Carte sau film? „Montalbano sono!” – Camilleri vs Zingaretti. Scriitorul sau actorul intrat perfect în pielea personajului?

Cluj 24 vă propune în weekend să luați o mică pauză de la scroll și să vă opriți cu șoarecul peste o rubrică în care veți da de o părere extrem de subiectivă, dar măcar nu exagerat de lungă, despre cărți și filme mai mult sau mai puțin cunoscute. Iar atunci când romanul a fost ecranizat vom încerca să vă convingem despre superioritatea hârtiei asupra celuloidului. Sau vițăvercea…

Editura Crime Scene Press a scos din joben încă un as: comisarul Montalbano, „Dincolo de geamandură”. A șaptea carte din seria imaginată de scriitorul Andrea Camilleri umple astfel golul lăsat de editura Nemira, care a publicat volumele 1-6 și 8 din cele peste 30 apărute în Italia, după care s-a oprit, în 2015.

În aceeași traducere – sau mai bine zis, interpretare – extrem de inspirată a lui Emanuel Botezatu, comisarul Montalbano revine la viață într-un roman mult mai sumbru decât precedentele. Foarte aproape de o decizie radicală, care i-ar schimba total viața (și nu, nu e vorba de căsătorie), polițistul incoruptibil, dacă nu punem la socoteală produsele culinare siciliene, se afundă într-o anchetă cu totul specială, a cărei finalizare va însemna pentru el mai mult decât găsirea vinovaților.

Sicilia, acolo unde se desfășoară acțiunea imaginată (sau nu?) de Camilleri este prezentată cu același umor tonic prezent anterior, dar și cu accentele critice la adresa societății italiene pe care autorul le-a folosit și până acum. Sigur, vorbim de 2003, anul publicării acestui volum, multe din evenimentele la care se face referire au fost uitate, dar istoria se repetă, asta o știm cu toții, nu?

Filmul respectă destul de fidel cartea

„Giro di Boa”, filmul făcut după acest roman, a apărut în 2005, cu simpaticul Luca Zingaretti în rolul principal. Revăzută acum, pelicula nu are forța cărții, deși respectă destul de fidel scriitura. Acțiunea, plus reacțiunea și chiar interacțiunea sunt prezente, dar baza întregii construcții, adică gândurile care-l macină pe Montalbano, sunt greu de redat, dacă nu chiar imposibil.

Un punct negru mi se pare și faptul că evenimentul care dă titlul volumului nu apare deloc în film, spectatorii fiind astfel privați de un indiciu destul de important privind decizia comisarului.

Aflat aici la episodul cu numărul 11 din seria începută în 1999 și finalizată (definitiv ?) în 2021, atunci când a apărut Montalbano 37 – Il Metodo Catalanotti, Zingaretti își continuă parcursul agreabil, poate ușor liniar, din producțiile anterioare.

Alături de aceiași „complici” din comisariatul (fictiv) Vigata: Augello, Fazio și inimitabilul Catarella. Plus suedeza (reală!) Ingrid, fosta lui iubită, acum căsătorită cu un milionar, care așteaptă doar un apel din partea comisarului pentru a se lansa în acțiuni jamesbondiste și neapărat ilegale.

Filmul trebuie văzut

Scor final carte vs film: pe o scară de la 1 la 10, 8-6 pentru Camilleri. Admit, nota e, poate, subiectivă în ceea ce privește cartea, dar revenirea în viața/piața literară de la noi a comisarului Montalbano merită un punct în plus.

Oricum, și filmul trebuie văzut, pentru un Zingaretti care intră din ce în ce mai mult în pielea personajului imaginat de scriitor, pentru o limbă italiană (să zicem) care îți gâdilă extrem de plăcut urechile și, nu în ultimul rând, pentru imaginile deosebite din Sicilia, care te fac să te ridici din fotoliu și să cauți rapid un zbor spre Palermo sau Catania.

Valeriu Lozinski