AMINTIRI ÎN UNIFORMĂ ALBASTRĂ/ Autospeciala cu personalitate a Poliției clujene, trasă pe tușă. Ce s-a întâmplat

Fostul purtător de cuvânt al IPJ Cluj, Traian Morar, s-a pensionat anul trecut, dar a rămas aproape de presă. Prin intermediul Cluj24, acesta rememorează fapte și întâmplări din timpul celor peste 30 de ani de activitate în cadrul rubricii ”Amintiri în uniformă albastră”.  
Într-o dimineață geroasă, erau cam -15°C merg eu să pornesc autospeciala aia’ cu personalitate. La -15°C, ca orice mașină cu personalitate și cu atât mai mult, o autospecială își face somnul de frumusețe, nu pornește așa hodoronc-tronc.

Eu în naivitatea mea, crezând că dacă îi arăt cheia, dacă încerc 2,3,4, … și restul porniri, o conving. Aș, de unde frate, ea NU și NU. Bineee, îmi zic, mai vedem noi. Așa că mă înfiițez la electricianul de la parcul auto al IPJ Cluj și îl rog să vină cu robotul. De pornire, robotul de pornire nu vă gândiți la ăla de bătut suspecții.

Aia e altă poveste, toți au auzit de el, de robotul de bătut, dar nu l-a văzut nimeni. Cum pe cine? Pe robotul de bătut frate …

Robotul de pornire

Așadar după o scurtă discuție cu electricianul, vine el cu robotul ăla de pornire, îl conectează la bornele de la baterie și zice: Dă-i cheie … Îi dau și oricât ești tu de încăpățânat ca motor, cu robotul nu te pui și pornești.

Doar că așa cum stam eu la volan după ce motorul a pornit îl văd pe electrician hotărât să-i de-a și el o lecție de viață motorului. Se apleacă peste aripa din stanga a autospecialei, prinde cablul de la accelerație și turează motorul la maxim … „vrrruuuum”, o dată, „vrruuuuum” a doua oară, … în acest timp apuc să îl văd în spatele mașinii, prin oglinda retrovizoare, pe maistrul Borbe, șeful de garaj, gesticulând agitat, strigând ceva, el știe ce … „vrruuuuum” a treia oară și când turația era la maxim, buuumm. Apoi liniște, o liniște nefirească și un nor de fum, de ulei de motor mai exact se ridica încet de la motor.

Motorul a crăpat

Personalitatea asta dificilă și încăpățânarea i-au fost fatale motorului autospecialei până la urmă. La al treilea „vrruuuuumm”, motorul rece în combinație cu cele -15°C au dus la „buuuumul” blocului motor.

Uleiul era așa de înghețat că abia a curs un pic prin craterul apărut în blocul motor. Așa se face că în acea liniște nefirească, după ce am coborât din mașină, cu o satisfacție pe care NU m-am obosit să o ascund (cei care au condus autospeciale și autonormale de poliție știu de ce), îl întreb pe domn’ maistru: „În cât timp să îi spun șefului de secție că va fi gata motorul?”

Evident, am raportat pe cale ierarhică incidentul în care blocul motor al mașinii cu personalitate a crăpat, la propriu dar și la figurat(fără a le oferi amănunte despre cum s-a întâmplat pentru că unii dintre șefi ar fi fost în stare să îl pună să plătească reparația) și AFF-ul meu, a fost împins cu grație în garaj pentru efectuarea reparațiilor necesare redării lui pe frontul luptei împotriva infracționalității.

Misiune de rodaj

După vreo săptămână și jumătate am fost chemat de maistru, pe la 14.30 – 15.00 și îmi zice că mașina e gata, să plec cu ea în rodaj vreo 100 de km spre Dej îmi sugerează el. Eu militar ascultător, îl aprob și îl sun pe colegul și prietenul meu, Nelu Oltean, Dumnezeu să-L odihnească în pace, și îi propun să îl duc într-o plimbare până la părinții lui acasă. Zis și făcut, în 5 minute ieșeam pe poarta inspectoratului în misiune de rodaj.

Mergem noi cu grijă, nu forțăm motorul, acesta, motorul frate, torcea frumos și lin, îmblânzit, fără figuri în cap, fără personalitate îndărătnică. Asta până trecem de Dej. Cum am trecut Dejul, presiunea la ulei aproape 0, motorul începe să trepideze, temperatura să crească. A dracului personalitate ai soro mă gândesc eu dar până la Nelu acasă nu opresc. Facem o pauză cam de o oră și pornim spre bază. Totul normal, presiunea, temperatura, turația … nimic anormal până la Sânicoară.

Aici totul o ia din nou razna, presiunea coboară la 0 și un pic, temperatura crește, motorul începe să trepideze, dar cu chiu cu vai ajungem la bază.

Fără dopuri

„De dimineața următoare”, sunt la garaj dar maistrul NU crede o iotă din ce îi spun și plecăm într-o cursă de rodaj cu el la volan. Eu în dreapta, că na, în opinia lui nu meritam să conduc o așa bijuterie de autospecială. Mergem până dincolo de Sînpaul, totul normal, întoarcem și până la podul peste calea ferată de lângă autogară totul brici. Maistrul nu își ascundea nici el satisfacția că îmi dă o lecție de exploatare judicioasă a materialului rulant din dotare, însă, pe pod, „SUPRIZĂ”, personalitatea mașinii iese la rampă: presiune 0, temperatura de firbere, motorul, mașina de cusut … „Noooo, ce ai facut domn maistru?”

Maistru nu făcuse nimic, mecanicii uitaseră să scoată dopurile de plastic din blocul motor și în acest fel, ungerea nu se făcea corespunzător. Personalitatea dracului, scuzați expresia, la AFF-ul ăsta și iar câteva zile la refacere … în garaj.