VIDEO. Ducu Bertzi: La Păunescu era economie de piață. Dacă nu veneai cu lucruri noi care să atragă publicul, puteai pleca acasă

Muzica folk este o ocupație artistică minimalistă: o voce, o chitară și un text. Nu ai cum înșela publicul. Ducu Bertzi , alături de Mircea Vintilă, Mircea Baniciu, Nicu Alifantis ori Alexandru Adrieș, este printre ultimii patriarhi ai muzicii folk, genul de artist care „vinde”, care aduce publicul în sala de spectacol. Pe scenă este ca un zeu al Nordului înfășurat în muzici și versuri. Căci numai folk-ul are puterea de a apropia poezia de marele public. Un dialog cu Ducu este tonic și fascinant. Povestirile artiștilor sunt, sau ar trebui să fie, parte din fenomenul cultural pe care îl reprezintă. Mai jos câteva dintre acestea. Restul îl puteți asculta și vedea în podcastul „Contraste” de pe Cluj24. (Florin Danciu)

„I-am spus lui Ioan Luchian Mihalea, domnule, vin, mă încadrez în disciplina ta. Și asta am și făcut. Chiar mi-a prins bine școala cu el acolo, în grupul SONG.”

„ Jurnalistul și scriitorul Adrian Dohotaru de la Flacăra se ocupa atunci în zilele alea, de preselecții. Și m-a ascultat și mi-a spus băi, dar tu ești din Maramureș, nu știi un cântec de acolo, unul esențial? Să fac o paranteză, eu nu știam că Dohotaru era tot maramureșean. Și am spus,  știu cântecul  „Când s-o-mpărțit norocu”.

„Păunescu a spus când cânți„dau cu cuțitu-n piatră”, păi dă domnule cu cuțitul în piatră să iasă scântei! Hai, încă o dată.De vreo trei ori l-am cântat… Băi, zice Păunescu, dacă nu ți-a intrat în minte cum să-l faci, nu mai cânți. Pleci acasă.”

„Imn naţional! Așa mi-au spus românii din Canada despre „Când s-o-mpărțit norocu” Domnule, ăsta trebuie să fie imnul nostru național!”

Turneu cu Cenaclul Flacăra

„Lucram la fabrică în București și ne-au tăiat salariile. Eu aveam rate la mobilă. A doua zi m-am urcat în autocar cu Cenacul Flacăra și am plecat. Când am venit înapoi, șefii de la fabrică zic, te dăm afară, ai plecat 10 zile absent nemotivat!Și am adus hârtie cu antet la revista Flacăra, semnată de Păunescu, prin care mă cerea la spectacole. Bine, bine, du-te câte zile vrei, mi-au răspuns!”

„Eram în turneu cam 2-3 luni. Plecam cu haine de iarnă și când veneam înapoi era primăvara. Și invers.”

„La Păunescu era clar economie de piață. Dacă nu veneai cu lucruri noi  care să atragă publicul, să-l țină în sală, puteai să pleci acasă. Scurt.”

„Repertoriul de Maramureș m-a ajutat mult de tot.Asta vreau să zic, era filonul folcloric, tradițional. Și care m-a ajutat mult în carieră, și în perioada Cenaclului și după aceea.”

Piesă interzisă

„În perioada Cenaclului Flacăra am înregistrat piesa „Cântec bătrânesc” la Radio. S-a înregistrat și nu s-a mai difuzat. Nu am dat atenție de ce nu s-a mai difuzat, mă rog.

După 90 m-am dus să mă interesez și am găsit cutia la fonotecă, era pusă la arhivă departe de tot, am găsit-o până la urmă, și pe aia era un bilet că nu se difuzează, cică eu zic acolo de legionari, de jandarmi verzi etc! Era vorba, în cântec, de fir de măieran verde.

O fi spus că e maior verde, cine știe? Ce o fi fost în mintea lor? Habar n-am.

Și zic, da, dom’le, hai  că a fost o prostie, hai să-l difuzăm. L-au difuzat, după care îmi spun, nu putem să-l dăm. De ce?Păi că tu zici acolo:„săraca lumea de mult, bun-o fost și s-o trecut” și o să creadă lumea că tu plângi după comuniști, după Ceaușescu!”

Fără cenzură

„În Cenaclu în live nu se cenzura niciodată! Nu, niciodată. Nici nu s-au interzis piese, pentru că eu acolo am ascultat prima dată, Treceți batalioane române Carpații, care era un cântec interzis!”

„Păunescu era foarte cu picioarele pe pământ! Țin minte că eram undeva la Beiuș, undeva prin Bihor, și a fost o zi de 1 decembrie, 2 decembrie, mă rog, începutul iernii. Și a venit Păunescu și ne-a spus să…M-au sunat de la București, 1981 era asta, în Polonia s-a dat legea marțială.

Și ce treabă avem noi cu Polonia, am zis? Dacă în Polonia va fi rău și la noi va fi rău! Au fost grevele de la Gdansk, ei au dat legea marțială și atunci, pe calea de consecință, și în România, lucrurile au început să se strângă, știi? El a presimțit chestia asta, a prevăzut-o, da.”

Interzis în 1985

„La Ploiești, în 1985, Păunescu a spus la microfon, că a rămas în înregistrarea respectivă, uitați, este primarul aici și trebuie să încheiem spectacolul acum din cauza vremii! Lumea, nu, nu, mergem mai departe. Și în jumătate de oră a venit o furtună de n-a mai rezistat nimic, nici acoperișul scenei,  o rupere de nori, de nu se poate.

A căzut tot curentul electric, au trebuit să închidă tot, noi am sărit de pe scenă în apă. Era apă până la genunchi în câteva minute. Și în noaptea aia Cenaclul Flacăraa fost interzis. După părerea mea ăla a fost un pretext, pentru că devenise Cenaclul un fenomen și Păunescu atât de popular că rivaliza cu imaginea  Conducătorului Suprem!”

„Imediat după 90  a fost destul de greu, că toată lumea spunea că vrea muzică străină.”

„Nu m-am certat cu Adrian Păunescu, dar după 1990 nu am participat la nici un eveniment cu el. Nu, niciodată. Nici măcar așa, ca invitat, pentru o piesă. I-am spus că eu mi-am ales drumul meu, merg pe drumul meu. Am păstrat relația cu el, cu Andrei, cu copiii lui, dar în rest mă ocup eu de mine și gata!”

Folclor autentic

„Oamenii care au crescut cu muzica noastră, foarte mulți și-au educat și copiii care, la rândul lor au copii și foarte mulți vin și ne spun că au învățat cântecele din perioada când erau mici. S-au transmis lucrurile astea din om în om, ca să spun așa. Noi în momentul ăsta suntem ca și folclorul autentic, adică muzica noastră nu se pierde.”

„Mă bucur de câte ori vin la Cluj, fiindcă Clujul pentru mine este, ca să spun așa, prima dragoste. Aici mi-am dorit să fac facultatea, dar mecanică fină era la București și m-am dus încolo”.