AMINTIRI ÎN UNIFORMĂ ALBASTRĂ/ Cum s-a rezolvat un caz de șantaj din răzbunare

Fostul purtător de cuvânt al IPJ Cluj, Traian Morar, s-a pensionat anul trecut, dar a rămas aproape de presă. Prin intermediul Cluj24, acesta rememorează fapte și întâmplări din timpul celor peste 30 de ani de activitate în cadrul rubricii ”Amintiri în uniformă albastră”.  

Eram polițist de proximitate la Secția 1 Poliție din Cluj-Napoca. Îi știți pe polițiștii de proximitate, acei oameni care nu făceau nimic în viziunea celor mai mulți dintre colegi și șefi pentru că nu rezolvau A.N-uri, A.C-uri, nu dădeau amenzi etc, dar erau buni să fie trimiși să facă cumva să nu mai intre un furt din poșetă, din locuință dacă ușa era deschisă, sau să facă cfl-ul dar actele erau semnate de judiciariști, că na, polițistul de proximitate nu avea competența să audieze în cauzele penale.

Eram coleg de birou cu Nelu Oltean, Dumnezeu să-L odihnească în pace și la prima oră intră în birou două femei, păreau surori, prietene.

Una, cea mai în vârstă, nu cu mult, agitată, nervoasă chiar, totuși indecisă în a spune ce vânt le-a adus la poliție. Cealaltă, timidă, nu-și ridica privirea din pământ iar mâinile ei nu-și găseau astâmpăr.

Șantaj din răzbunare

Experiența de sectoriști și polițiști ne-a făcut să le oferim o cafea și spre surpriza noastră, pentru că cei mai mulți refuză, au acceptat. Era clar că ceva le impiedica să vorbească dar sorbind în tăcere din cafea, cea de care vorbeam mai sus, a scos din poșetă două coli de hârtie A4 și mi le-a întins fără să zică nimic. Privind imaginea imprimată le-am înțeles reținerea, in imagini, fata cea tânără era surprinsă într-o ipostază sexuală explicită.

Tot cea mai în vârstă a vorbit.

Ne-a explicat că tânăra este angajata ei și a găsit acele coli A4 lipite pe ușa magazinului. Despre cel care le-ar fi „afișat” este „prietenul” fetei.

Tânăra, cu privirea în pământ a confirmat cele spuse de șefa ei.

Motivul pentru care „prietenul” îi face aceste lucruri, aproape zilnic, era acela că ea s-a despărțit de el. Din răzbunare așadar. Și foarte important, ea NU vrea să depună plângere.

O putem ajuta să scape de corvoada de a aduna în fiecare dimineață imaginile pe care „prietenul” le lipește de la ea de acasă până la locul ei de muncă?

Șmecher cu tupeu

Cu Nelu nu aveam nevoie să vorbim prea mult pentru a ne înțelege. Ne-am dus după „prieten” dar nu l-am găsit acasă și i-am lăsat o invitație pentru a doua zi, însă fără prea mari speranțe că va și veni. Viața, ca și meseria asta de polițist, e plină de surprize și a doua zi, la ofițerul de serviciu se prezintă omul nostru cu invitația în mână.

Tânăr, cam 25 de ani, șmecher de șmecher, arogant … Nelu îl aduce în birou, îi arată cele două coli de hârtie A4 și surpriză … îi recunoaște franc în față că cea din imagini e prietena lui și nu doar că el a făcut poza, cu acordul ei, ține să precizeze, dar el le-a și lipit. De ce? Pentru că pe EL NU ÎL PĂRĂSEȘTE O CURVĂ CÂND VREA EA.

Vocea rațiunii

Nelu un timp calm, mai liniștit de felul lui încearcă să îi explice că nu este în regulă ce face, că dacă fata nu mai vrea să fie cu el nu o poate ține lângă el cu forța, că una, că alta. Tipul tot timpul arogant, era clar că i se rupe de ce vorbea Nelu cu el.

Din ce a apucat să zică, ne-am dat seama că e și de o prostie crasă, că poza lui ar putea fi pusă în dicționar ca explicație pentru prostie. Eu atinsesem punctul de fierbere când tipul se ridică de pe scaun și îi zice lui Nelu, „auzi mă, mai ai ceva de zis că eu am treabă” …

În clipa următoare, individul stătea lipit cu spatele pe ușa biroului iar o voce îi șoptea la ureche: Dacă fata asta ne mai cheamă odată, te luăm pe sus, te ducem pe un câmp și te împușcăm. Cine te găsește? Noi. Cine face anchetă să vedem cine te-a împușcat? Tot noi. Când aflăm cine te-a împușcat? Niciodată.

Da, știu că nu am acționat ca la carte, că vor fi și voci care vor clama abuzul forțelor de ordine, că una, că alta, dar așa i-a șoptit vocea aceea tânărului.

Happy end

P.S. Cum inteligența nu îi era prietenă, tânărul a crezut tot, cuvânt cu cuvânt. De unde știu asta? Ne-am întâlnit cu fata după câteva luni și când ne-a văzut, s-a oprit în fața noastră și ne-a spus: Nu știu ce i-ați făcut, dar să vă dea Dumnezeu sănătate, că atunci când mă vede pe stradă, trece pe partea cealaltă. Și asta vocea nu îi ceruse să facă.