Teatru clujean: „Gliese 445”, PREMIERA Reactor, despre dorul de viitor. Un spectacol născut în vis, ca și cum ar fi ultimul

În luna martie, Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca împlinește 9 ani de la înființare. Prima premieră a anului 2023 și prima co-producție, realizată alături de Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, este spectacolul „Gliese 445”, despre viitor, din perspectiva muncii și a relațiilor profesionale, care va fi jucat pe 15 și 16 martie. Prietenul și colaboratorul vechi al Reactorului, Raul Coldea, semnează regia și textul, care s-a născut în urma unui vis pe care l-a avut.

„Visasem că eram la Reactor, că lucram la <<Habituare>>, mai erau câteva zile până la premieră și repetiția a fost întreruptă de o alertă de atac nuclear, primită prin RO-Alert. Am fugit de la Reactor și ne-am adăpostit pe unde am putut. O parte din echipă am ajuns în același loc, despre ceilalți nu știam nimic. Am stat acolo câteva zile și la data și ora spectacolului, printr-un gest comun, spontan, spectacolul a început. Eram în subsolul unui bloc din Piața Mărăști, adăpostul era plin. Și a început spectacolul. Așa lung și dubios cum e și în realitate, dar fără recuzită și costume. S-a întâmplat ceva magic, împărtășeam cu toții acolo un soi de experiență absurdă, pe care nu ne-o doream. Și absurdul de a avea un spectacol de teatru tocmai acolo făcea lucrurile să aibă, paradoxal, mai mult sens.

Când am început să mă gândesc la spectacolul la care lucrez acum, prin 2020, nu avusesem încă acest vis. Războiul nu începuse. Ne pregăteam să ieșim cumva din treaba cu pandemia, să învățăm ceva din ea. Eram destul de influențat de cum fusese văzută arta în timpul lockdown-ului. Mă interesa distincția asta dintre lucrători esențiali și lucrători neesențiali. Mă urmăreau momentele artistice încropite la ferestre și pe internet, peste tot în lume. Mă gândeam că e un moment interesant pentru artă. Că poate o să se schimbe lucruri. Mă gândeam mult la contextele de producție și la cum au rezistat sau nu lucrătorii independenți în perioada aia. Cam la aceleași lucruri mă gândesc și acum.”, povestește acesta, pentru Reactor.

Un spectacol de teatru ca și cum ar fi ultimul de la Reactor: „Inventariem momente din istorie.”

Pentru „Gliese 445” a pornit cu o întrebare adresată tuturor persoanelor din echipa artistică și anume: „Cum ar fi dacă ăsta ar fi ultimul nostru spectacol de teatru?”

„La improvizațiile comune de la Sfântu Gheorghe, din vara anului trecut, când echipele Teatrului Andrei Mureșanu și a Reactorului s-au întâlnit pentru a se cunoaște și a lucra câteva zile împreună, plutea un răspuns mișto în aer. Dacă ăsta ar fi ultimul nostru spectacol, ne-ar plăcea să experimentăm grija, încrederea și libertatea. A fost și este unul dintre procesele alea faine și lejere, de care încercăm să ne bucurăm cât putem de mult, fără presiunea premierei. Cred că am visat mereu la asta.

Când mă întreabă lumea despre ce e spectacolul, le zic că e despre sfârșitul lumii. Cei care mă cunosc râd și zic Iar? Râd și eu, facem câteva cioace și mă întorc în mijlocul procesului de lucru. E ceva emoționant pentru toată lumea să ne gândim, din mijlocul vieților noastre, la faptul că facem teatru și că lumea, pentru moment cel puțin, a luat-o din nou razna. S-a mai întâmplat și cu alte ocazii. Inventariem momente din istorie. Ne uităm la ce e foarte mic și la ce e foarte îndepărtat. Ca în fizica cuantică. Facem paralele și metafore amuzante și intelectualiste. Zicem despre teatru că seamănă cu experimentul lui Shrödinger. Sperăm să aibă sens.

Am lucrat cu sfârșiturile de lume în ultimele spectacole pe care le-am făcut. Am lucrat cu lungimea momentelor, cu liniștea, cu zgomotul. Pentru că lumea care mă înconjoară e plină de extreme. Îmi doresc ca oamenii care vin să vadă spectacole ca <<Habituare>> sau <<Gliese 445>> să se emoționeze, să râdă, să se revolte, să prioritizeze un soi de experiență senzorială sau emoțională înaintea gândului că avem soluții la problemele lumii. Eu unul nu mai simt de ceva timp că am.”, adaugă el.

Scene diferite de la o reprezentație la alta, transformate în funcție de public: „Așa e mereu la teatru.”

Potrivit spuselor sale, echipa s-a întrebat des, în procesul de la „Gliese 445”, cum se numește acest tip de teatru sau dacă e teatru, în primul rând, iar el nu știe ce să spună. Nu degeaba teatrul independent din Cluj-Napoca include, în denumirea sa, experimentul.

Cu toate că scenele sunt reprezentate mereu în altă manieră, actorii nu le-ar considera ca fiind niște improvizații.

„Nu știm niciodată dacă cea mai bună reprezentație a spectacolului (sau cum s-o numi) nu s-a întâmplat deja la o repetiție. Și asta e foarte mișto. Ne propunem să urmărim cum ne va transforma momentul în care va intra publicul în sală pentru prima oară. Așa e mereu la teatru, nu am inventat nimic.

În final, tot cu întrebarea asta rămân. Cum ar fi dacă ar fi pentru ultima oară? Pentru că teatrul e mereu la fel de fiecare dată și pentru prima oară și pentru ultima oară, toate în același timp. Așa că mi se pare just să ne întrebăm asta și poate, undeva în multivers, o să însemne ceva măcar pentru un om. Sau pentru o entitate ale cărei principii nu ni le putem imagina. Că o să însemne ceva pentru viitorul nostru. Viitor e mâine și peste 40000 de ani.”, împărtășește Raul.

Gliese 445, dorul de viitor

Așadar, spectacolul se construiește ca o meditație asupra trecutului și viitorului umanității, fiind, totodată, o provocare de a reflecta la fragilitatea vieții și la puterea teatrului de a imagina viitoruri posibile.

Conform descrierii spectacolului, subiectul abordat este „dorul de viitor”, conceput ca un „colaj la distanță”, într-o atmosferă „anarho-sentimentală”. Vor urca 10 performeri pe scenă la Cluj și la Sfântu Gheorghe, într-un spectacol care va fi transmis parțial, video și audio, dintr-un spațiu în celălalt, publicul având parte de o experiență inedită, mediată de tehnologie.

Biletele se pot achiziționa:

• online, cu un click aici
• din rețeaua Eventbook (Cinema Florin Piersic)
• de la Reactor, cu o oră înainte de începerea spectacolului, în limita locurilor disponibile

Spectacolul este produs în cadrul programului cultural multianual „Perspective”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național, nefiind responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite.

Cu ocazia celebrării a 9 ani de la înființare, echipa Reactor propune iubitorilor de teatru să vadă mai multe spectacole, despre care Cluj24 va oferi mai multe detalii într-un articol viitor. Clujeni, stați geană pentru mai multe surprize.

Reactor de creație și experiment

Reactor de creație și experiment este un spațiu cultural energic și viu într-un oraș tot mai deschis la experiențe artistice alternative. În curtea de la numărul 4 de pe strada Petőfi Sándor funcționează teatrul independent Reactor, ca o bulă în mijlocul orașului, dar și un loc profund legat de acesta.

Înființat în 2014, Reactor și-a crescut treptat aspirațiile și proiectele, majoritatea axate pe sprijinul tinerilor artiști (Fresh Start – rezidențe de creație) și a dramaturgiei contemporane (Drama 5 – rezidențe de scriere dramatică), dar și pe dezvoltarea publicului, încurajarea cercetării artistice sau pe punerea în discuție a unor teme actuale. O platformă importantă a spațiului este MiniReactor, care propune un program de spectacole, ateliere și alte activități pentru copii.

Deschiderea către oameni și idei au transformat Reactorul într-un catalizator al energiilor creative clujene, un loc care nu îngrădește libertatea de expresie și care încurajează experimentul artistic.

Convingerea că un mediu cultural bogat e esențial pentru dezvoltarea unui oraș, a calității vieții și a publicului acestuia, este doar unul din motivele pentru care cei de la Reactor cred în colaborare și schimb de idei și mențin relații apropiate cu ceilalți membri ai comunității artistice din Cluj-Napoca și din țară.

Sursa foto: Reactor de creație și experiment