Profesorul clujean, psihologul Mircea Miclea a avertizat, în podcastul Contraste de pe Cluj24 asupra consumului excesiv de informație, care duce la obezitatea informațională, susținând că ar trebui ca oamenii să înceapă o igienă a acestui tip de consum. ”Nu mai gândesc critic. Cu cât am mai multe informații, cu atât gândesc mai puțin. Ori, asta este criminal. Pentru că ideea este de a gândi critic cu toată lumea”, a explicat Miclea.
”E o descărcare de dopamină în creier de fiecare dată când apare informația.
Creierul nostru a fost făcut în așa fel încât să susțină achiziția de informații. Adică și atunci când ești sătul, când ai băut apă, când ți-ai replicat gemele, totuși e important să obții informație nouă.
Și ca să te stimuleze să obții informație nouă, creierul a creat un mecanism în care de fiecare dată când ai informație nouă, apare o descărcare de dopamină. Ai o senzație plăcută. De-asta sunt bârfele create, de-asta oamenii tot timpul încearcă să afle câte ceva, nu contează că e adevărat sau nu, dar e ceva nou.
Ultimele articole pe cluj24
Ei, s-a creat acest mecanism într-o lume, în Paleolitic, atunci când ni se forma nouă creierul, săracă în informații, în care era greu să obții informația, trebuie să treci dincolo de râu, să vezi ce-i dincolo de râu, trebuia să te duci în pădure, să vezi ce-i în pădure. Deci, prin urmare, trăiam într-o lume cu o penurie informațională și, atunci, mecanismul acesta de a gratifica fiecare informație nouă era foarte bine venit.
Suprasaturare de informație
Acum, trăim într-o lume total diferită, supra-saturată în informație. Da, da, mecanismul a rămas. Și de fiecare dată când eu mă uit la Youtube sau la un link și sar de la un link la un alt link, la un alt link, la un alt link, la o știre, la o altă știre, la o altă știre, de fiecare dată, creierul meu produce un spike de dopamină, o descărcată de dopamină. Și de aceea noi tot căutăm chestia asta”, a spus Miclea.
Întrebat de realizatorul Florin Danciu care este pericolul pentru copii, profesorul a răspuns că sunt multe pericole.
”Putem să vorbim despre astea mai mult. Dar aș vrea să atrag atenția părinților. Adică, sigur, putem să dăm în judecată toate companiile digitale și pe Facebook și WhatsApp-ul și așa mai departe. Dar ia să ne uităm. Ce fel de model oferim noi copilului?
Adică, dacă eu stau tot timpul pe Facebook, pe rețeaua de socializare sau pe nu știu ce, da? Ăsta e modelul pe care eu îl ofer copilului meu. Degeaba îi spun eu, tu n-ai voie la Facebook. Serios? Dar eu ce model îi ofer? Adică, ar trebui să începem cu noi să ne facem o igienă a consumului informațional.
Obezitate informațională
Știți? Că altfel ajungem la obezitate informațională. Așa cum am început, tot mai frecvent și tot mai evident, să ne facem o igienă a consumului alimentar. Să consumăm hrană sănătoasă, să fim atenți, să nu ajungem la o supra-saturare, nu? Să nu ajungem la obezitate, ok? Pentru că are o grămadă de riscuri.
Ei, ceva în genul acesta trebuie să începem să facem cu informația. Trăim într-o lume supra-abundentă de informații și dacă nu vrem să ajungem la obezitate informațională, atunci trebuie să ne gestionăm noi consumul de informație. Ce consumăm, ce nu consumăm, când consumăm.
De exemplu, dacă eu stau de dimineața până seara și mă uit la fiecare breaking news, atunci eu ajung la obezitate informațională. Adică ajung să consum mult mai multe informații decât o pot digera, o pot metaboliza. Adică, mai concret, nu o mai prelucrez. O iau, dar nu mai gândesc.
Mai puțină gândire critică
Nu mai gândesc critic. Cu cât am mai multe informații, cu atât gândesc mai puțin. Ori, asta este criminal. Pentru că ideea este de a gândi critic cu toată lumea.
Evident, dar vreau să spun, dar nu trebuie să dăm vina doar pe companiile digitale că fac lucruri astea ca să-și maximizeze profiturile. Trebuie să ne gândim, în primul rând, la noi, la modul în care noi ne stabilim igiena consumului informațional. Așa cum, nu trebuie să dăm vina pe supermarket că de ce au 100 de pachete de tipuri de biscuiți și de ce au atâtea produse acolo. Ei oferă, dar e responsabilitatea noastră.
Nu consumăm cu tare produs și cu tare produs. Doar acesta, doar în această cantitate, nu contează cât îmi oferă ei. E responsabilitatea noastră. La fel și cu informația. Adică, în tot timpul trebuie să găsim vinovatul în afară. Noi suntem victimele companiilor digitale care uită ceva cu noi.
Nu! Noi suntem responsabili de consumul nostru informațional, așa cum suntem responsabili de consum alimentar. Nu putem să-l acuzăm pe furnizorul de produse, știți? Noi, ca și consumator, trebuie să fim mai lucizi”, a precizat Mircea Miclea.
Acesta a rămas surprins de cât de mult timp se petrece pe lumile astea digitale, fiind vorba de un interval care variază între șapte ore și douăsprezece ore.
12 ore pe rețele digitale
”Șapte-douăsprezece ore să stai pe rețele digitale.
O parte să zicem că stai ca să înveți, nu știu, la școală, dar restul e pentru altceva, pentru divertisment. Ei, mai ales dacă joci jocuri sau dacă stai pe rețelele acestea sociale, se întâmplă următorul lucru.
Contra unui efort mic, dau cu click pe Maps sau scrollez, obțin o recompensă mare și imediată, mare în raport cu efortul pe care am o descărcare de dopamină, după cum ați spus, mă fac să mă simt bine, aflu ceva, interacționez cu altcineva, etc.
Deci, contra unui efort mic, obțin o recompensă imediată și mare în raport cu efortul. Nu se întâmplă nimic dacă fac lucrul ăsta din când în când.
Dar dacă fac zi de zi, 12 ani de zile sau 18 ani, ajung adult și atunci, creierul meu a extras o regulă, de genul, contra unui efort mic, așteaptă-te la o recompensă mare și imediată. Ei, dar realitatea socială nu e așa. Resursele sunt limitate. Nu e ca în mediul digital. În mediul digital poți primi puncte, vieți, elixir-uri.
În realitate, nu ai nici puncte, nici vieți, nici elixir-uri. Și atunci, efectul este că tu vii cu o expectanță, cu o așteptare despre realitate, care nu poate fi satisfăcută de realitatea socială, fizică, reală. Că n-are atâtea resurse.
Efectul care este? Că tu ești dezamăgit de realitate, că faci depresie pentru că nu ți se satisface așteptarea, faci depresie, faci anxietate, etc și mergi la psiholog”, a conchis Mircea Miclea.