VIDEO FOTO. Povestea unui clujean învingător. Paralizat după o căzătură de pe cal, s-a recuperat și a urcat pe Kilimanjaro

Dan Manolăchescu este un învingător. După o viață activă de polisportiv, cu expediții de ascensiune în munți și sporturi ecvestre practicate pe întreg mapamondul, o banală căzătură de pe cal l-a transformat, în urmă cu 4 ani, într-o legumă, rămânând paralizat de la gât în jos. Medicii care roiau lângă patul lui clătinau, sceptici, din cap, fără să îi mai dea nicio șansă de recuperare.

Dar, înarmat cu răbdare și o voință de fier, Dan a reușit să se pună pe picioare, și, mai mult, la 3 ani de la accident a reușit ceea ce părea imposibilul, o escaladare a Muntelui Kilimanjaro din Africa, la o altitudine de aproape 5.700 de m.

Absolvent de USAMV Cluj-Napoca, Dan Manolăchescu a obținut o diplomă de medic veterinar mânat de o dragoste  pentru cai, iar după facultate a avut o carieră în jurnalism și în politică, consolidate în Secuime.

La un moment dat, și-a vândut tot și și-a trăit viața așa cum a vrut, călătorind în lume și ajungând să stea luni întregi prin zone precum Himalaia, Mongolia, Africa, Noua Zeelandă, Hong Kong sau America de Sud, până când i-au ieșit caii, din nou, în cale, undeva în Danemarca.

”Locul meu era între cai”

”Mi-am dat dat seama că pot să revin liniștit într-o altă lume, între cai, acolo unde mi-am dat seamna că îmi era locul. Am început să lucrez cu caii, antrenament și sporturi ecvestre, cum este polo, practicat în Anglia, asociat cu Casa Regală Britanică și aristocrația.

Este un sport în care trebuie ori să fii foarte bogat, ori să fii foarte bun, fiind extrem de scump. Trebuie să ai cai, iar un singur jucător schimbă 3-4 cai într-un meci”, a explicat Dan Manolăchescu.

În Mongolia și-a descoperit un alt hobby sportiv, tirul cu arcul călare, pe care l-a practicat până la nivel de Campionat Mondial, făcând echipă cu Mihai Cosmei, care se numără printre primii trei sportivi din lume la această disciplină.

Accidentul, la un antrenament banal

”În urmă cu 4 ani, în primăvara anului 2019, m-am întors în România pentru a pune bazele Federației Române de Tir cu Arcul Călare. Am găsit la Sibiu niște parteneri cu care am început să lucrăm și antrenam niște iepe tinere când, la un moment dat, din vina și neatenția mea, la un antrenament banal iapa a dat din fund, eu am zburat și am aterizat în nas și în dinți cu hiper extensia gâtului.

Mi-am dat seama, instantaneu, că mi-am rupt gâtul, aveam fractură de vertebre, pentru că nu mai simțeam nimic, nu mă puteam mișca deloc. Am rămas nemișcat jos până au ajuns echipajele medicale”, și-a amintit Manolăchescu.

Rămas complet paralizat în urma accidentului, acesta a fost internat într-o clinică de boli paliative, iar câteva luni bune a fost ”o legumă” pe pat, perioadă în care nu s-a mișcat absolut deloc. Abia putea să vorbească și avea mari probleme de respirație.

”A rămâne închis în propriul creier”

”Leziunea a fost undeva foarte sus, la vertebrele C3-C4, aproape de centrii respiratorii. Din acel tip de centru de boli paliative ieși, în general, pentru autopsie, fiind, cumva, o zonă de tranzit înainte de a părăsi această lume. Personalul medical și toată lumea așa a considerat atunci, că nu am șanse de recuperare. Câțiva prieteni neurologi mi-au spus, însă, că trebuie să încerc, iar într-un an și jumătate să recuperez ce se poate. Era simplu, nu aveam ce pierde.

A rămâne închis în propriul tău creier și a nu putea face absolut nimic, cred că este una dintre cele mai groaznice situații. Mai sunt alte cazuri medicale grave, cu dureri, dar în care te mai poți mișca și în care mai ai o șansă inclusiv să te sinucizi. În postura în care mă aflam eu, nu puteam face nici asta.

Iar cel mai terifiant gând era că trebuia să trăiesc ca o povară pentru cei din jur, care se simțeau obligați să mă ajute”, a rememorat Dan Manolăchescu întâmplările prin care a trecut.

După câteva luni, a fost transferat la o clinică de recuperare din Târgu Mureș, care a constituit un punct de cotitură în viața sa.

Recuperarea chinuitoare

”Începea să se refacă un pic distrugerea din măduva spinării, iar specialiștii kinetoterapeuți de acolo au reușit să mă pună cât de cât pe picioare. Am reușit să mă întorc în pat, să pot să fiu pus în scaun și, încet – încet, cu ajutor, să mă ridic din scaun și să fac câțiva pași.

Am fost singurul care ceream să mai rămân în sala de gimnastică să îmi continui exercițiile și după terminarea programului. Alternativa era să merg să mă pun în pat, dar pareza spastică a venit cu niște dureri fantastice, astfel că trebuia să fiu extenuat ca să pot adormi”, a precizat acesta.

Recuperarea a durat, la fel, alte luni de zile chinuitoare, nefiind vorba despre un miracol de pe o zi pe alta, deși medicii au connsiderat cazul său unul ieșit din comun.

”După un an și jumătate, recuperarea a rămas constantă, iar eu sunt într-o evoluție foarte lentă, dar constantă. Iar reapropierea de cai a fost aspectul care m-a reparat cel mai mult din punct de vedere mental.

În anul și jumătate în care am forțat totul, am forțat, cu ajutorul unor prieteni, și o urcare pe Jepii Mari în Bucegi, iar și revenirea pe munte a fost o chestiune importantă. Acela a fost momentul în care am văzut că se poate. Pas cu pas, foarte încet, dar am mers înainte.

Pe lângă urcarea pe munți, m-am pus pe schiuri, am reînceput să trag cu arcul”, a mai afirmat Dan.

Ascensiune pe Kilimanjaro

Pentru a marca trei ani de la accidentul de pe cal, în 2022 și-a programat o ascensiune pe Kilimanjaro, pe care îl considera înainte un munte care nu era dificil de urcat.

”Acum acest munte a devenit imteresant. Era greu, dar fără porțiuni de cățărare. Am adunat o echipă de prieteni. Pe Kilimanjaro sunt 2 vârfuri, Uhuru, de 5.895 m iar eu am ajuns până la Gilman’s Point, la 5.685 m.

A fost minunat, am mai prins încă un răsărit deasupra norilor, a fost o senzație fenomenală.

E foarte important în astfel de situații cum a fost a mea să îți poți demonstra că mai poți face anumite lucruri. Astfel de provocări sunt importante pentru stabilitatea noastră psihică, să faci ceva ca să-ți demonstrezi că mai ești viu”, a conchis Dan Manolăchescu.

Pentru că nu și-a pierdut încrederea în cai, în ciuda a ceea ce i s-a întâmplat, s-a întors în preajma lor și, lucrând la USAMV Cluj, continuă să antreneze oameni, nu călărie, ci interacțiune cu animalele. Ba mai mult, a reluat călăria, independent, fără ajutor, la un nivel acceptabil, simțindu-se mai în siguranță în șa decât pe jos.

În perioada următoare, Dan Manolăchescu plănuiește un tur ciclist al Europei cu o tricicletă prin Ungaria, Austria, Italia, Elveția, Franța, în special în jurul unor lacuri.

Filmul documentar ”Resetat”

Dan Manolăchescu a realizat și un film documentar despre experiența vieții lui, pe care l-a intitulat ”Resetat”.

”Căci viața nu este despre ce face destinul cu tine, ci despre ceea ce faci tu cu destinul tău!

Resetat este un documentar despre cum să depășești frica de a fi prizonier în propriul tău corp prin resetarea întregul sistem de valori. Experiența mea încearcă să spună că marile victorii se obțin în lupta cu sinele și că drumul spre împlinire este provocarea de a fi mai bun ca ieri, nu de a fi mai bun ca cel de lângă tine”, a explicat Dan Manolăchescu.