VIDEO. Actrița Anca Hanu, la „Clujăreală”: Nu scap niciodată de emoții. EMOȚIA te face viu, te conectează la public și la adevăr

Anca Hanu, actrița care a ales teatrul în locul Americii și a transformat emoția în forță artistică, a fost invitata lui Marius Aciu în cel mai recent episod episod al podcastului „Clujăreala”. Anca Hanu, un nume emblematic al Teatrului Național din Cluj-Napoca, oferă o confesiune profundă despre carieră, alegeri, frici, eșecuri și succes. Cu o sinceritate emoționantă și o energie caldă, Anca construiește o poveste personală care inspiră și fascinează în același timp.

Originară din Brașov, Anca Hanu a ratat prima admitere la teatru în București, dar nu s-a dat bătută. Cu susținerea neclintită a mamei sale și încurajarea unei profesoare de actorie, a decis să mai încerce o dată – și astfel a început drumul spre Cluj, orașul care avea să-i devină casă artistică. „Am fost mai întâi la București și am dat examen, cu un an înainte să vin la Cluj. Și am intrat la cu taxă. Taxa era atunci cam 1000 de dolari. N-am rămas la București pentru că părinții mei, deși m-au susținut financiar, era destul de greu. Și atunci am zis mai stăm un an și merg la Cluj”, a spus Anca.

VIDEO. Actrița Anca Hanu, la „Clujăreală”: Nu scap niciodată de emoții. EMOȚIA te face viu, te conectează la public și la adevăr

Emoțiile copleșitoare au însoțit-o nu doar la examene, dar și în primii ani de scenă. Anca recunoaște deschis că nu a fost niciodată prima din clasă, nici elevul de 10, dar că a compensat prin muncă, perseverență și autenticitate.

„Nu scap niciodată de emoții. Emoția te face viu, te conectează la public și la adevăr”, spune ea, demontând mitul actorului „fără trac”. În același spirit, povestește cum, imediat după absolvire, a ales teatrul și nu America – deși câștigase la loteria vizelor. A luat această decizie după ce a trecut cu succes o audiție pentru spectacolul „Purificare” în regia lui Andrei Șerban. „Mi-a pus Dumnezeu o mână pe cap. N-am știut ce mă așteaptă acolo, dar am simțit că trebuie să rămân. Și n-am regretat niciodată.”

De-a lungul anilor, Anca Hanu a strălucit în zeci de roluri și a fost recompensată cu două premii UNITER: pentru Amalia respiră adânc, un monolog dramatic de mare forță emoțională, și pentru Chirița, un musical de comedie savuros. Cele două roluri contrastează perfect și confirmă versatilitatea actriței. „Îmi place să cred că pot face și dramă, și comedie. Nu cred că pot exista una fără cealaltă. Umorul are nevoie de contrast, drama are nevoie de umanitate.”

„Prefer oricând echipa”

O altă dimensiune importantă a parcursului ei este colaborarea cu Ada Milea, începută într-un workshop informal și transformată într-o prietenie artistică de durată. Împreună cu Ada și ceilalți colegi din grupul neoficial „4+1”, Anca a urcat pe scenă în zeci de concerte-concept care îmbină muzica, teatrul și poezia cu un umor aparte și o sinceritate emoționantă. „Prefer oricând echipa. Cu muzica nu a fost greu de luat decizia. Am știut întotdeauna că nu o să excelez pe partea de instrument, dar m-a ajutat foarte mult corul, m-au ajutat foarte mult lecțiile de canto.

Ada fost invitată la noi la teatru de domnul Mihai Măniuțiu și… a venit, practic, să cunoască actorii. Și în urma workshop-ului pe care l-a susținut, care de fapt a fost o întâlnire, un exercițiu din ăsta de cunoaștere, dacă vrei, hai să vedem care, ce puteți cânta, ce știți și așa. Mi se pare că e un om extraordinar în a găsi oameni cu care să lucreze și pe care să îi potrivească în viziunile ei. Și pe urmă, în următoarele proiecte, a avut încrederea și nebunia de a mă chema să facem împreună muzica. Eu cred că felul în care mă prețuiește ea pentru contribuția mea este mai mare decât simt eu că am făcut. Îi foarte mulțumesc, mă bucur că proiectele au ieșit așa. Poate că are dreptate… Știu că de distrat ne-am distrat. Am și muncit enorm, dar ne-am și distrat.”

Despre teatrul contemporan, Anca are o viziune echilibrată: recunoaște farmecul și intimitatea teatrului de studio, dar nu exclude nici spectacolul grandios din sala mare. „În sala mică se vede tot – fiecare tremur, fiecare respirație. E ca o operație pe cord deschis. În sala mare, trebuie să ajungi până la ultimul rând cu tot ce ai. Cred că lumea e dornică să meargă oriunde se întâmplă, că e underground, că e teatru clasic… Și e bine că e așa. Adică Clujul e un oraș în care pot supraviețui și pot conviețui forme de artă destul de diferite.”

A jucat și în filme – unul dintre cele mai importante fiind Fixeur în regia lui Adrian Sitaru – dar mărturisește că și-ar dori să facă mai multă cinematografie. „Am jucat în filme, nu atât de mult cât mi-ar plăcea, adică vreau, mai vreau. Poate că trebuie să mă duc eu către agențiile de casting. Nu poți să stai să aștepți. Sunt foarte mulți actori buni. Fă un efort. Du-te. Cioc-cioc.”

„N-am visat niciodată să rup lumea”

Ce urmează? Nu face planuri mari, dar nu exclude nimic. Știe doar că are un spectacol în desfășurare, „Gilgamesh”, în regia unui artist turc, și că va continua să colaboreze cu Ada Milea. Din toamnă, Teatrul Național din Cluj va intra în renovare, iar acest lucru aduce o incertitudine, dar și un potențial nou început.

„N-am visat niciodată să rup lumea. N-am gândit în termeni de succes. Am încercat mereu să-mi fac treaba cât pot de bine. Să nu fac compromisuri. Și chiar dacă n-am fost întotdeauna mulțumită, știu că am dat totul.”

Anca Hanu nu e doar o actriță talentată. Este un om autentic, vulnerabil, profund și plin de umor. O artistă care nu s-a temut să vorbească despre eșecuri, care nu s-a lăsat definită de ele și care a ales mereu să meargă mai departe. Cu modestie, curaj și o dragoste sinceră pentru teatru.