AMINTIRI ÎN UNIFORMĂ ALBASTRĂ/ Apel la Poliția Cluj. Soțul mort de 10 ani care își vizitează soția

Fostul purtător de cuvânt al IPJ Cluj, Traian Morar, s-a pensionat anul trecut, dar a rămas aproape de presă. Prin intermediul Cluj24, acesta rememorează fapte și întâmplări din timpul celor peste 30 de ani de activitate în cadrul rubricii ”Amintiri în uniformă albastră”.  

Biroul Poliției de Proximitate din cadrul Secției 1 Poliție Cluj-Napoca (ați remarcat ce „reglementar” am spus-o), era situat strategic la etajul al IV – lea al clădirii în care funcționa secția la acea vreme. Asta pentru că trebuia să avem grijă cum relaționăm cu cetățeanul și astfel i-au fost create acestuia condițiile propice pentru a relaționa și el cu noi.

Vii la proximitate, ești invitat la etajul IV unde noi îți ascultăm problemele. După o bună bucată de timp și după plecarea mea la Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității Cluj, șefii au acceptat să mute biroul la parterul clădirii.

Vizita unei doamne

În ziua respectivă, la birou eram doar eu și Nicu Jișa. Ceilalți doi colegi, Ghiță Șuteu și Nelu Oltean (Dumnezeu să-L odihnească în pace), erau în concediu. Când unul dintre noi lipsea, ceilalți îl „girau”, îl înlocuiau adică, și se ocupau de problemele ce apăreau. Telefonul fix, cu zgomotul lui strident, ca să fie auzit, cred, țârâie … Ofițerul de serviciu de la control acces ne invită sec să mergem după o persoană care îl caută pe Ghiță Șuteu, care așa cum v-am zis deja, se odihnea bine merci în concediu de odihnă.

Merg eu după persoană, o femeie în jurul vârstei de 70, 75 de ani, o conduc în birou și îl prezint cu căldură pe domnul Jișa care îi ține locul lui Ghiță Șuteu. Ați înțeles până aici tot … sper.

Doamna este invitată să ia loc, Nicu își deschide agenda și începe discuția aceea: cum vă numiți, unde locuiți, ce problemă de competența poliției aveți … Nicu întreba, doamna răspunde concis și concret la primele două întrebări însă la a treia începe să se desfășoare fapt care mă face să las totul deoparte și să ascult cu atenție ce povestea.

Dialog din Kafka

– Știți, eu când m-am căsătorit cu el, eu nu știam că e țigan. Am aflat după și nu ne-am înțeles deloc bine. Din cauza lui am și divorțat. El NU mai locuiește cu mine dar vin la mine uneori, eu îl primesc dar nu mai pleacă de la mine decât dacă vine poliția. De poliție îi e frică. Altfel nu pleacă și eu nu mai pot și când nu pleacă, domnul Șuteu știe, vine și îl face să plece. De frica lui știe. De aceea îl caut pe domnul Șuteu …

Nicu prinde momentul de pauză, și o întreabă cum se numește soțul, îi notează meticulos numele în agendă și adresează următoarea întrebare: El unde locuiește? La mine. Păi ați zis că a fost evacuat. Da, a fost. Și când nu vine la dumneavoastră, el unde locuiește? NU locuiește nicăieri? Nu are locuință? E mort de 10 ani.

Nicu ridică din sprâncene, lasă ușor pixul în agendă, o închide calm și zice: Aaaa, am înțeles … Se lasă pe spătarul scaunului relaxat și continuă calm dialogul despre problemă. Așa aflăm câte-n lună și în stele despre răposat și încăpățânarea lui, cum vine la ceas de seară, cum stă el cuminte sub dulapul din bucătărie sau cum levitează așa cam la juma de metru, prin toată casa, de cum se face ziuă.

Soluția problemei

Dialogul ăsta ce femeia mă făcea să-mi mușc buzele și să mă ciupesc de picioare doar ca să par serios. Aș, când privirea mea s-a întâlnit cu lui Nicu, nu m-am mai putut abține și am zbughit-o pe ușă afară din birou.

Le-am cerut ajutorul criminaliștilor, ăștia aveau un craniu într-o vitrină, dar bandiții nu au vrut să mă ajute să îl arăt femeii și să îi spun că l-am arestat pe individ …

La fața locului nu am mai mers pentru că Ghiță Șuteu a revenit a doua zi și i-am predat cazul de violare de domiciliu și tulbure de posesie.

„Bă, zice Ghiță, știam că va veni și am vrut să trec pe la ea înainte de concediu dar nu am apucat”. Merg la ea cam la 3, 4 luni. Îi „descânt” cu un ziar aprins pe sub mobilă certându-l pe „nesimțit” și ăsta pleacă că altfel îi spun că îl arestez. Trei, patru luni nu mai am treabă cu ea.

Și astfel de oameni trăiesc printre noi, nediagnosticați. Doamna nu era un pericol pentru ea sau pentru alții. Dar nu toți sunt așa.