VIDEO. Comediantul Dragoș Stan, la Clujărelă: Cu un telefon, dacă ai idei, poți să-ți faci propriul SHOW

La început a fost răsărit de pe fix, apoi cenzurat, și în cele din urmă a devenit epic. Deși a terminat jurnalismul, deși i-a plăcut mai mult publicitatea, Dragoș Stan este comediant. Adică acea persoană de care râde lumea. Că dacă nu râde, îi bai și trebuie să-și caute altă meserie. O recapitulare a epopeei lui de la origini până în prezent a făcut-o în calitate de invitat la Marius Aciu în „Clujăreală”.

„Am făcut jurnalism, dar eram mai pasionat, să zic, de publicitate în perioada aia. Mi se părea mai strălucitoare publicitatea. Și asta și datorită ție, că mi se părea că ești un prof foarte cool. Asta fiind prin 2005 sau 2006, deci sunt 20 de ani de atunci.

VIDEO. Comediantul Dragoș Stan, la Clujărelă: Cu un telefon, dacă ai idei, poți să-ți faci propriul SHOW

Eu sunt de loc din Piatra Neamț, mai precis din Mărăței Piatra Neamț, un cartier al orașului. Și am venit la facultate în Cluj. N-am vrut Iași, aș fi vrut București. Aveam un prof care-mi plăcea. Era cumva și ăla foarte cool, fără nicio asemănare. Și el mi-a propus să facem un blat. Că are el ceva relații la Cluj, este decanul de la Litere, unde-i jurnalismul. Eu am zis că trebuie să ai notă mare la bac. Hai să facem blat la bac și după aia, las că vedem noi cum o să fie. Între timp am aflat că-i escroc omul nostru, dar am rămas cu gândul de a merge la Cluj. Mai ales că tatălui meu îi plăcea ideea, el lucrând pentru ARDAF pe vremea aia. Foarte bine te-ai gândit că vrei să dai la Cluj, zise tata, neștind substraturile mele.

Pe care le-a aflat după aia. I-am povestit. Dar am rămas la ideea de a merge la Cluj și la jurna. Că nici nu-mi plăcea să învăț foarte tare, îmi plăcea limba română, mi se părea interesant domeniul și am zis, da, jurnalism, mai degrabă. Am eu un dicton bulgăresc după care mă ghidez în viață: dacă este, este. Dacă nu este, nu este. Asta este.

Am devenit pasionat mai degrabă de publicitate decât de jurnalism. Pe partea de creație zboară mintea mai ușor. Dar mi se părea și mai strălucitor domeniul în perioada aia. Erau, începeau să fie emisiunile alea dedicate spoturilor publicitare, erau festivaluri de spoturi publicitare, totul părea foarte mișto. Alta era creativitatea pe atunci, trebuie să recunoaștem față de ce este acum în domeniul publicitar.

„Comedia mi-a plăcut tot timpul”

În timp ce eram în facultate, din anul 4 am intrat la o agenție locală. Acolo am realizat că nu avea nicio legătură cu ceea ce vedeam la TV, adică nu mai era atât de sparkling și era mai multă muncă de jos și mai puțină creativitate. Apoi am început să dau voci pentru spoturile radio, ca o joacă, inițial. Și am început cu impersonating, cu imitat de personaje. Cred că vreo 3-4 ani încă au mers spoturile alea în care puneam eu voci imitându-l pe Becali și alte personaje ale momentului. Am făcut asta, efectiv ca o joacă, adică nu m-am gândit niciodată că o să fac asta la modul profesionist. Și în continuare mi se pare o joacă.

Comedia mi-a plăcut tot timpul. Adică, dacă-mi amintesc de mine în copilărie, mă uitam la Divertis, încercam să imit chestii de acolo, încercam să fac în stilul ăla glume… Cumva mă proiectam în domeniu ăsta, dar n-am văzut niciodată neapărat drumul foarte clar. Am văzut oarecum direcția, oarecum. Dar n-am văzut drumul foarte clar. Și, până la urmă, cred că am ajuns să fac ceea ce-mi doream.

Îmi părea foarte greu să ajung la televizor. La televizor sau show-uri cu publicul, cum am spus, că erau Divertis sau Vacanța Mare. Dar era un monopol, aș zice și o barieră dictată de tehnică. Ei, în ziua de astăzi, nu mai există asta. E mult mai liberalizat accesul. Adică na, cu un telefon, dacă ai idei, poți să-ți faci propriul show.

M-am acuzat mulți ani de faptul că nu suficient de ambițios sau de întreprinzător. Dar pe de altă parte m-am liniștit după aia și mi-am acceptat chestia asta. Dar pe de altă parte, când mi s-au oferit oportunități sau provocări, am zis tot timpul, bă, hai să fac asta”, a spus Dragoș Stan la „Clujăreală”.