AMINTIRI ÎN UNIFORMĂ ALBASTRĂ/ Sectorist din prima zi. Primul dosar penal pentru abandon de familie

Fostul purtător de cuvânt al IPJ Cluj, Traian Morar, s-a pensionat anul trecut, dar a rămas aproape de presă. Prin intermediul Cluj24, acesta rememorează fapte și întâmplări din timpul celor peste 30 de ani de activitate în cadrul rubricii ”Amintiri în uniformă albastră”.  

În ianuarie 1995 am terminat Școala de Subofițeri de Poliție „Vasile LASCĂR” Câmpina și în 9 ianuarie, sper că nu greșesc data, ne-am prezentat la Inspectoratul de Poliție Județean Cluj. Pe vremea aceea, comandanții, adică de la șeful inspectoratului la șefii de subunități veneau în sala mare de ședințe pentru a primi și pentru a fi prezentați noilor polițiști.

După îndeplinirea formalităților am fost conduși la sediul subunităților unde am fost fiecare repartizați. Aici aceiași formulă de primire, comandantul, adjuncții și șefii de birouri pentru cunoaștere și repartizare.

În școală am fost informați cu privire la modul de repartizare, adică unii la circulație iar ceilalți la ordine publică, agenți de ordine. Mai știam că cei din orașele mari sunt norocoși pentru că vor lucra în trei schimburi, ceilalți vor lucra mai mult de noapte pentru că sunt tineri și, na, trebuie să acumuleze experiență.

Șoc, la sectoriști

După încheierea formalităților de prezentare, repartizarea. Aici șoc, câțiva dintre noi am fost repartizați la sectoriști. Nu mi-a venit să cred, eu, noi, tinerii absolvenți la sectoriști. Cineva a întrebat cum la sectoriști? În școală ni s-a spus că sectorist ajungi după ani de zile, când ai experiență și e o recompensă a eforturilor depuse ca agent de ordine. Răspunsul a fost că la Cluj este altă viziune.

A doua zi, la ședința de dimineață ne-am prezentat ca scoși din cutie, uniformele miroseau a nou, a ștoc și ne-au fost repartizate sectoarele. Am ajuns sectorist în cartierul Gruia după un schimb cu nea Mureșan, Dumnezeu să-L odihnească în pace, între timp, nea Muri, fiind trecut la cele veșnice.
Pe atunci, nu exista conceptul de tutore, dar în biroul nr. 61, era un plutonier Marinel Beldeanu și el sectorist în cartierul Gruia.

Ne-am cunoscut la o cafea unde am stat de vorbă toți cei din birou. La un moment dat, Marinel îmi spune foarte serios că timp de un an eu voi învăța, el îmi va face lucrările, eu să merg prin sector, să cunosc oamenii, să citez persoanele din dosare și să învăț să scriu la mașina de scris.

Am făcut toate astea, nu chiar un an cum a prezis el dar câteva luni au trecut până când într-o zi, dimineața, mi-a pus în brațe un dosar penal, un abandon de familie, nu am cum să uit asta și mi-a spus: pe ăsta îl faci singur, tu audiezi, tu faci toate actele, tu îl coși. Am făcut tot sub privirile lui iscoditoare, atente, îngăduitoare și critice totodată. Am avut emoții, mari, dar la final a fost totul ok. „De-acum poți lucra și singur în spețe din astea mai simple”, mi-a zis.

Tutore în Poliția Română

Marinel Beldeanu a fost un tutore atunci când nu exista conceptul ăsta în Poliția Română. Și-a transmis învățăturile în mod firesc, natural, simplu și fără aroganță sau superioritate. M-a format ca lucrător și a pus bazele a ceea ce am reușit să realizez în 25 de ani de carieră. Cumva am avut în gând să nu îmi dezamăgesc mentorul și spun eu, am reușit.

Îți mulțumesc Marinel Beldeanu pentru că mi-ai fost tutore, îndrumător, sfătuitor, coleg și prieten.