100 de ani de la înființarea Partidului Comunist din România (PCR) – 8 mai 1921. În colecția MNIT, stiloul soțului Anei Pauker

Acum 100 de ani, pe 8 mai 1921, se înființa Partidul Comunist din România (PCR), moment care marchează începutul istoriei comunismului în țara noastră, epocă care putem spune, s-a încheiat în decembrie 1989.

Creat în urma sciziunii facțiunii radicale din Partidul Social-Democrat, Partidul Comunist din România a rămas până la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial o forță politică marginală.

Muzeograful clujean Manuela Marin, de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT) Cluj-Napoca, a explicat pentru Cluj24 că, fără prea mare impact pe scena politică autohtonă, scoaterea sa în afara legii în aprilie 1924 nu a marcat substanțial societatea românească. ”Motivele deciziei autorităților române erau potrivit documentelor vremii legate de subordonarea deplină a Partidului Comunist Cominternului (o alianță a partidelor comuniste aflată sub controlul Uniunii Sovietice), subordonarea care a impus adoptarea de către organizația politică românească a unor poziții vădit anti-naționale. Ele vizau dezmembrarea României Mari și dreptul de auto-determinare al minorităților naționale”, a spus aceasta.

Caracterul “străin” al Partidului Comunist era întărit și de numărul mare al membrilor de partid recrutați din rândul maghiarilor și evreilor, dar și de faptul că secretarii săi generali eraude alte naționalități (Elek Köblös, maghiar; Vitali Holostenko, membru al Partidului Comunist Ucrainean; Alexandru Ștefanski, membru al Partidului Comunist Polonez; Boris Ștefanov, bulgar), activiști impuși direct de către Comintern.

2000 de comuniști

Scoaterea Partidului Comunist în afara legii a făcut ca numărul membrilor săi să rămână redus, sub 2.000 conform estimărilor, iar activitățile să se deruleze în clandestinitate, de multe ori prin intermediul unor organizații paravan.

Pentru posibilii simpatizanți, participarea la acțiunile comuniste implica un risc, ținând cont că Siguranța, poliția secretă românească din perioada interbelică, monitoriza atent activitatea comuniștilor, unii, în special cei mai activi, ajungând să fie închiși, acuzați de acțiuni sau declarații politice subversive.

Închisoarea Doftana, lagărul de la Târgu-Jiu sau penitenciarul de la Caransebeș au avut deținuți comuniștipână la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Prin aceste locuri de detenție au trecut și Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu. O soartă mai tragică au avut-o comuniștii evrei, care au fost deportați de la Târgu-Jiu în Transnistria, în lagărul de la Vapniarka.

Piese din patrimoniul MNIT

MNIT are în patrimoniu mai multe piese care ilustrează perioada detenției comuniștilor din perioada interbelică și cea a celui de Al Doilea Război Mondial, piese transferate la Cluj, începând cu sfârșitul anului 1966, de la Muzeul Brukental din Sibiu.

O parte dintre ele, în general, obiecte de uz casnic sau decorativ, au fost realizate manual de deținuți comuniști, altele sunt obiecte care au aparținut ilegaliștilor. Doar o mică parte dintre artefacte descriu experiența detenției propriu-zise.

Din această ultima categorie face parte miniatura din metal a lagărul Vapniarka, realizată de deținuți, și care este încrestată pe o față a unui cub de metal (C 114).

Și tot legat de experiența comuniștilor trimiși în Transnistria sunt și cele câteva boabe de mazăre furajeră, principala sursă de hrană a deținuților de la Vapniarka, boabe care probabil au fost păstrate de un fost deținut, ca amintire sau dovadă a coșmarul detenției. Se știe că, dieta săracă, bazată pe mazăre furajeră, le cauza deținuților probleme grave de sănătate, printre altele dificultăți de deplasare și chiar paralizia picioarelor.

Obiecte ale unor ilegaliști

Colecția MNIT conține, de asemenea, și obiecte care au aparținut unor cunoscuți ilegaliști comuniști. Unul dintre acestea este stiloul lui Marcel Pauker , soțul binecunoscutei  activiste Ana Pauker, creionul automat din metal care a aparținut unuia dintre secretarii generali ai Partidului Comunist din România, Elek Köblös (C 807) sau creionul din metal folosit de ilegalistul transilvănean, Alexandru Sencovici (C 808).

C 807

C 808

Colecția include și obiecte personale, cum ar fi o oglindă, un briceag care a fost descoperit ascuns sub podeaua unei celule, un set de șah realizat manual, recuperat din penitenciarul de la Caransebeș (C 169) sau un set de tacâmuri sculptate în os ( C 119).

O ultimă categorie sunt piesele care le putem încadra în rândul celor cu încărcătură personală și emoțională, cum e albumul de alabastru sub formă de carte cu semnăturile deținuților de la Târgu-Jiu sau caseta de lemn făcută manual de un deținut de la Caransebeș, cu inscripții: mamei, Lulu, Feri sau o ramă foto din lemn realizată la Doftana anii 1920 (C 816), obiecte trimise celor rămași acasă.

C 169

C 816

C 119