AMINTIRI ÎN UNIFORMĂ ALBASTRĂ/ ”Pionul Morar”, recepție. Aventuri cu copilul din Dacie

Fostul purtător de cuvânt al IPJ Cluj, Traian Morar, s-a pensionat anul trecut, dar a rămas aproape de presă. Prin intermediul Cluj24, acesta rememorează fapte și întâmplări din timpul celor peste 30 de ani de activitate în cadrul rubricii ”Amintiri în uniformă albastră”.  

Sectoriștii aveau de „livrat” ordine de chemare la recrutare și ordine de încorporare. Să nu vă închipuiți că erau așa, 5, 6 ordine … nuuu, erau cu zecile și trebuiau distribuite în termen, iar termenul ăsta nu era foarte lung. Așa se face că, de foarte multe ori, erai nevoit să faci ore suplimentare, ore suplimentare din alea de pe vremuri, adică neplătite și nerecuperate vreodată.

Apropo de asta, când ceream un liber unui anumit șef în acei ani, el, șeful întreba: – Liber după ce mă? Îi spuneai că am lucrat atunci și atunci … replica era invariabil aceiași: Alea, orele suplimentare adică, alea s-au prescris, mă.

Ordine de încorporare

Ei bine, în una dintre aceste activități de „distribuire” de ordine de chemare la recrutare și încorporare, activitate desfășurată mult după ora 16.00, eram cu celebra mea prietenă Dacia 1310, numită pompos și autospecială (auto normală oricum nu era ea). Ei bine Dacia asta avea și stație de emisie-recepție (cred că de aceea se numea autospecială) iar eu, ca să fiu ușor de găsit de șefi și colegi, aveam în dotare o stație portabilă de emisie-recepție.

Și mai aveam în dotare, la purtător adică, pe fi-miu cel mare, pe care îl luasem de la grădiniță dar nu l-am putut duce acasă că nu avem cu cine să îl las. Wooow ce introducere … sper că nu v-am pierdut pe drum.

Copilul și Dacia

Cu Dacia și copilul, ambii din dotare cum v-am zis deja, purced eu pe Dealul Gruii, parchez „automașina” cu copil cu tot pe strada Mecanicilor și o iau la pas, din poartă-n poartă să împart ordinele emise de Armia Română prin Centrul Militar Județean Cluj.

Înainte de asta, mi-am instruit pruncul să NU cumva să umble pe la niscaiva chestii de la mașină, și greșală maximă … i-am atras atenția că stația de emisie-recepție este interzis să o atingă. El a confirmat că a înțeles, i-am pus muzică pe un post de radio și eu am plecat liniștit, că am un fiu înțelegător.

Când plecam de la o adresă la alta, îi făceam cu mâna iar el îmi răspundea, totul mergea „țais” ca să zic așa. La un moment dat, prin stația mea portabilă aud: Pionul Morar? … Băi, Am înlemnit, i-am recunoscut vocea lui Alexandru. Evident nu răspund dar aud din nou: Pionul Morar? O tulesc din casa omului în stradă și îi fac semne disperate să lase stația în pace. Aiurea … Pionul Morar, eu ce fac, mai stau mult aici?

Copiii, atenți la gesturile adulților

Am mers la mașină, am oprit stația de emisie-recepție, l-am certat un pic dar eram și curios de unde a știut să vorbească, corect din punct de vedere tehnic, la stație.

Mi-a răspuns că m-a văzut pe mine pe ce am apăsat și a știut că eu sunt pionul Morar pentru că atunci când am fost chemat așa, am răspuns. Copiii sunt foarte atenți la ce facem noi adulții deși uneori nu realizăm aceste lucruri.

Interesant este că în dispecerat era exact atunci, șeful Poliției municipiului Cluj Napoca, colonelul Constantin Giurgiu , alintat de subordonați „Costică” sau „nea Costică”. Un om echilibrat, calm, un bun ofițer de poliție. Nu a făcut o criză cum ar face cei mai mulți dintre șefi.

Nu. A doua zi, la ședința de dimineață cu șefii de secție, le-a transmis acestora să ne atenționeze să nu ne mai lăsăm copiii să se joace cu stațiile.

Nu a dat nume, nu a făcut o criză de nervi ori alte chestii din astea, „dă șef” …