ȘTIRI DE ALTĂDATĂ. Cutremurele în credințele poporului. Prezentare din anul 1934

Cluj24 prezintă fragmente din România de altădată, surprinse de ziariștii din perioada interbelică și nu numai și culese din gazetele vremii de Felix Ostrovschi de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) Cluj-Napoca.

„Alături de concepțiile pur științifice privitoare la astronomie, cosmografie și meteorologie, la geografie și geologie, la botanică și zoologie, la fizică și la chimie, la medicină, chirurgie și farmacopee, la muzică și poetică, avem concepții proprii ale poporului care, în cele mai multe cazuri, sunt diametral opuse rezultatelor obținute de învățați, după cercetări de veacuri. Aceste concepții, care se transmit în popor prin tradiție, aproape nealterate, din tată în fiu, din generație în generație, apar astăzi – în veacul telefoniei fără fir și al radioviziunii, al zborurilor în stratosferă și al teoriilor relativității – nu ca niște fosile, ci ca niște organisme vii care și-au păstrat structura primordială din timpurile cele mai îndepărtate, când abia se zămislise omenirea și când civilizația nu-și înjghebase încă nici primul leagăn.

Ne vom ocupa astăzi de credințele poporului cu privire la cutremure și originea lor, credințe pe care le întâlnim, în esența lor, de la o margine până la cealaltă a pământului.

Pământul e întins ca o față de masă

Pământul e întins ca o față de masă, e rotund ca un disc și plutește pe apă. E susținut pe suprafața apei de mai mulți stâlpi sau furci (mai adesea în număr de patru) de fier sau de argint, de ceară sau de piatră. Capetele de jos ale stâlpilor se sprijinesc pe spinările mai multor pești, a unuia sau mai multor bivoli, pe spinarea unui bou, a unui urs, a unei scorpii sau a unei broaște țestoase. În alte regiuni se crede că stâlpii pământului sunt susținuți de Simion Stâlpnicul, un fel de uriaș creștin care s-a substituit lui Atlas din mitologia greco-romană.

Acestea sunt în rezumat credințele românilor despre scoarța pământească. Să examinăm acum cauzele cutremurelor, așa cum și le închipuie poporul nostru, comparându-le cu credințele pe care le găsim la toate popoarele de pe pământ. Iată elementele pe care le constatăm pretutindeni:

1. Dedesubtul scoarței terestre e o întindere imensă de apă.
2. Coaja pământului e socotită ca un fel de disc rotund.
3. Acest disc nu plutește pe apă, ci se sprijină pe unul sau mai mulți stâlpi.
4. Capetele de jos ale stâlpilor sunt așezate pe unul sau mai mulți pești, pe o broască țestoasă sau pe o scorpie, ori pe spinarea unuia sau mai multor bivoli, elefanți etc.
5. Mișcarea făcută întâmplător sau cu voință de acești susținători ai stâlpilor produce cutremurele de pământ.

Aceste elemente, în totalitate sau numai în parte, le găsim răspândite pe toată suprafața globului. Le aflăm la mai toate popoarele din Europa, le întâlnim la popoarele asiatice, în America, în Australia. […]

Legende despre cutremur

Taurul care susține pământul stă cu picioarele pe o corabie; corabia stă pe apă, iar în apă e un pește mare. Câteodată Satana vine la taur și-i vâră un țânțar în nas, care-l pișcă. Taurul începe să se scuture și atunci pământul se clatină, dar Dumnezeu vine îndată și-l potolește.

Când se cutremură pământul de dimineață, până n-a mâncat lumea, se cutremură a foamete; când e omul sătul, se cutremura a bine; iar de s-a cutremurat la miez de noapte, e semn de război”. [în „Universul”, Anul al 51-lea, nr.92, București, 4 aprilie 1934]