„Tălălitu’ mnirilor”. Cum se „aranjau” căsătoriile în satele tradiționale clujene. La ce vârstă erai numit „fecior tomnatic”

În satul clujean Ceaba, în vederea căsătoriei tinerilor, se petrecea un eveniment, numit de comunitatea locală, „tălălitu’ mnirilor”.

Era un mod prin care un fecior și o fată erau puși în legătură de către neamuri sau prieteni, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

„Tălălitu’ mnirilor”. Cum se „aranjau” căsătoriile în satele tradiționale clujene. La ce vârstă erai numit „fecior tomnatic”

Adeseori, „pețitorii” aveau un interes oarecare pentru una sau ambele părți, chiar pentru „găzdușagul” uneia sau alteia, după cum este consemnat în „Monografia satului Ceaba”, scrisă de Vasile Lechințan și Ioan Zegrean.

Această etapă avea loc mai ales atunci când feciorul sau fata au trecut de vârsta căsătoriei, stabilită de comunitatea sătească.

Fete „bătrâne” și feciori „bătrâni”

Astfel, fetele trebuiau să se căsătorească între 16 și 20 de ani. După această vârstă erau considerate fete bătrâne. Feciorii se însurau între 18-25 ani. După această vârstă, ei erau considerați feciori bătrâni sau feciori tomnatici, arată specialiștii clujeni.

În comunitatea rurală era foarte dificil să trăiești de unul sigur. Astfel, încheierea unei căsătorii se impunea, în primul rând, ca o necesitate economică, mai degrabă ca una socială sau psihologică.

Acestor motivații economice se adăugau cele de ordin religios, social și demografic.

„Exista o presiune din partea comunității ca tinerii să își întemeieze o familie, să aibă copii care să ducă neamul mai departe, dar era un bun prilej pentru întărirea <<găzdușagului>>, sau pentru a ajunge la statutul social de <<gazdă>>”, spun specialiștii clujeni.

Foto: Fecior, cerând permisiunea mamei de a juca fata – Orman, jud. Cluj/Cercetare CJCPCT Cluj