În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Filmul lui Bertrand Bonello, intitulat Bestia (La Bête, 2023), este un adevărat monstru cinematografic. Cineastul francez, care a debutat cu alți regizori precum Gaspar Noé sau Leos Carax, parte din curentul numit „Noul Extremism”, jonglează în această producție stranie cu multiple genuri cinematografice.

Ceea ce începe ca o filmare digitală, se transformă într-o poveste „de epocă”, apoi devine un „sefeu” tipic, care primește aspecte de film experimental, trece prin faze de video-interviu și sfârșește ca un film de groază.

Toate acestea sunt amestecate cu scene filmate ca videoclipuri muzical în stil tehno, printre care sunt inserate filmări cu telefonul mobil, sunt folosite ecrane multiple, are elemente din filmele romantice sau din cinemaul suprarealist.

Construit ca o suită de trei filme distincte, fiecare dintre aceste unități narative funcționând atât independent unele de altele, cât și în încrengătura complexă rezultată din montaj, filmul are toate caracteristicile unei bestii cinematografice.

Bestia umană

De altfel tema „bestiei umane” nu este nouă în filmul francez, unul dintre filmele etalon ale cinemaului „din Hexagon” La Bête Humaine (1938), regizat de Jean Renoir.

Văzând povestea lui Bonello mi s-a făcut brusc dor să revăd Bestia umană, poate și pentru că actorul masculin principal, britanicul George MacKay, care l-a jucat pe Hamlet în Ophelia (2018) lui Claire McCarthy, nu e la fel de convingător ca Jean Gabin și nu reușește să îi ofere lui Léa Seydoux, actrița principală, un punct de sprijin.

Rol pentru Lea Seydoux

Poate că alegerea regizorului pentru actorul masculin are o motivație subconștientă. În mod real tot fimul este construit exclusiv în jurul lui Seydoux. Chiar regizorul recunoaște, în interviurile date după lansarea filmului, că a scris scenariul și a gândit planurile cinematografice în mod special pentru această actriță.

Opțiunea (și obsesia) devine transparent din groplanurile cu chipul acestei actrițe, al cărei rol din Albastru e cea mai caldă culoare (2013, r. Abdellatif Kechiche) i-a adus o notorietate poate nedorită. Dar tot ce face Bonello în acest film este creat special pentru Seydoux, costumele, decorurile, muzica și chiar coregrafia sunt „seydoux”-izate.

Principala „bestie” din această producție voit hibridă este actrița principală. Seydoux este Gabrielle Monnier (numele are evidente conotații simbolice, cu trimitere la moara care macină timpul), o tânără femeie care trece prin mai multe episoade temporale, interacționând cu același bărbat, Louis.

Întoarcere în timp

Modelul narativ nu este inovator, el e recurent în sub-genul de „dragoste atemporală”, consacrat în cinemaul contemporan de filmul sentimentaloid al lui Jeannot Szwarc, Somewhere in Time (1980), în care două personaje, jucate de Christopher Reeve și Jane Seymor, sunt niște îndrăgostiți care se regăsesc dincolo de timp și spațiu.

Motivul, care a fost folosit chiar și de către Liviu Rebreanu în „Adam și Eva”, e adeseori folosit în filmele SF, ca o motivație dramaturgică.

În filmul clasic regizat de Nicholas Meyer, Time After Time (1979), mașina timpului intermediază relația dintre îndrăgostiți.

Sau, în varianta și mai siropoasă a lui James Mangold (Kate & Leopold 2001), unde nu mai avem nevoie de explicații, ori în maniera din Nevasta călătorului în timp (2009), adaptarea realizată de Robert Schwentke.

Bonello începe filmul cu personajul amplasat într-un imens decor verde, cu o voce masculină care o ghidează, oferindu-i instrucțiuni despre poziția ei scenică, despre elementele de decor, care cel mai probabil vor fi adăugate „în post” (adică în postproducția  digitalizată). Când actrița începe „să joace” pe fundalul verde, aflăm că urmează să apară „umbra Bestiei”, ca și când ar urma un film de groază.

Numai că scena următoare contrabalansează imaginile de debut. În loc să înceapă o poveste violentă, asistăm la o petrecere în care oameni îmbrăcați în costume din epoca victoriană interacționează ca într-un film de epocă.

Scenariu inspirat de Henry James

Aici scenariul e inspirat de una dintre cele mai cunoscute și mai discutate nuvele ale lui Henry James, publicată într-un volum din 1903, intitulat „The Better Sort”. La James personajul principal este John Marcher, un aristocrat care așteaptă o „Fiară chircită din junglă” (A crouching Beast in the Jungle), care urmează să-i schimbe viața.

E interesant că, tot în 2023, a mai fost realizat un film francez inspirat de același text al lui Henry James. La Bête dans la jungle (Bestia din junglă), regizat și scris de Patric Chiha, cu Anaïs Demoustier în rolul May Bertram și cu Tom Mercier în rolul lui John Marcher, spune povestea a doi îndrăgostiți cre așteaptă timp de 25 de ani să se întâmple „Lucrul”.

Și, așa cum se întâmplă întotdeauna în viață, când „Lucrul” pe care îl așteptăm se întâmplă, el are loc mereu într-un mod neașteptat. Pentru Bonello relația dintre Gabrielle și Louis, amplasată într-un salon cu picturi care par inspirate din Francis Bacon și Egon Schiele, e prilejul pentru a introduce mesajul central.

Acesta e punctat de faptul că personajele încep să vorbească în engleză în loc de franceză, relevant pentru că schimbarea de limbă marchează angoasa lui Gabrielle, care așteaptă și ea să i întâmple ceva „rar, ciudat și cumplit”, care să o spulbere (obliterate) și să o anihileze.

Salt în timp

Povestea face un nou salt vizual, acum poziționată pe un fundal negru, Gabrielle, cu un alt aspect fizic (are părul lung și drept, după ce la început avusese părul scurt, iar în filmul „de epocă” avea o coafură extrem de complicată), își face autobiografia.

În urma acestui interogatoriu aflăm că a trăit o vreme în Statele Unite, dar în SUA a izbucnit un război civil, iar ea s-a refugiat la Chengdu, în China. După care, cu ajutorul unui intertitlu, ne dăm seama că suntem în anul 2024.

O informație importantă este aceea că „Vocea” cu care vorbește Gabrielle este chiar vocea lui Bonello, care „joacă” în propriul său film într-un rol pur acustic, funcționând fie ca „vocea stăpânului” (her master’s voice), unde regizorul dă indicații actriței în „filmul din film”, fie ca parte a sistemului de operare cu care femeia din viitor discută.

Tehnica, numită în teoria filmului „voce acusmatică”, îi permite regizorului să se instaureze ca prezență fizică exclusiv prin mijloace acustice. De altfel Botello, care este și muzician, realizează chiar el coloana sonoră și muzicală, aceasta devenind o parte componentă a construcției narative, parte integrantă din structura de ansamblu a filmului.

Cu ajutorul acestei voci de-corporalizate înțelegem că suntem într-un viitor distopic, în care inteligența artificială a preluat controlul asupra omenirii, mare parte dintre oameni devenind „useless people”. Acest dialog voit mecanic, în care tânăra femeie discută cu „Vocea” despre transformarea oamenilor din pricina inteligenței artificiale, introduce ideea că, în anul 2025, s-a întâmplat ceva care a schimbat lumea.

AI în viitor

Abia când Vocea cu care personajul feminin interacționează îi reproșează că a refuzat „curățarea ADN-ului”, înțelegem ce se întâmplă. Oamenii care au prea multe emoții (ea are prea multă furie ca să poată fi angajată într-o slujbă normală) sau ale căror sentimente le afectează capacitatea de a fi eficienți la locul de muncă, sunt marginalizați.

„Vocea” spune că nu inteligența îi lipsește omenirii din viitor, tocmai această inteligență a salvat umanitatea, inteligență artificială, echitabilă și responsabilă, care a preluat controlul asupra destinelor omenirii.

Acest context îi oferă lui Bonello prilejul pentru o lungă (și destul de banală) meditație despre prezent, discuțiile despre impactul pe care mașinăriile fără emoții, computerele și inteligența artificială le pot avea asupra mașinilor sentimentale, care sunt oamenii, nu depășesc nivelul de „introducere în etica aparatelor de calcul”.

Paris futuristic

Când, la ieșirea de la interviu, Gabrielle trece printr-un fel de labirint instituțional, unde culoarele sunt dominate de tonuri de gri și se reîntâlnește cu Louis, înțelegem că cei doi sunt conectați dincolo de timp.

Deși stranietatea secvențelor e amplificată de elemente suprarealiste, cum este Parisul futuristic unde vedem obiecte ciudate, căprioare care trec pe stradă, iar un lup stă în mijlocul unui drum pustiu, în vreme ce oamenii umblă cu măști opace pe figură, nu e clar dacă asistăm la un vis, suntem într-o proiecție mentală sau e doar un exercițiu de narațiune filmică.

Ulterior, într-o altă parte „science fiction” a filmului, o vedem pe Gabrielle că acceptă să fie „purificată de emoții. Scufundată într-un „sicriu” negru, un bazin cu un lichid ciudat, ajutată de „păpușa Kelly”, un fel de manechin-robotic, bonă artificială care ajută oamenii să treacă prin procesul de „purificare” emoțională, femeia trece dintr-o etapă temporală în alta.

Aceste salturi în timp sunt fiecare cuplate cu câte o emoție întrepătrunderea liniilor temporale coincide cu epurarea unei stări.

Apariția păpușilor

În următorul salt temporal suntem în anul 2014, vedem un interior auster, cu o canapea pe care stă o păpușă stranie. Referința la păpuși și marionete are funcție hermeneutică. La un moment dat din acest fir temporal personajul feminin se află la o audiție pentru un film, unde este pusă într-o paradă de actrițe semi-nude, care defilează aidoma unor fantoșe.

Rolul păpușii e explicat de o secvență din filmul de epocă. În fabrica de păpuși a soțului lui Gabrielle, aceasta se întâlnește cu Louis. Fabrica, unde există o „clinică de păpuși”, e foarte reală, ea redă adevărul istoric, producătorii francezi au dominat piața mondială de păpuși de porțelan, devine fundalul în care Gabrielle e singura apariție de „culoare”, rochia ei roșie contrastează cu tonurile de gri ale pereților și halatele albe ale angajaților.

Dintr-o dată fabrica e inundată, are loc un scurt circuit și păpușile iau foc, tocmai când are loc scena de seducție între cei doi amanți. Aici are loc o scenă de o frumusețe unică, momentul de vizualitate magică fiind plasat în mod ideal, chiar în centrul filmului.

Cum fabrica de păpuși a soțului e inundată, Gabrielle se scufundă în apă și înoată minute în șir, ajungând în cele din urmă la o ușă metalică blocată.

Juponul diafan îi oferă femeii o materialitate difuză, o senzualitate stranie, amplificată de liniștea ireală, punctată doar de mici sunete subacvatice. Gabrielle, cu Louis care plutește mort sub picioarele ei, încearcă să deschidă ușa, în timp ce o păpușă, îmbrăcată cu o rochie similară cu rochia de care ea s-a dezbrăcat, o privește cu ochii goi.

Angoasele invadează treptat multiplele existențe ale lui Gabrielle.

Bestia din noi

Într-o scenă, care e o trimitere directă la Păsările lui Hitchcock, vedem un porumbel ce pătrunde în salonul unde tânăra femeie repetă o partitură la pian. Același porumbel reapare în epoca actuală, în anul 2014, când Gabrielle e urmărită de Louis, care a devenit criminal. Aici personajul a fost inspirat, se pare, din povestea lui Elliot Rodger, psihopatul misogin care a ucis și rănit mai mulți oameni.

Într-un moment de o turpitudine tipică pentru celelalte filme ale Bonello,  tânăra femeie calcă în carcasa unui porumbel însângerat. Secvența e înfiorătoare, cu filmări sinistre, în stilul înregistrărilor de familie (home video), în care o bătrână ține în brațe un sugar ce pare mort, cu Louis, care se filmează cu telefonul mobil anunțându-și intenția macabră de a face sex cu o femeie moartă, în timp ce îl citează pe Anakin Skywalker, ne duce în adâncurile bestialității umane.

Există o Bestie, după cum ne spune și vocea extra-diegetică, o Bestie din noi care e mereu gata să lovească.

Aici actorul care îl joacă pe Louis Lewansky, care își face un „video-selfie”, se filmează cu propriul telefon mobil în timp ce încarcă online informații despre acțiunile sinistre pe care le pregătește, e potrivit.

Totul are atmosfera tipică a filmelor de groază, cu psihopați și obsedați, și se încheie așa cum ne așteptăm de la o astfel de secvență.

Decupaje frumoase

Din păcate am avut senzația mereu că regizorul francez a vrut să salveze o adaptare eșuată a nuvelei marelui prozator, decupând filmul de epocă și introducând o subtemă științifico-fantastică, amestecată cu un pseudo-thriller.

Dacă facem abstracție de intercalările din viitor, filmul nu ar avea altceva decât niște decupaje vizuale frumoase, cum sunt filmările realizate pe străzile din Treviso, inundate uneori în mod natural, alteori catastrofal.

Și legăturile dintre secvențe, cuplate uneori tot cu vocile se mută dintr-o epocă în alta, dintr-un spațiu în altul sunt nejustificate. De exemplu vrăjitoarea din 1914 narează scena din 2024, într-o manieră oniric-coșmarescă, revine ca ghicitoare online în 2014.

Alte scene, cum este momentul când amanții merg la operă, ies din sală și discută în timp ce noi auzim aria lui Cio-Cio-San, sunt legate doar prin dialogurile care se referă la Madama Butterfly.

La fel barul cu temă „retro” și muzică disco din 1972, care este reluat într-o altă scenă de dans, care are loc într-un loc numit „1980”, unde sunt trei lesbiene, a căror prezență nu e explicată. Faptul că scenele se repetă aproape identic, dar în momente diferite în timp, iar la final suntem iarăși într-un decor cu fundal verde, dar acum actrița filmează o reclamă, nu ajută la coerența generală.

Încasări mici

Poate așa se explică și de ce, strict din punct de vedere comercial, La Bête a fost o catastrofă. Deși a avut un buget de peste 7 milioane de dolari, a obținut încasări internaționale foarte proaste, aproximativ 700 de mii de dolari în total.

Nu orice spectator poate să transforme această bestie de film într-o semnificație clară, amestecul de melodramatic și romantic, de nostalgie și suspans, de suprarealism și oniric, cu filmul de epocă poate induce confuzie.

Cum spuneam, din punct de vedere cinematografic acest film este o adevărată bestie de două ore și jumătate, o himeră compusă din mai multe filme într-unul singur, rezultatul fiind o monstruozitate vizual-acustic-narativă aproape frankensteiniană.

Chiar și tehnic el are  o dimensiune monstruoasă, scenele de epocă sunt filmate pe peliculă de 35 mm, în timp ce scenele din viitor sunt realizate digital, unele tranziții sunt marcate prin intercalarea unor fotografii alb-negru de epocă, iar altele sunt titraje digitale, similar cu titlurile din jocurile video din anii 90.

Cod QR în film

La ciocnirea dintre aceste multiple tipuri de imagini, care devin parte materială a senzației transmise privitorului, se produce „bestializarea” cinemaului. Chiar și finalul e o „bestialitate”, pentru că, în loc de genericele tradiționale, regizorul inserează un cod QR, pe care spectatorii îl pot scana și apoi pot citi informațiile tehnice pe propriile lor telefoane mobile.

Nu știu dacă emoțiile noastre complicate ne separă de roboți sau computere, dar așa cum sugera Henry James în urmă cu mai bine de un secol, explorarea dimensiunilor „bestiale” al sentimentelor umane, frica, neliniștea, angoasele nejustificate, dimensiunea Ego-ului pe care adeseori nu o înțelegem și care ne controlează existențele.

Cine sau ce este această „Bestie”, mereu prezentă, dar niciodată manifestă? Fiecare dintre noi își cunoaște propria fiară, cuibărită în adâncurile sufletului și minții noastre.

Pe ce criterii aleg călătorii destinațiile? Cultură, istorie, gastronomie, peisaje, viață de noapte, evenimente? Un studiu făcut de CNN relevă faptul că pentru mulți turiști, cea mai interesantă parte a oricărei călătorii este mâncarea.

Aceștia sunt călătorii care se trezesc în prima zi de călătorie entuziasmați de toate deliciile culinare care îi așteaptă: de la piețele întinse care oferă delicatese locale, la mâncarea de stradă la ore târzii, la restaurantele independente care servesc mâncăruri deosebite pe care nu le veți uita prea curând, scrie Hotnews.

TOP 20 al orașelor cu cea mai bună MÂNCARE din lume. Europa, un singur reprezentant între primele 10

La acești călători gurmanzi s-a gândit și publicația londoneză Time Out care a făcut un nou clasament al celor mai bune orașe din lume din punct de vedere al mâncării.

Pentru a întocmi această listă, Time Out a intervievat mii de locuitori ai orașelor din întreaga lume, chestionându-i pe localnici cu privire la opțiunile alimentare din orașul lor, punând accentul pe calitate și accesibilitate. Editorii Time Out au analizat rezultatele, incluzând în clasamentul rezultat orașul cu cel mai mare punctaj pentru fiecare țară.

Cele mai bune orașe pentru mâncare 2024, conform Time Out

Napoli, Italia
Johannesburg, Africa de Sud
Lima, Peru
Ho Chi Minh City, Vietnam
Beijing, China
Bangkok, Thailanda
Kuala Lumpur, Malaezia
Mumbai, India
Dubai, EAU
Portland, SUA
Liverpool, Marea Britanie
Medellín, Columbia
Sevilla, Spania
Porto, Portugalia
Marrakech, Maroc
Lyon, Franța
Sydney, Australia
Montreal, Canada
Osaka, Japonia
Copenhaga, Danemarca

Situația încordată din U.E. datorată rezultatelor la recentele alegeri europarlamentare și-a pus amprenta asupra monedei unice și a celor de la marginea zonei euro.

Moneda națională a rămas cea mai stabilă din regiune însă s-a observat o tendință de depreciere și de depășire a recordului de 4,9783 lei, atins în urmă cu mai mult de un an. Media de vineri a fost stabilită la 4,9771 lei, față de 4,9765 lei, la începutul săptămânii, iar tranzacțiile s-au realizat în culoarul 4,976 – 4,978 lei.

ANALIZĂ. Radu Georgescu: Euro încearcă, din nou, să treacă de 4,98 lei

Presiunea pe leu se datorează și majorării datoriei externe totale (publică şi privată), care a crescut în perioada ianuarie – aprilie cu 1,8 miliarde euro la 127,5 miliarde euro, conform datelor prezentate de BNR.

Apropierea de ședința de politică monetară a BNR, de la care se așteaptă prima tăiere a ratei de referință începând cu ianuarie 2023, după ce inflația an/an a scăzut în mai la 5,1%, a adus indicii ROBOR tot mai aproape de pragul de 6%.

Vineri, indicele ROBOR la trei luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei contractate înainte de mai 2019, a scăzut de la 6,03 la 6,02%, nivel care nu a mai fost atins în ultimele 25 de luni.

La începutul anului 2022, înainte de declanșarea războiului din Ucraina și a crizei energetice, indicele la trei luni se situa la 3,02%, pentru ca la sfârșitul lui octombrie să fie atins un maxim de 8,21%. A urmat atenționarea lui Mugur Isărescu, care a spus că dobânzile au „sărit calul”, și începerea unui control al Consiliului Concurenței la băncile care formează „coșul” în funcție de care se stabilesc valorile indicilor ROBOR.

Tendința descendentă s-a manifestat și în cazul indicelui la șase luni, folosit la calcularea ratelor la creditele ipotecare, care a coborât vineri de la 6,05 la 6,04%, față de un minim de 3,14% la începutul lui 2022 și un maxim de 8,31% în octombrie același ani. La rândul său, indicele la 12 luni a alunecat de la 6,06 la 6,05%, valori comparabile cu cele de la jumătatea lui mai 2022.

Peste două săptămâni se vor desfășura alegerile parlamentare anticipate din Franța al căror rezultat este unul incert. Totodată, programele politice ale extremei drepte și ale celei stângi au o temă comună: majorarea deficitului public și o eventuală părăsire a Uniunii Europene.

„Gramul de aur a încheiat săptămână cu un preț pe creștere”

Motive pentru investitori să „iasă” de pe euro, care s-a depreciat la 1,0667 – 1,0745 dolari, cu piața americană care s-a închis la 1,0702 dolari. În data de 7 iunie, înainte de alegerile europarlamentare, euro fluctua între 1,08 și 1,0906 dolari. În piața locală, cursul monedei americane a crescut vineri de la 4,6060 la 4,6576 lei.

Pentru a se proteja față de volatilitatea euro/dolar, investitorii și-au majorat plasamentele în moneda elvețiană care s-a apropiat vineri de pragul de 0,95 franci/euro, ceea ce a făcut ca media să crească vineri la 5,2114 lei. Lira sterlină s-a apreciat în cursul săptămânii de la 5,8813 la 5,9174 lei.

Gramul de aur a încheiat săptămână cu un preț pe creștere, 347,5083 lei, mai sus cu 6 lei față de începutul ei. Evoluția s-a datorat aprecierii monedei americane și a metalului galben la 2.300,90 – 2.337,60 dolari/uncie.

Bitcoin a testat vineri scăderea sub pragul de 65.000 dolari, efect al ieșirilor nete de fonduri din ETF-urile care urmăresc evoluția criptomonedei. Evoluția a afectat și performanța ethereum care a alunecat aproape de 3.350 dolari. La sfârșitul săptămânii, bitcoin fluctua între 66.014 și 66.395 dolari iar ethereum între 3.540 și 3.571 dolari.

Analiza cuprinde perioada 10 – 14 iunie

Poliţia de Frontieră Română atrage atenţia cu privire la condiţiile privind călătoria minorilor în străinătate, având în vedere că se apropie vacanţa de vară, iar în această perioadă mulţi părinţi călătoresc împreună cu copiii în afara graniţelor ţării.

„Conform unui comunicat al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră (IGPF) transmis duminică, în ultima lună, poliţiştii de frontieră au fost nevoiţi să întrerupă călătoria pentru aproximativ 150 cetăţeni români minori, ca urmare a faptului că părinţii/însoţitorii nu deţineau documentele necesare pentru a călători în afara ţării împreună cu minorii în condiţii legale.

ATENȚIE, părinți! Dacă ieșiți din țară cu copiii, certificatul de naștere NU REPREZINTĂ document de călătorie

Conform Legii 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, cetăţenii români minori pot ieşi din ţară numai în baza unui document de călătorie valabil – paşaport sau carte de identitate (minorii peste 14 ani).

„Certificatul de naştere nu reprezintă document de călătorie, atrage atenţia Poliţia de Frontieră”

Cetăţenii români minori pot călători în străinătate în baza documentului de călătorie individual valabil – paşaport sau carte de identitate (minori peste 14 ani) numai însoţiţi, cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali. Prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de minor.

Odată cu aderarea ţării noastre la Spaţiu Schengen aerian şi maritim, cetăţenii români minori care călătoresc cu avionul în afara graniţelor României, ca şi adulţii, nu vor mai efectua controlul de frontieră şi vor merge direct către poarta de îmbarcare.

Minorii pot călători în spaţiul Schengen de pe aeroporturi cu aceleaşi documente ca şi până în prezent.

Pentru a verifica dacă cetăţenii români minori şi însoţitorii acestora sunt în posesia documentelor amintite, poliţiştii de frontieră pot efectua verificări punctuale în incinta aeroportului. Dacă se constată că aceştia nu sunt în posesia lor, nu li se va permite ieşirea din ţară.

Documentele necesare pentru a ieşi din ţară, în cazul cetăţenilor români minori, în funcţie de situaţie:

Dacă minorul călătoreşte însoţit doar de un părinte sau de o terţă persoană sunt necesare:

*document de călătorie valabil;

*acordul celuilalt părinte atunci când călătoreşte însoţit doar de unul dintre părinţi;

*acordul ambilor părinţi când călătoreşte însoţit de altă persoană decât părintele;

*doar documentul de călătorie dacă se deplasează la domiciliu/reşedinţă şi face dovada în acest sens;

*doar acordul unuia dintre părinţi când se deplasează la studii/concursuri/tratament medical şi face dovada scopului declarat al călătoriei.

Dacă minorul are peste 16 ani şi călătoreşte neînsoţit va avea nevoie de:

*document de călătorie valabil;

*acord din partea ambilor părinţi;

*doar document de călătorie dacă face dovada domiciliului/reşedinţei în ţara în care călătoreşte.

Poliţia de Frontieră subliniază faptul că însoţitorii minorilor, alţii decât părinţii sau reprezentantul legal, nu mai sunt obligaţi să prezinte certificatul de cazier judiciar în format fizic, acesta este consultat electronic de către poliţistul de frontieră. Însă, dacă poliţistul de frontieră constată că însoţitorul minorului a săvârşit anumite infracţiuni prevăzute de lege, acestuia nu i se va permite ieşirea din ţară cu minorul.

Este vorba despre următoarele infracţiuni: omor; infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale; infracţiuni privitoare la traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile; lipsire de libertate în mod ilegal; infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori; trafic de ţesuturi sau organe umane; infracţiuni de terorism.

„Numai în ultima lună, poliţiştii de frontieră nu au permis ieşirea din ţară a aproximativ 150 cetăţeni români minori”

Poate avea calitatea de însoţitor al minorului pe durata zborului şi personalul desemnat în acest scop din cadrul societăţilor comerciale autorizate să desfăşoare activităţi de transport internaţional de persoane, în condiţiile legii.

Acordul părintelui/părinţilor/reprezentantului legal pentru efectuarea călătoriei în străinătate de către un minor este materializat într-o declaraţie notarială care are forma şi conţinutul stabilite de lege, modelele fiind postate pe site-ul instituţiei.

În anul 2024, poliţiştii de frontieră au fost nevoiţi să întrerupă călătoria pentru aproximativ 880 de cetăţeni români minori ca urmare a faptului că părinţii/însoţitorii nu deţineau documentele necesare pentru a călători împreună cu minorii în condiţii legale. Aceste situaţii sunt constatate tot mai des o dată cu apropierea finalizării cursurilor şi începerea vacanţelor de vară.

Astfel, numai în ultima lună, poliţiştii de frontieră nu au permis ieşirea din ţară a aproximativ 150 cetăţeni români minori, de cele mai multe ori pentru că nu deţineau documente de călătorie valabile sau părintele însoţitor nu avea acordul celuilalt părinte materializat prin procură notarială”, scrie Agerpres.