VIDEO. O studentă din Cluj transformă compasiunea în acțiune. Povestea lui Rachel, tânăra care salvează animale fără stăpân

Pentru Rachel Costa, studentă în Cluj-Napoca la USAMV, salvarea animalelor nu a început într-un moment anume.

Spune că, mai degrabă, a făcut mereu parte din viața ei. La cinci ani mergea cu părinții prin adăposturi pentru a fotografia câinii care căutau o familie, iar prima ei pisică a fost găsită tot la aceeași vârstă, pe stradă.

Iubirea pentru animale, un început care nu poate fi pus într-un singur moment

De-a lungul timpului, casa în care a crescut s-a transformat adesea într-un mic refugiu pentru vietăți rănite: bufnițe, porumbei, căței sau pisici, toți treceau pragul familiei Costa.

„M-a marcat câtă durere pot duce animalele fără să poată spune nimic. De acolo pornește totul”, a declarat pentru Cluj24 Rachel.

Neputința lor în fața suferinței a fost scânteia care a făcut-o să se implice tot mai mult. Nu a privit niciodată salvarea animalelor ca pe un job – și nici nu ar avea cum, spune ea. E muncă voluntară, făcută din dragoste și responsabilitate față de comunitate.

Program între facultate, job și drumuri la veterinar

Astăzi, programul ei e un amestec de facultate, job, drumuri la veterinar, hrănit animale, organizat adopții și coordonat cazuri noi.

„Încerc să nu suprapun prea multe în aceeași zi. E important să rămân calmă, pentru că animalele simt imediat agitația.”

Când găsește un animal abandonat, primul pas este asigurarea unui loc sigur, separat de celelalte animale. Urmează carantina și, dacă e cazul, o vizită urgentă la veterinar.

„Timpul face toată diferența. Dacă ajungi repede, ai șanse mult mai mari să îl salvezi”, spune ea.

Sterilizarea, o luptă continuă cu miturile și reticența

Un subiect pe care îl repetă ori de câte ori are ocazia este sterilizarea. Rachel vorbește cu frustrare, dar și cu determinare despre lipsa de informare și despre ritmul incredibil în care se pot înmulți pisicile lăsate neoperate. A întâlnit femele care au avut pui la doar câteva săptămâni după ce abia încheiaseră o gestație.

„Nu mai suntem în vremurile în care animalele trăiau liber prin gospodării și se descurcau. Le-am oferit condiții perfecte să se înmulțească, iar acum trebuie să fim responsabili.”

Când costurile devin prea mari, comunitatea o ajută

Provocările sunt multe: costuri mari, logistică complicată, lipsă de locuri în foster și, uneori, lipsă de implicare.

„N-am ONG, dar și dacă aș avea, nu s-ar schimba radical situația. Încerc să acopăr cât pot din buzunarul meu, iar când nu mai fac față cer ajutor. Din fericire, am câțiva veterinari care mă sprijină enorm.”

Cazul care a marcat-o pentru totdeauna: povestea lui Whisky

Printre toate poveștile, una i-a rămas adânc în minte: pisica Whisky, găsită în Mănăștur în 2023. Era un animal bătrân, bolnav, cu rinichii în stare avansată de degradare și cu răni vechi.

„A fost cel mai greu caz. A murit în brațele mele, în drum spre veterinar. E genul de moment care te lovește tare, mai ales când ești încă un copil care vrea doar să ajute”

De ce continuă, în ciuda momentelor grele

Chiar dacă astfel de situații o secătuiesc emoțional, Rachel nu renunță. O face pentru fiecare suflet căruia reușește să îi schimbe destinul: „Poate nu salvez lumea, dar pentru ele înseamnă totul că a existat cineva căruia să îi pese.”

La adopții, e atentă la fiecare detaliu. Își dă seama repede dacă o familie este potrivită pentru o anumită pisică: „Fiecare are personalitatea ei. Unele sunt mai energice, altele sunt liniștite. Important este să găsesc combinația potrivită.” Ce o împiedică cel mai des? Lipsa de informare. Mulți oameni nu știu ce implică îngrijirea unui animal și nu sunt obișnuiți să întrebe. „E normal să nu știi. Dar e important să vrei să înveți.”

Dacă ar privi spre viitor, și-ar dori un oraș cu mai puține animale în adăposturi, o comunitate mai deschisă la sterilizare și mai puține prejudecăți în jurul acestui subiect. „Sună idealist, știu, dar poate cu pași mici ajungem acolo”

Până atunci, Rachel continuă să facă ce a făcut toată viața: să fie vocea celor care nu pot vorbi pentru ei.