Sfinții Arhangheli, veghetori ai familiei și bolnavilor, în satul tradițional din Transilvania. Leac pentru boli

Ultima mare sărbătoare a toamnei, înaintea Postului Crăciunului, ținută pe 8 noiembrie, este închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.

În vechime, în casele țărănești, icoanele Arhanghelilor, pictate pe sticlă sau pe lemn, vegheau familia și o păzeau de boli și primejdii, alături de icoana Maicii Domnului, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

Sfinții Arhangheli, veghetori ai familiei și bolnavilor, în satul tradițional din Transilvania. Leac pentru boli

Existau în satul românesc o serie de rituri și practici, care se săvârșeau în această zi. Dacă sărbătoarea cădea într-o zi de vineri, oamenii mergeau în zorii zilei la fântâni și izvoare și se stropeau cu „apă neîncepută”, pentru a fi sănătoși și pentru a avea belșug.

Citește și: 8 noiembrie – Sfinții Mihail și Gavril: semnificațiile sărbătorii arhanghelilor. Tradiții, obiceiuri, hram de biserici

Cu această apă stropeau și locuințele pentru a fi alungate toate relele. Tot în această zi, cu apă neîncepută, fetele spălau limba clopotului de la biserică, „pentru a fi frumoase, iubite și grabnic pețite”.

Ritual pentru vindecare

Când cineva era bolnav, se spunea că era bine să bea apă din pumnii unui om ce poartă numele Arhanghelilor Mihail sau Gavriil, ca să se vindece.

Se mai credea că bolnavii sunt vegheați de Arhanghelul Mihail, care stătea la „capul” patului și întorcea viața în trupul celui suferind, sau la „picioarele” patului, când curma firul suferinței, după cum arată în volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – Sărbători, credințe, rituri, mituri”, etnologul Maria Bocșe.

Arhanghelii erau și apărători ai turmelor de oi. În credința populară, ei apără agoniseala de toamnă a oamenilor și animalele din gospodărie, ferindu-le de „prada fiarelor sălbatice”, mai arată specialiștii de la (CJCPCT) Cluj.

Foto: Arhanghelul Mihail, icoana pe lemn, secolul al XVIII -lea, biserica de lemn din Ticu sat, jud. Cluj/ Arhiva CJCPCT Cluj