Cluj 24 împreună cu InfoCluj.eu au lansat emisiunea TV online ”Proprietar în Cluj”, invitatul ediției de joi realizată de Eugen Olariu fiind Eniko Vincze, cadru universitar la Universitatea ”Babeș-Bolyai” (UBB) și reprezentant al asociației ”Căși sociale acum”.

• S-au împlinit 11 ani de la evacuarea de pe strada Coastei. Administrația locală a mutat efectiv comunitatea de rromi de pe Coastei în zona Pata Rât. Ce s-a mai întâmplat în acest deceniu cu acei oameni?

E.V. În decembrie 2021 s-au împlinit 11 ani și oricât de dramatic și tragic ar fi fost acea schimbare în viața oamenilor trebuia să își ducă viața mai departe.

Ei erau, cei mai mulți, angajați, locuiau în semicentru al Clujului în Piața Mărăști. Și copiii erau la școală.

Erau integrați în oraș și istoric vorbind. Am colectat multe și istorii personale le-am publicat într-un volum se numește Pata, din 2016. Brusca schimbare când s-au trezit în miez de Crăciun aruncați lângă rampa de deșeuri, funcțională la acea vreme.

Nu cred că ne putem imagina că cineva a trecut prin asta sau ce șoc putea să fie și pentru copii poate în primul rând să fie rupți de pe o zi pe alta de viața lor anterioară.

Cu mulți cu care am vorbit spuneau că le e rușine să spună la școală ce li s-a întâmplat sau că unde s-au mutat. Le era teamă că va fi pata pe ei din cauza aceasta.

Pata Rât ca zonă fiind zona rampelor de deșeuri e o zonă stigmatizată. E poluată, e toxică. Acolo practic merg deșeurile orașului și tu ca persoană, ca om să ajungi să te simți ca un deșeu aruncat la marginea societății știi cînd vii înapoi în oraș sau la locul de muncă, la școală sau la magazin sau oriunde simți că te tratează altfel sau dacă vede de unde vii.

Din păcate mulți au și murit. Sunt oameni care tot sperau că o să revină în oraș. Un foarte bun prieten domnu Titi care a fost printre seniorii rezistenței lor după ce au fost mutați, a făcut multe pentru comunitate, a făcut un atac cerebral. Nu era foarte în vârstă ( 65 de ani) mai putea să trăiască. Mulți se îmbolnăvesc de cancer și asta sigur se leagă de toxicitatea.

Este hidrogenul suflurat care e acel gaz care e foarte toxic și care e în cantități mari. De vreun an am cumpărat un senzor și măsurăm cantitatea acestui hidrogen sulfurat și cantitatea poluanților celorlalți poluanți. Se vede că e un nivel mai înalt de poluare. Inițiativa aceasta strop de aer, care are mai mulți senzori și comparativ cu PM10 și PM 2,5, prafurile acestea, acolo n Pata Rât este mai mare. Hidrogenul sulfurat e ceva specific pentru zonele cum sunt rampele de deșeuri și sunt factori care cauzează în timp și dacă ești expus apariția unor boli. Tuse, astm, cancer, boli de plămâni.

• Cum s-au integrat rromii de pe Costei în comunitatea rromă din zona Dallas, zona Cantonului?

E.V: Interesantă întrebare. Colonia Dallas este cea mai veche, chiar de prin anii 70. Cum veneau unii oameni din sate spre oraș și nu s-au angajat în fabrici, precum s-au angajat sute de mii, s-au așezat acolo și avem deja a 4-a a 5-a generație născută acolo tot în condiții precare.

În locuinșe care nu sunt recunoscute legal și care lucrează pe rampă, inclusiv pe rampa aceasta nouă a RADP-ului. Practic ei selectează deșeurile. Cred că toți clujenii ar trebui șă știe și să recunoască faptul că fac o muncă utilă orașului și totuși sunt considerați ca fiind paria societății sau că le place să facă asta și de aceea fac asta.

Nu știu ce plăcere poate să fie o astfel de muncă remunerată la venitul minim pe economie, fără niciun spor de recunoaștere. Mulți angajați ai primăriei primesc sporuri pentru munca dificilă. Eu nu zic că nu merită dar totuși să comparăm.

Colonia Cantonului și aceea e destul de veche. Are deja vreo 20 de ani, formată în așezarea semi informală acolo. Oamenii din aceste trei comunități, mai e și a patra, barăcile chiar de pe rampă, se auto percep diferit.

Rromii de pe Coastei având o istorie lungă în oraș se simțeau mai integrați și cei din Dallas cumva după decenii de locuit și muncit acolo cumva au interiorizat apartenența lor acolo. Așteptările oamenilor față de oraș sunt diferite, Cantonului acolo de fapt ce s-a întâmplat. Au fost evacuări în grupuri mai mici de pe la mijlocul anilor 90, de pe vremea lui Funar și s-au refugiat acolo.

Noi cunoaștem din istoria personală a oamenilor. Îi ducea primăria dintr-o parte în alta. Exemplu: de pe Calea Turzii un grup de 2-3 familii i-au dus în Casa Călăului unde s-au mai adunat alte familii.

• Nu mai avem acel simbol al Cluului, Casa Călăului…

E.V: Nu îl mai avem dar în schimb avem acel hotel care devine un simbol. De oriunde dacă ne uităm de unde au fost evacuări într-un anumit timp au apărut noi dezvoltări imobiliare.

• Fie că e vorba de hoteluri fie că e vorba de apartamente ..

E.V: Ceva care are valoare imobiliară mare.Apoi pe cei de la Casa Călăului i-au dus în blocul NATO, cel de pe Albac.Așa îi zicea blocul NATO când adera România la NATO, nu știu cum oamenii se autodefinesc și blocurile unde stau. Acolo era un vechi cămin muncitoresc pe vremuri care s-a golit după.

• Și acum acolo o garsonieră costă 40 de mii de euro 11 mp.

E.V: Vedeți unde s-a ajuns… Acea parte de clădire a intrat în renovare (n. red blocul NATO), primăria avea ceva fonduri și a renovat 4-6 locuințe, ceva de genul acesta.

Celor pe care i-a scos de acolo inainte nu le-a repartizat au venit alți chiriași. Atunci grupurile acestea rrome dintr-o aprte din oraș, de aici acolo, și au ajusn la marginea societății. E un personaj foarte des citat de oameni: doamna Fritea, era șefa Poliției locale.Ei spun: doamna Fritea ne-a adus aici.

Ei personalizează instituția cu omul când văd o față umană care e instituția. Dacă ea ne-a adus aici ea trebuie să ne scoată. Desigur lucru care nu se întâmplă pentru că atunci li s-a zis, acum de vreo 20 de ani, că e o soluție temporară.

• Este o soluție temporară de peste 20 de ani primăria a mutat rând pe rând rromi din anumite zone din oraș încet încet au ajuns la periferie.

E.V: Primăria odată, domnul Funar, apoi în 2005 domnul Boc semnase ceva parteneriat cu asociația care spunea: amplasez eu acolo niște case de termopan, practic e un container de 12 mp. A pus acolo vreo 50. Apoi o altă asociație încă vreo 10 case de lemn. Practic primăria știa de lucrurile acestea, încearcă să nege și să insinueze că a fost opțiunea oamenilor să rămână acolo și să rămână fără acte.

• La ora actuală câte persoane locuiesc cu acte sau fără acte, din datepe pe care le dețineți, în zona Pata Rât?

E.V: Eu cred că în jur de 1500 pentru că acum 3 ani parcă sau chiar 4 deja era un proiect cu finanțare norvegiană. Pata Cluj care a realizat 35 de locuințe. Au cumpărat de pe piața liberă.

Câteva a cumpărat în Apahida, alte câteva în Florești, în Baciu. De fapt ce se întâmplă. Acestea pot fi familii nucleare. Cum să te muți într-un apartament de bloc cu 2-3 generații și atunci tot au rămas acolo destul de mulți. Erau copii în 2010 acum deja au familiile lor.

Nu se pot muta cu toții cu bunica, care pe vremuri era … S-au mutat câțiva dar tot … 35 de familii s-au mutat dar cred că acum o să fie încă vreo 30 într-o nouă rundă. Cumva așa s-a gândit orașul Cluj sau nu știu cine gândește în orașul Cluj că problema aceasta trebuie rezolvată prin proiecte cu finanțări din afară de parcă noi ca oraș nu am avea buget.

• Avem un buget de ….. mare parte din bani merg pe digitalizare, crearea facilităților pentru transportul public dar în același timp merg și pe borduri, asfatări, tocmai în centrul orașului, nu și în cartiere.

E.V: Această focusare pe regenerare urbană a zonelor din centru care sunt mai vizitate de turiști. Avem o imagine foarte bună ca oraș, trebuie să recunoaștem asta, și mașinăria de PR a primăriei are un rol. Desigur orice primar s-ar mândri cu realizări dar din păcate reies tot mai multe nemulțumiri ale locuitorilor din Cluj și nu trebuie să mergem în Pata Rât ca să vedem că sunt probleme în oraș.

• Primpria este în urmă cu proiectul de realizare a locuințelor sociale. Ați militat foarte mult a se crește și a se contrui aceste unități locative pentru persoanele defavorizate. Aici nu vorbim de etnie nu vorbim de religie, pur și simplu sunt oameni care nu își permit să plătească un credit, nu își permit să își cumpere o locuință dar își doresc să locuiască și ei undeva unde au locul de muncă. pentur că mulți dintre aceștia sunt în Cluj-Napoca

E.V: Un loc de muncă nu îți mai este suficient. Tot sistemul acesta este făcut să câștige tot cei care au bani să câștige și mai mult cei care au de undeva capitalul cu care au pornit la un moment dat în bussinesurile lor. Să le multiplice prin investiții în dezvoltare imobiliară. E domeniul care aduce foarte mare profit.

• Clujul este văzut ca un Eldorado al construcțiilor dar administrația locală este restantă la aceste construcții de apartamente pentru aceste persoane cu nevoi. În 10 ani au construit 12 locuințe pe Ghimeșului dacă nu mă înșel.

E.V :Ghimeșului a fost predat în 2021. Între 2015 și 2020 să zic așa zero. În perioada anterioară strategiei de dezvoltare, chiar dacă acolo se menționau că se vor face nu s-a făcut nimic.

Și înainte ..hmm.. cred că avem o renovare pe strada Coroianu, era ori o școală ori un cămin  de elevi care s-a renovat din fonduri europene 26 de locuințe. Deci e foarte, foarte puțin. Nu poți să spui altceva decât că nu se dorește.

Că nu e voință politică. Bani sunt, nevoie este, vorbim despre cât de deschiși suntem noi ca oraș, mai nou se spunem nu lăsăm pe nimeni în urmă. Ne mândrim că ne vin investitori și totuși să neglijezi aceste proleme înseamnă că nu ai interes sau ești chiar contrainteresat tu ca primărie. De ce? Ca să faci mai mult loc să lași mai mult spațiu dezvoltatorilor imobiliari.

• La votul bugetului în luna februarie s-a afirmat că primăria ar urma să cumpere terenuri de pe piața liberă și să construiască aceste locuințe sociale. Credeți că va fi un proiect realizabil în acești ani?

E.V: Nu știu unde sunt terenuri private așa generoase care să fie cumpărate de primărie. Avem foarte multe fabrici. Acum 5 ani mai găsea de unde ar fi putut să cumpere și cum s-au construit acele blocuri se putea să se investească bani publici să fie locuințe publice. Apoi avem în Borhanci terenuri, parcă mai avea primăria.

• În Borhanci a fost acel program Casarom pornit pe vremea domnului Funar, continuat de domnul primar Emil Boc după care s-a încheiat totul nu s-a mai construit nimic acolo.

E.V: Casarom, pe urmă era cartierul Tineretului cu donul Paszkany și cartierul Lomb. Noi ne gândeam și propuneam primăriei să identifice clădiri goale, clădiri publice. De exemplu cămine de elevi a unor foste școli profesionale. Am văzut clădirea de pe strada Gării nr 4. Stă goală de nu știu câți ani.

Astfel de clădiri mai pot să existe în Cluj, cred. Primăria trebuie să aibă la patrimoniu o evidență inclusiv și cu terenruile. Sau clădiri pe care le-a dat în chirie pe la firme sau terenuri pe care le-a concesionat. Dacă aceste baze de date ar fi publice poate ne-am mira că totuși primăria mai are în patrimoniu ceva.

• Există acea comunitate de rromi de pe strada Stephenson. E o altă zonă pe care vecinii o reclamă ca fiind o zonă oarecum dificilă din cauza comportamentului acestora.

E.V: E o casă veche. Pe vremuri nu era casă proprietate personală. Era construită de Trustul de construcții parcă se chema. Romii care au primit acolo locuință în anii 70 într-adevăr au venit din județul Mureș, unii sunt vorbitori și de maghiară și de limba romani. Au lucrat în construcții.

Sunt 5 apartamente în casa aceasta veche, trei dintre ei au cumpărat, 2 apartamente au rămas încă în proprietatea Transilvania Construcții. Ce se întâmplă și acolo.

Familia bătrână care o parte dintre bătrâni mai trăiesc, copiii care au crescut. Înainte de 90, mai primeai repatizări în locuințe de stat. După 90 s-au sistat de tot sau foarte puțină lume a mai primit și atunci toată lumea a rămas acolo. Unde să te duci.

În jurul casei vechi au construit niște barăci așa s-a format o așezare informală și așa s-a închegat această comunitate.  Sunt mulți și cu copii dar asta nu înseamnă că lor le place să fie așa mulți acolo și să nu aibă spațiu.

Locuind în barăcile astea și acolo fiind pe stradă un loc cât de cât protejat că nu sunt mașini, copiii sunt afară. Și atunci vecinii depun reclamații. E un cerc vicios.

Dacă s-ar dori să se rezolve, încă o dată nici oamenilor aceia nu le lace să se aglomereze în niște barăci precare și fără utilități, ok să se demoleze dar să se dea ceva în schimb oamenilor respectivi.

Dacă nu se cheamă evacuare forțată în reglementările internaționale acest lucru ar fi interzis. Evacuarea care lasă oameni evacuați fără locuință alternativă e evacuare forțată și nu ar trebui să se întâmple.

• Credeți că ar trebui schimbat sistemul de atribuire a locuințelor sociale?

E.V: Avem legea locuinței care e desigur pe plan național trebuie respectată în orice localitate, de primării atunci când stabilesc criteriile. Acest lucru nu se face în primăaria clujeana. A introdus  multe criterii.

Au fost și discriminatorii și nelegale. Noi avem un proces câștigat pe tema aceasta. În urma acelei decizii judecătorești primăria a fost obligată să scoată câteva criterii. Au mai rămas acolo niște criterii care sunt mai problematice…

Până la urmă problema e lipsa locuințelor sociale. Dacă ar fi suficiente, oamenii nu ar trebui să se lupte între ei, să fie competiție pe 5-6 locuințe câte se dau anual dacă se dau când foștii chiriași mor sau sunt evacuați pentru că nu respectă contractual de închiriere.

Dacă ar fi suficient de multe ar primi și cei care sunt foarte săraci… pentru că legea ce zice: Toți cei care au venit sub pragul venitului mediu pe economie (în jur de de 3500 lei național) sunt îndreptățiți la locuință socială dacă nu au avut în proprietate.

Sunt foarte mulți conform legii, doar că nefiind suficiente locuințe se crează tot felul de legende și mituri și prejudecăți în jurul locuințelor sociale cum că ele ar fi ceva de rușine. Austriecilor nu le e rușine la nemți nu e rușine. Doar la noi e mare rușine să soliciți o locuință social pentru că ți se pune stigma aceasta că aștepți un dar de la stat.

Nu e un dar de la stat e un drept social ca oricare altul pe care statul ar trebui să îl asigure tuturor cetățenilor.

• Legat de problema locativă în alte orașe din Transilvania mai există astfel de probleme cum le avem gen Pata Rât?

E.V: Am făcut mai multe cercetări cred că în vreo 50 de localități din România iar în momentul de față, împreună cu alți colegi de la UBB, derulăm o cercetare în orașul Baia Mare.

Acolo putem observa cum se creează, cum s-au creat în timp și cum se perpetuează zonele de locuire cu infrastructură mai puțin dezvoltată, respectiv unde se adună oameni care au venituri foarte mici și care nu au alte șanse nicăieri.

Acolo asta am observat, în Baia Mare de exemplu, fondurile de locuințe sociale sunt administrate de Direcția de asistență socială. Acolo se face cumva legătura mai strânsă între social- social. Deci social dacă e social e ceva urât. La noi, adică în Cluj e administrat de direcția de parimoniu.

Ar trebui recunoscut că locuințele sociale satisfac nevoia mai multor categorii sociale nu a celor foarte săraci. Și în Baia Mare avem așezări informale care s-au format în timp pentru că oamenii și rromii pentru că marea majoritate sunt rromi care locuiesc în astfel de așezări nu pot să se mute de acolo.

Orașul e un pic mai ieftin dar cu venitul minim .. nu e nici acolo ieftină o locuință. Craica, Pirita sunt astfel de așezări informale. Apoi sunt câteva zone cu blocuri de locuințe sociale despre care probabil că și presa a relatat  în timp. vedem cum fiecare oraș gestionează un pic diferit problema locuirii precare și sărace.

Am observat în Baia Mare că foarte des îi mută. Un bloc intră în renovare din 5 în 5 ani și la fiecare renovare scoate chiriașii vechi și aduce alții. E cumva o strategie locală. După ce sunt evacuați merg înapoi în Craica în Pirita și măresc numărul celor care stau în așezarea informală. Nu dispare problema dar se ascunde. Se mută dintr-o zonă în alta.

În cercetarea aceea care se cheamă: Muncă precară și locuire perifercă avem niște obiective foarte generoase. Vrem să urmărim schimbările majore în Baia Mare încă din timpul industrializării socialiste. Ce a însemnat asta ca locuri de muncă și ca locuire, creare de blocuri de cartiere vechi muncitorești.

Apoi urmărim ce s-a întâmplat dezindustrializării cu închiderea vechilor fabric, se schimbă foarte mult oreșul respectiv mulți pleacă ori în afară pentru locuri de muncă ori se retrag prin comune. Închiderea minelor, acolo a fost practic industria minieră care a ținut orașul și a făcut să crească atât de mult înainte de 90.

Urmărim cam ce se întâmplă cam din 2000 încoace. Încep să apara noi industrii e un proces și de reindustrializare îi spunem noi. O fabrică de mobilă care angajează foarte mulți rromi dar la venitul minim. Asta ce înseamnă că și cu această reindustrializare practic oamenii nu au șansa pe care au avut-o în vremea industrializării când cu locul de muncă a venit și o locuință.

Era un orizont de viață Oamenii își puteau face planuri că la un moment dat…. acum asta nu pare să se mai revină pentru că firmele private nu își asumă să asigure locuința angajaților și preferă să îi aducă din comunele învecinate. Tema cercetării noastre este să vedem cum se leagă aceste munci precare, slab plătite de locuirea în sărăcie.

Finalizarea studiului va fi la finalul anului 2023. Acum suntem cam pe a mijloc am încheiat în bună parte munca de teren pentru că lucrăm cu metodologii calitative, interviuri cu angajatori dar desigur și cu locuitorii acestor zone urbane locuite de romi dar și interviuri și cu români și cu maghiari să mai vedem niște diferențe. Destine diferite.

De ce unii au ajuns într-o parte și alții în altă parte din oraș.  Interviuri cu administrația publică locală și județeană, lucrăm și cu statistici. Urmărim și schimbări economice și ce înseamnă producție dar și compoziția populației cum s-a schimbat de-a lungul anilor.

Contribuția noastră principală e să vedem ceea ce unii numesc problematica rromă, să o vedem ca un fenomen care ține de tot restul vieții sociale, economice și politice.

Să nu o separăm ca pe o insulă și să vorbim despre rromi, cum sunt rromii. Vrem să vedem cum a funcționat sistemul și cum funcționează astăzi, cum produce sărăcie pentru unii, bogăție pentru alții și să vedem munca și locuirea cum se leagă.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News