VIDEO. Profesorul Daniel Pop (UBB) explică de ce Clujul a depășit 3.000 euro/mp și nu se opreşte. Ce SOLUŢII avem?

Orașul Cluj-Napoca a devenit simbolul unei piețe imobiliare care scapă de sub control. În 2024, prețul mediu al unui metru pătrat de apartament a depășit 3.000 de euro, iar efectele încep să se vadă: tineri care nu-și permit să locuiască în orașul în care lucrează, familii împinse la periferie, locuințe nelocuite transformate în simple active și o presiune psihologică tot mai puternică asupra ideii de „reușită în viață”.

Într-un episod recent al podcastului „Contraste” de pe Cluj24, realizat de jurnalistul Florin Danciu, profesorul Daniel Pop, lector la Facultatea de Științe Politice de la UBB, a analizat în profunzime mecanismele care stau în spatele acestei realități. Diagnosticul său e clar: România trăiește o formă de neofeudalism imobiliar, în care locuința nu mai este un drept, ci o miză speculativă.

Proprietari în acte, săraci în realitate

România are una dintre cele mai mari ponderi de proprietari de locuințe din Europa – peste 90% dintre oameni dețin locuința în care trăiesc. Dar profesorul Pop avertizează că aceasta este doar o iluzie de siguranță. Multe dintre aceste apartamente sunt mici, îmbătrânite, cu o calitate scăzută a locuirii, construite în anii ’70-’80, în blocuri cu uzură fizică și morală.

Clujul, în schimb, a devenit exemplul extrem: un apartament de două camere în Mănăștur valorează astăzi cât venitul mediu al unei familii pe 10 ani. Diferența față de alte orașe mari din România este colosală, iar dinamica aceasta accentuează un fenomen social îngrijorător – excluderea locativă.

De la „acasă” la „activ financiar”

Piața locuințelor nu mai reflectă nevoia de adăpost, ci apetitul pentru investiții. Locuințele nu mai sunt văzute ca spații de viață, ci ca active imobiliare, surse de profit sau instrumente de transfer intergenerațional de bunăstare. Nu este neobișnuit ca părinții să le ofere copiilor, la majorat, cheia unui apartament.

Acest comportament speculativ este alimentat de lipsa alternativelor de investiții: fondurile mutuale, obligațiunile sau bursa rămân, pentru mulți români, opțiuni prea complicate sau riscante. În schimb, cumpărarea unui apartament pare simplă, sigură și profitabilă, chiar dacă va rămâne nelocuit.

Un oraș tot mai inaccesibil

Fenomenul de supraîncălzire imobiliară are consecințe directe: blocarea accesului real la locuire pentru o mare parte a populației active. Tinerii, în special, sunt cei mai afectați. Mulți dintre ei aleg să plece spre vestul Europei, unde pot găsi prețuri locative similare, dar salarii semnificativ mai mari – în orașe ca Genova, Valencia sau Atena.

Această tendință creează o spirală toxică: orașul devine atractiv pentru capital, dar ostil pentru oameni. Rezultatul? Cartiere dormitor, apartamente goale, segregație socială și o forță de muncă tot mai greu de atras.

Ce soluții avem?

Profesorul Pop propune o regândire a modului în care tratăm locuința în sistemul fiscal. Nu orice apartament ar trebui impozitat la fel. Locuințele folosite exclusiv pentru profit – cumpărate ca investiție, dar nelocuite – ar trebui tratate ca active și taxate corespunzător.

Impozitarea progresivă nu ar trebui să lovească în familiile care trăiesc în apartamente modeste, ci în acumulările speculative. E o soluție aplicată deja în alte țări europene, menită nu doar să aducă venituri la buget, ci să și reechilibreze cererea reală de pe piață.

Totodată, e nevoie de politici publice pe termen lung: locuințe sociale, parteneriate public-private pentru construcții accesibile, reglementări urbane coerente și o viziune clară de dezvoltare.

Clujul este astăzi în centrul unei crize tăcute, dar adânci. Prețurile locuințelor au crescut spectaculos, însă calitatea vieții urbane nu a ținut pasul. Locuirea riscă să devină un privilegiu, nu un drept. Iar dacă autoritățile nu vor acționa inteligent și anticipat, orașul riscă să devină un spațiu gol – cu apartamente scumpe, dar fără comunitate.

Citeşte şi: 

Dragoș Damian: Radu Jude și actori din Kontinental 25, vi s-a urât cu binele, vă luați la harță cu dezvoltatorii imobiliari?