AMINTIRI ÎN UNIFORMĂ ALBASTRĂ/ De Paști, sectorist în comunitatea de pe strada Kovari

Fostul purtător de cuvânt al IPJ Cluj, Traian Morar, s-a pensionat anul trecut, dar a rămas aproape de presă. Prin intermediul Cluj24, acesta rememorează fapte și întâmplări din timpul celor peste 30 de ani de activitate în cadrul rubricii ”Amintiri în uniformă albastră”.  

În Cartierul Gruia, pe strada Kővari Laszlo funcționase un service auto de întreprindere. Nu știu al căreia, nu îmi mai amintesc dar în urma desființării acestuia au rămas abandonate mai multe clădiri. De la plecarea angajaților și până la ocuparea spațiului respectiv de către un grup de persoane, oameni necăjiți, a căror soartă a fost cel puțin vitregă cu ei, nu a trecut foarte mult timp.

Grupul era eterogen, familii sau oameni singuri, copiii mici, de câteva luni, părinți și bunici, unii dintre cu probleme. Probleme cu legea, cu condamnări pentru diferite fapte, de la furturi la tâlhării. Evident că i-am luat în evidență, i-am identificat pe fiecare în parte, i-am grupat pe familii, etc.

A fost o chestiune de timp până să intre în conflict unii cu alții dar și cu locuitorii din zonă. Îi vizitam des, singur sau cu colegii mei de birou. Am făcut multe acțiuni pentru ai ține cumva în frâu, pentru ai ști pe toți cei care își găsiseră adăpost acolo. Așa i-am cunoscut pe fiecare, le știam „povestea de viață”, ce necazuri au avut și cum au ajuns „pe drumuri” la propriu.

Ajutor pentru acte de identitate

Nu i-am sancționat niciodată de dragul de a sancționa, din contră. Când s-a impus, am făcut-o fără regret.

Am transmis și colegilor mei, agenți de ordine să nu o facă dacă nu e cazul și să mă informeze despre fiecare intervenție pe care o aveau în acea comunitate. Și au făcut acest lucru. Când ei interveneau dar nu îi găseau la fața locului pe cei implicați îmi transmiteau și mă ocupam eu cu colegii mei de birou de rezolvarea problemei.

Au avut probleme cu actele de identitate, i-am ajutat. Pe unii dintre ei cu bani, pe alții cu o vorbă bună la evidența populației, altora, cu ajutorul criminaliștilor le-am făcut poze pentru a intra în legalitate. Lucruri astea, mărunte, colaborarea dintre structuri, colaborare fără adrese, fără termene, colaborarea de la om la om, a contat foarte mult în ținerea sub control a unei situații care putea foarte ușor degenera. Astfel, între mine și ei, a fost construită o relație de încredere.

Știți când a culminat? În două situații, una a ținut strict de munca de poliție, când mi-au spus că unul dintre ei, este posibil să fie implicat într-o tâlhărie. Și s-a dovedit că a fost autorul faptei.

Ouă roșii și prăjituri

A doua, a fost când în a doua zi de Paște, am rugat-o pe soția mea să facă un pachet cu mâncare, ouă roșii, prăjituri și însoțit de copiii mei, le-am făcut o vizită acelor oameni. Bucuria din ochii lor, a copiilor dar și a celorlalți nu poate fi descrisă în cuvinte.

Eu nu pot să o descriu. Bucuria aceea a fost o experiență și o lecție de viață. Copiii mei aveau cam 3 și 8 ani. Cât am stat acolo s-au jucat cu acei copii iar părinții lor, mi-au făcut o cafea.

Când mergeam la ei, întotdeauna, aveau pahare de unică folosință, cafea și zahăr la plic dar și o apă plată la sticlă, neîncepută, pentru domnul sectorist. Am stat cu ei de vorbă, așa cum stai cu orice semen. Când am plecat, mi-au oferit un buchet de lalele, superbe, „pentru doamna” mi-a spus femeia care mi le-a dat.

Lege aplicată fără ură

Ca polițist, uneori este ușor să nu mai vezi „pădurea din cauza copacilor”. Să crezi că ei nu mai sunt oameni ci doar obiectele cu care lucrezi. Să crezi că o sancțiune aplicată înseamnă că ți-ai făcut treaba, că nu e treaba ta să vezi altceva decât aplicarea legii.

Ai fost sesizat, ai intervenit, mergi mai departe … Munca asta înseamnă să vezi și oamenii, să aplici legea dar și să NU o aplici cu ură, cu plăcerea de a arăta că ei sunt în puterea ta, că îți face plăcere să „dai” amenzi.

Hristos a Înviat!