Încheiem un an complicat cu evenimente fără precedent în istoria noastră. Iată de ce un dialog cu istoricul și academicianul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, cred că poate aduce puțină lumină asupra întâmplărilor din viața noastră. Cu eleganță și inteligență, profesorul clujean spune lucrurilor pe nume, nu se ferește de afirmații tranșante pe care le argumentează cu erudiție, dar și cu experiența de viața a celui care astăzi, 1 ianuarie 2025 împlinește 70 de ani. Mai jos aveți o parte din gândurile și opiniile invitatului nostru la podcastul ”Contraste” de pe Cluj24. (Florin Danciu)

„Eu am spus de mult că politica mare nu mă interesează fiindcă au trecut anii, pe deoparte și, dacă voiam să fac politică, intram în anii 90, când am fost invitat și când aveam 30 ceva de ani. Am fost  invitat de foarte mulți atunci, de la cei care erau la putere gruparea asta lui Ion Iliescu, până la Ion Rațiu și Câmpeanu. Am avut discuții cu Sergiu Cunescu, care era un social-democrat vechi, am avut discuții cu cineva din anturajul unui mare om, pe care eu-l respect și acum, adică îi respect memoria, Corneliu Coposu, și am refuzat să fac politică.”

„Nu cred că poate fi pentru mine o calitate mai bună decât cea de președinte al Academiei și, repet, și cea de rector. Ele m-au iluminat, m-au condus pe o lume intelectuală cu discuții interesante și din această postură am încercat să fac bine. Acum, cât am reușit, vor aprecia alții pentru că binele e relativ, pe de o parte și, pe de altă parte; totuși depindem de deciziile politicienilor.”

„Am mai spus ca in proporție de 99% ca nu ma interesează o candidatura la Presedintie, dar cine știe ce schimbare poate veni în soarta noastră? Eu am încercat în viață să n-am idei puține și fixe, ci multe și chiar schimbătoare. Un om care nu își schimbă concepțiile, ideile, chiar opiniile și deciziile, cred că e un om pierdut. Noi trebuie să ne schimbăm deciziile după vremuri, dar nu chiar așa, în fiecare zi. Să ne adaptăm vremurililor. În italiană este o vorbă care îmi place foarte mult, aggiornamento, adică acomodare. Dar ar fi foarte puțin probabil să-mi schimb părerea.”

„Am avut o direcție autohtonistă și tradiționalistă în cultura rumânească, mai ales în perioada în care s-a construit statul național și când termenul de naționalist însemna iubitor de națiune, fiți atenți, nu însemna o exagerare, însemna iubirea națiunii pe care o slujești și în mijlocul căreia te-ai născut, o definesc în felul ăsta și Kogălniceanu și Bălcescu.”

Daniel David, un act normal

„Daniel David a făcut un act normal, într-o societate normală, el e un intelectual curajos crescut în altă școală decât a mea. Cu concepția că lumea trebuie evaluata în dinamica sa și trebuie schimbată, iar tradiția trebuie un pic abandonată când e cazul.

Eu mă leg mult mai mult de tradiție, fiindcă pe toți ăștia pe care vi-am înșirat eu, de la Cantemir până la Iorga, îi consider niște oameni excepționali.

Și eu n-aș îndrăzni să le contest concepțiile, pentru că am ajuns la izvoarele pe care le-au studiat ei și mi-am dat seama de ce au avut aceste concepții care s-au potrivit în epocă. Ei, cei din școala nouă progresistă, judecă trecutul după valorile noastre de astăzi.”

Despre Eminescu

“Eminescu, când se leagă de dușmani, cu rare excepții, se referă la inamicii poporului român, care stăpâneau teritorii în care românii erau majoritari, cum erau Basarabia, Bucovina și Transilvania, cu toată salba de provincii care o înconjoară. El se referă la acei străini care ne-au ocupat teritoriile noastre.

Și eu să vin acum, cum a făcut domnul Lucian Boia, să consider că Eminescu e un autohtonist-naționalist care ne-a împins pe căi greșite. Păi da, iertați-mă, Mihai Eminescu incumbă în el, depozitează în el conștiința culturală a acestui popor, cu tot ce a avut. Eminescu a știut și matematică, și fizică, și chimie, și a ajuns la sociologie, teologie.”

„Și atunci vreau să vă întreb: vi se pare normal ca oameni care n-au creație științifică, sau care au creație științifică modestă, sau care n-au scris o poezie în viața lor, nu știu ce e aia rimă, îl critică pe Eminescu?!

Mie mi se pare că dacă vrei să vii și să aduci modificări marilor concepții ale istoriografiei noastre, trebuie să o faci cu deferență, cu respect, și să te gândești dacă tu, prin creația ta, ai îmbogățit ceea ce au lăsat ei sau ai stricat. Prin urmare, eu îi dau dreptate domnului Boia până la un punct. El a vrut să arate ce am avut sub Ceaușescu și ce nu a fost în regulă și trebuia să se oprească acolo!”

„Acestea sunt niște lucruri pe care noi trebuie să le luăm cum au fost în epocile lor. Eu nu pot să-l condamn pe Eminescu dacă legislația îi permitea să rostească cuvinte critice la adresa unui popor.”

„Eu am luat de curiozitate pe poeții mari ai secolului XIX de la Pușkin, trecând prin Petofi Sandor până la Taras Șevcenko să văd ce spun ei despre străini. După mintea noastră de azi, te îngrozești! Credeți-mă, te îngrozești! Pușkin îi înjură pe moldoveni, de exemplu. Petofi Sandor pe slovaci, pe croați, pe valahi.”

„Portugalia astăzi e cât Ungaria și are populația cât Ungaria,9 milioane de locuitori. Uitați-vă câtă lume vorbește limba portugheză în, nu numai în Brazilia, care e o mare putere astazi, dar și în Africa, în Angola siMozambic se vorbește limba portugheză.”

„Pe vremea aia era moral să te duci să exploatezi pe băștinași.”

Sub masca progresismului

„Da, un șef de stat de astăzi, dacă în istoria celui stat au fost episoade de holocaust, cum e cazul României, trebuie să condamne, să se delimiteze, să arate că ceea ce s-a întâmplat atunci a fost rău. Dar nu să ne considerăm noi, urmașii de azi, vinovați pentru ceea ce au făcut înaintașii!

Ceea ce se petrece azi sub masca progresismului, neomarxismului, este, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, o teorie care a condus omenirea în comuna primitivă. Au ajuns să-i condamne pe George Washington și Benjamin Franklin, pentru că erau proprietari de sclavi, dar atunci așa era legal și moral. Și acum eu vreau să vă spun că odată, dacă o să am răgaz, am să scriu o carte despre sclavii albi din țările negre. Și să vedeți ce istorie interesante sunt, pe care le-am ocolit până acum.”

„Ceaușescu a promovat, se spune, non-valori, ceea ce nu e adevărat decât până la un punct pentru că comuniștii au știut, eu vă dau exemplu, în studenția mea toți studenții care erau primii în an și obțineau după prima sesiune note de 10, erau invitați să intre în partid.”

Scădere a nivelului intelectual al liderilor

„Și-aș zice cu tot riscul de a fi condamnat, mai ales de când a preluat puterea ca președinte Băsescu s-a întâmplat o scădere drastică a nivelului intelectual a liderilor. Și scăzând nivelul liderilor și uitați-vă și la conducătorii partidelor și grupurilor politice, uitați-vă la parlament, la componența guvernelor…”

„Eu am făcut odată un sondaj, așa, după mintea mea, nu neapărat științific în Parlament. Și știți ce mi-a ieșit: două treimi dintre parlamentari nu erau absolvenți ai universităților mari din București, Cluj, Iași și Timișoara. Erau absolvenți de universități private. N-am nimic cu privatele. Unele dintre ele au rezultate foarte bune, să vă spun. Dar nu se poate în fruntea țării să ai, în majoritate covarsitoare,  absolventi  de la universitati private. Iarăși nu spun care. Nu se poate așa ceva. Acolo trebuie să fie spuma. Or, poporul român a văzut că nu mai e!”

„Românii au ajuns la disperare când au văzut ce fel de parlamentari, ce fel de ministri, ce fel de lideri au în frunte. Și s-a ajuns la acest vot pe care l-au definit antisistem, cunoscătorii. Adică, punem pe oricine numai pe ăștia pe care îi susțin partidele, nu!

Lipsă de încredere

„Probabil că în alegerile astea s-a amestecat puterea asta mare de la răsărit, care ne omoară pe noi de vreo 200 de ani și nu ne lăsă, nu ne dă pace. Dar n-am văzut nici dovezi foarte clare până acum și sunt unii care spun, dar ce faceți cu ele? Sunt secrete de stat?”

„Deci, e o lipsă de încredere reciprocă, între instituții. Și poporul a zis, noi v-o facem acum, votăm cu unul dintre cei mai necunoscuți. Ați băgat de seamă că omul ăsta n-a prea apărut pe la televizor?”

„Părerea mea este că acest vot antisistem a funcționat. Unii, nu știu câți, că n-am făcut sondaje, l-au votat fără să-l cunoască, fără să știe dacă are un program. Numai fiindcă îl chema Calin Georgescu și au văzut o fața de om, li s-a părut că e un om serios, care vorbește puțin, dar are o privire fixa așa, care uneori pe mine mă înfioară, mă înfiorează! Mă gândesc, Doamne fereste să aibă ăsta putere, dar asta e părerea mea.”

Meserie de om politic

„Mă întâlnesc cu unii tineri din parlament și îi întreb ce meserie aveți. Om politic, îmi răspund. Zic Doamne, asta nu e o meserie? Examenul cel mai important e votul popular. Eu recunosc acest lucru. Dar să te duci în Parlamentul României, să n-ai habar de parcursul unei legi. Să nu știi ce e aia ordonanță de urgență. Trebuie să te pregătești un pic înainte de a intra acolo, chiar dacă n-ai studii.”

“Școala Ardeleana ne-a învățat că dacă noi ne tragem de la Roma, acolo trebuie să privim, nu spre Roma asta decăzută care era Bizanțul.”

„Și tot procesul ăsta de recâștigare a Transilvaniei după 1944, care a condus la discuții și discuțiile au fost alimentate de ambele părți, și de Ungaria, și de România, cu material documentar. Ce-i Transilvania, ce populație are, care sunt proporțiile procentuale, ce-i pe granița de Vest, și de astea. Toate astea din partea română au fost furnizate de la Cluj, de către Centrul de Studii și Cercetări privind Transilvania, care a fost făcut ca un organism de cercetare, dar cu scop precis. Să dovedească Europei drepturile noastre istorice și nu numai istorice. Cineva a gândit lucrul ăsta.”

Vina lui Antonescu

„La 23 august Antonescu a fost mare pentru că el a zis, eu nu mă opun. Deci soarta țării e în mâinile voastre, eu sunt militar însă și am un cuvânt dat. Și ca militar eu nu pot să fac chestia asta, dar o faceți voi dacă e bună pentru țară. Deci am plecat de la conducere.

Am avut niște lideri, oameni de stat. Repet, cu toate greșelile, Antonescu nu poate fi absolvit de vina lui de vina istorică legată de evrei și de discriminare și de holocaust și de câte altele. Nu poate fi absolvit. Dar eu nu-s de acord să-l judecăm pe un om numai după greșeli.”

Orban, o pacoste pentru români

„In anii ăștia Victor Orban a fost un lider bun pentru Ungaria și pentru unguri, dar pentru noi, românii, a fost și este o pacoste, pentru că are un soi de naționalism expansiv, el vede Ungaria cum era pe vremea Coroanei Sfântului Ștefan, care sunt realități valabile acum 500 de ani, sau mai mult!

Tările care s-au desprins din Ungaria și asta nu înțelege nici el, nici o anumită categorie de intelectuali maghiari pe care eu îi cunosc, îi respect, le vorbesc limba, prin tragedia Trianonului cum zic ei, ei spun tragedia Trianon dar pentru mine a fost o fericire, pentru ei a fost o tragedie, țările care s-au desprins nici una, nici Slovacia nici Croația, nici Transilvania, le iau numai pe cele mari, n-aveau majorități ungurești și n-au avut niciodată, asta nu pot ei să înțeleagă! Ce e ăla principiul autodeterminării naționale și de ce a trebuit să apară un Woodrow Wilson care să încurajeze popoarele astea!”