Este greu să nu ai cuvinte de apreciere faţă de capacitatea de mobilizare a snobilor de toate vârstele și în toate generațiile, pe care reuşesc să le declanşeze festivalurile. De mult a fost și cazul Cenaclului Flacăra, accentuat pe atunci că nici nu aveai ce alege…

Cu mult mai puțină vreme în urmă, la Cluj, o ediţie TIFF  a  programat  filmul lui Andrzej Wajda, Walesa, pentru o singură proiecţie în Piaţa Unirii, dar ploaia şi un frig neaşteptat au impus rularea filmului la Casa de Cultură a Studenţilor la o oră apropiată de miezul nopţii.

Sala a rămas arhiplină până la terminarea spectacolului pe la ora două dimineaţa. La câteva zile după TIFF, acelaşi film, Walesa, a fost planificat la Cinema Victoria ( Reclamă meritată: sala cu cele mai bune selecții de filme din țară !) şi în ziua în care am revăzut filmul, erau 12 oameni în sală !

Andrzej Wajda, dincolo de fluctuaţiile publicului, rămâne uriaşul cinematografiei poloneze care acum, la patru ani de la dispariție ( 2016, la 90 de ani), mai poate isca emoţii şi lansa întrebări, teme de meditaţii prin filmele sale, în orice colţ al mapamondului. Şi prin acel film Walesa din 2013.

Angajament cu Securitatea, printre bâte

La aproape 90 de ani, a ales ca fond sonor un rock sănătos, modern, care te ţintuieşte în scaun. Intrăm montaţi în film. Loviturile cu bastonul şi picioarele în cap date de securişti şi miliţieni muncitorilor grevişti de la Gdansk (1971) aduc tensiunea la paroxism. Bastoanele și bocancii ni se par suspect de cunoscute celor din generația noastră…

Unul dintre muncitori, un mustăcios încerca să-şi calmeze camarazii, dar luat la grămadă, îi imploră pe securişti să îl lase acasă pentru că soţia lui a fost dusă de urgenţă la spital să nască.

Nici măcar nu ştie ce are, băiat sau fată. Printre bâte este pus să semneze angajamentul cu Securitatea. Disperat fuge la maternitate. În alt plan se face linişte, senin, iar securistul zâmbeşte. Atunci în Polonia.

Cu ochii minţii vezi peste ani, peste ţări, în România, într-o linişte greţoasă, „Vă rog, linişte tovarăşi !” zâmbetul larg al unui “emanat” al nostru. Emanatul nu are copii, nici nu a înfiat vreun copil. Cu câtă generozitate a sacrificat copiii altora, împuşcaţi în haosul decembrist  pentru a justifica legitimitatea, liniştea lui şi a tovarăşilor. Liniște, tovarăși!

Subiectul Walesa nu este inedit în filmografia regizorului polonez Andrzej Wajda. Din cele 4 (patru) filme ale lui propuse pentru Oscar, unul dintre ele Omul de fier (1981), îl mai are printre teme.

Şi în Omul de fier ca şi în Walesa se intercalează excelent în film secvenţe din scene reale care îl au ca protagonist pe electricianul polonez. În altă ordine de idei, una din glumele de la Cannes care circula în perioada premiilor, era că lui Lech Walesa ar trebui să i se dea premiul pentru rol secundar. A jucat foarte bine.

Trei zile până la Crăciun

Acelaşi procedeu al intercalărilor între scene reale și scene din studioul cinematografic, l-a folosit cu succes regizorul Radu Gabrea în filmul despre decembrie 1989, Trei zile până la Crăciun. Străinii care au vizionat acest din urmă film, au apreciat că este  neîndemânatec și prost jocul prestat de Victor Stănculescu, Petre Roman, Ion Iliescu, Cazimir Ionescu, Brateș, etc.

A trebuit să li se explice că acelea erau de fapt filmările reale ale evenimentelor. Se înţelege că am avut parte de falşi actori în scenele cu pricina. Se simte şi azi. Actori slabi, submediocri care au produs un spectacol jalnic. Spectacolul este însă real. Este ce a ajuns viața noastră.

Alt film al lui Andrzej Wajda propus pentru Oscar a fost Katyn (2007), despre masacrul ofiţerimii şi intelectualilor polonezi de către ruşi în 1940. Aproape nimic important din Istoria Poloniei nu a scăpat lui Wajda şi apare ispita unei comparaţii cu un alt regizor român, cel mai prolific și cel mai controversat, Sergiu Nicolaescu.

Sergiu Nicolaescu a uitat de Fenomenul Pitești

Nici lui Sergiu Nicolaescu nu i-a scăpat aproape nimic din Istoria României. Fenomenul Pitești și tortura tinerilor intelectuali români, totuși, ca un făcut, iacă pozna, i-au scăpat desigur. Sergiu Nicolaescu a realizat filme cu teme din toate epocile istorice, antică, medievală şi contemporană. În toate a elogiat conducătorul, genialul, tătucul, de multe ori partidul.

Există multe elemente  de analogie între cei  doi regizori. Andrzej Wajda și Sergiu Nicolaescu au regizat mult, peste 50 de filme. Altă dimensiune poate fi şi mai sugestivă. Regizorul român este nepotul colonelului Cambrea, făcut de Stalin general, şi intim al Anei Pauker, numit de NKDV șef al Diviziei de prizonieri români bolșevizați ”Tudor Vladimirescu”, poreclit „generalul roşu”.

Tatăl lui Wajda a fost ofiţer polonez şi împuşcat din ordinul lui Stalin la Katyn. Contează ? Da, dar nu din cauza aceasta a fost laureat Andrzej Wajda cu Premiul Oscar (1999), cu Palme d ` Or (1981) ş.a.  Și Sergiu a luat  diploma Festivalului de la Mamaia. Festivalul fimului românesc. A avut mulți spectatori în schimb. Mai ales în schimburile culturale cu Rusia și China, cca 99 % din spectatori.

Propunere de Oscar

Speculaţiile temporale pot constitui o istorie în sine. Se pot face însă, comparaţii între Andrzej Wajda si alţi regizori români. Astfel, anul 1974, este anul în care un film de-al lui Wajda, Ţara promisă (despre iluzia deşartă a comunismului), este promovat şi propus pentru Oscar. De către Polonia comunistă ! S-a vorbit mult despre subiectivitatea acordării premiilor Oscar.

Nici unul dintre cele patru filme propuse de-a lungul anilor nu a fost laureat, iar regizorul a luat marea distincţie a Academiei de Film doar pentru întreaga activitate, iar cu o motivaţie asemănătoare i s-a acordat şi Legiunea de Onoare în Franţa.

Revenind la anul 1974 şi la spaţiul cultural românesc, trebuie menţionat că acesta este anul în care regizorul Liviu Ciulei este demis din funcția de director al Teatrului Bulandra pentru că a permis regizorului Lucian Pintilie să pună în scenă piesa Revizorul,  scrisă de Gogol în 1836, într-un fel periculos pentru societatea socialistă.

Încă de atunci, Gogol își propunea probabil să saboteze comunismul din România peste 138 de ani. Pintilie a fost apoi încurajat în acelaşi an să părăsească România pentru mai multă linişte. Marii noştri regizori s-au născut la câte zece ani distanţă, Ciulei 1923, Pintilie 1933, Andrei Șerban 1943 dar de plecat, au plecat din ţară la intervale mult mai scurte, Șerban 1971, Pintilie 1974, Ciulei 1980. Din România comunistă.

S-a făcut, şi din această cauză, multă linişte în spaţiul nostru cultural. Ne dor urechile și azi de atâta liniște. Și sufletele. Liniștea emanatului, liniște tovarăși să putem guverna…

Bărbat, creștin și polonez

În filmul despre care vorbim, Walesa, nu este linişte deloc, iar acordurile rock mai subliniază odată disperarea mustăciosului polonez, arestat de Securitate cu copilul în cărucior şi bătut la miliţie. Un anonim îi duce căruciorul cu copilul acasă. Liniştea este dată şi de singurătate, dar alături de Walesa este credinţa fermă catolică, dragostea supusă a soţiei chiar şi în momentele de revoltă, curajul intelectualilor şi ceea ce a dat nume celei mai de admirat mişcări sociale din lagărul socialist –  Solidaritatea.

Platon mulţumea în antichitate zeilor că s-a născut atenian, liber şi bărbat. Walesa a avut puterea să arate lumii că s-a născut bărbat, creştin şi polonez. Şi lumea întreagă nu l-a lăsat singur…

Premiul Nobel pentru Pace

Cât de mult ne regăsim vieţile în imaginile din filmul lui Wajda! Când i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, nu a mers personal ci, a fost delegată soţia lui pentru a-l ridica, de frică să nu mai fie lăsat să se întoarcă în ţară (procedeu aplicat în România comunistă lui Paul Goma și mulți ani în România postcomunistă Regelui Mihai).

Când s-a întors cu Premiul Nobel în ţara ei, securiştii la graniţă pentru a o umili, au pus-o să se dezbrace în pielea goală şi au cercetat-o în zonele intime pentru a vedea dacă nu introduce materiale subversive. Pe lângă premiul Nobel !

Geniul lui Andrzej Wajda constă în aceea că reuşeşte, precum în filmul despre ororile de la Katyn, să le prezinte fără patimă, fără ură şi mai ales fără miştocăreala din vreun film românesc. Stilul lui narativ este ostentativ obiectivat, imparţial, ca la un colocviu de legislaţie financiară.

Nu jocul actoricesc emoţionează în sine, măiestria tehnicii individuale a vreunui actor ci realitatea transpusă pe ecran. Măiestria constă în a te convinge că ceea ce vezi a fost aidoma. Dostoievski spune că arta adevărată este mai reală decât realitatea însăşi.

Securitatea putea să umilească oricât

Îl credem pe Wajda. Ne cutremurăm, amintindu-ne că Securitatea putea să ne umilească oricât, oricând, iar acum în spatele unor pensii liniştitoare manipulează oamenii, oare în favoarea cui ? Sau la ce şantaje erau supuşi cei torţionaţi pentru a semna angajamente cu Securitatea…

Sau la zâmbetul securistului torţionar din filmul lui Wajda şi de oriunde, care ştia că îşi poate şantaja victima la nesfârşit. Pentru a fi linişte în ţară. Tovarăşii au lucrat doar pentru ţară !

Muzica rock continuă. Lech Walesa este arestat de mai multe ori. Dumnezeu îi binecuvintează familia cu opt copii. La fiecare arestare numărul celor care îl susţin devine mai mare.

Reformele lui Gorbaciov şi forţa Solidarităţii determină guvernul comunist polonez să negocieze cu el. Arată mereu că este bărbat, catolic şi polonez. Nu a cedat nici ameninţărilor, nici şantajelor cu angajamentul. Cu intelectuali curajoşi în spate, a impus alegeri libere care au măturat comuniştii de la putere.

Walesa în SUA

Muzica se transformă într-o baladă rock. Aduce cu balada sfâşietoare din finalul filmului Omul de fier. Walesa este primit cu urale în Congresul american, cu urale de mulţimile de polonezi, cu urale peste tot. Apar ochii lui îngânduraţi, în prim plan, în acordurile baladei rock. Şi-a riscat viaţa şi familia pentru aceste alegeri peste 20 de ani. La noi, alţii au riscat doar vieţile copiilor altora…

Directorul celei mai importante publicaţii din Polonia, istoricul Adam Michnik, fost dizident, spune despre trecerea de la socialism la capitalism că toată lumea ştie cum se face din acvariu ciorbă de peşte, dar nimeni nu ştie cum se face din ciorbă de peşte acvariu.

Polonezii au învăţat cel mai bine. Polonia este primul stat fost comunist în care PIB-ul pe cap de locuitor a depășit pe cel al unei țări vest-europene (Portugalia).

Walesa, cântecul de lebădă al lui Wajda

Muzica se tânguie. Când Papa (polonez) apare la televizor familia lui Walesa se pune în genunchi şi se roagă. Lech este anchetat. Un ofiţer de Securitate îşi face cruce pe ascuns. Este văzut şi mustrat de un superior. Înţelegem că erau pe acolo totuşi, mulţi bărbaţi, catolici şi polonezi.

Balada rock se termină. Am sperat să nu fie filmul Walesa, cântecul de lebădă al lui Andrzej Wajda. Nu ne arăta deloc cei 88 de ani. La ce istorie și ce bărbaţi a găsit în Polonia a meritat să trăieşti mult pentru a face filme mari despre ei.

Mulţumim TIFF şi Cinema Victoria pentru Walesa !  Despre ce bărbat ar merita să se facă un mare film la noi? Se pare că suntem încă mult prea tineri să putem răspunde.

Adrian Marian