934 a Înțelegerii Balcanice (pacte regionale în care vedea o pavăză împotriva agresiunii din partea statelor revizioniste).

(MaAv)