Sânzienele, zânele verii, între legendă, iubire și puteri magice. Obiceiuri și ritualuri din satul tradițional clujean

Ziua de 24 iunie, la doar câteva zile după solstițiul de vară, este una dintre cele mai bogate în magie și tradiții din calendarul popular românesc.

Sărbătoarea Sânzienelor, cunoscută și ca Drăgaica în unele zone, este încărcată de legende, obiceiuri și practici ritualice păstrate cu sfințenie în satele românești, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

Sânzienele – zâne bune, dar și temute

Tradiția spune că Sânzienele ar fi fost fete de împărat, răpite de zmei și transformate în zâne ale pădurii și câmpului. În noaptea de 23 spre 24 iunie, acestea plutesc prin văzduh, cântă și dansează, împart rod holdelor și vindecă bolile oamenilor, arată specialiștii clujeni.

Dar, atenție! Deși sunt considerate zâne bune, pot deveni și forțe dăunătoare pentru cei păcătoși. Legenda spune că, atunci când sunt mâniate, Sânzienele pot aduce vijelii, grindină și chiar pot lovi oamenii cu „lanțul Sânzienelor”.

Ritualuri pentru dragoste, noroc și sănătate

În satele românești, arată cei de la CJCPCT Cluj, sărbătoarea Sânzienelor era prilej de ritualuri și practici menite să aducă noroc și să dezvăluie ursitul. Tinerele ieșeau pe câmp să culeagă flori de sânziene, din care împleteau cununi și coronițe. Acestea erau puse sub pernă pentru a-și visa ursitul, sau aruncate pe acoperișul casei pentru a afla ce le rezervă soarta. Dacă cununa rămânea agățată, era semn de noroc și căsătorie apropiată.

Se spunea că „fetele și femeile tinere ar trebui să se tăvălească în roua pădurii, pentru a fi frumoase și iubite tot anul”.

Ziua când soarele „dă înapoi”

Potrivit etnologului Maria Bocșe, bătrânii spuneau că sărbătoarea se ține „când nu mai cântă cucul”. Tot de Sânziene, greierii încep să cânte, semn că soarele începe să „dea înapoi”, iar vara își intră în drepturi depline.

Pentru țărani, această zi marca începutul cositului fânului și al recoltatului cerealelor.

Puterea de leac a florilor de sânziene

Florile galbene de sânziene erau și sunt folosite ca plante de leac. Culeasă în zorii zilei, floarea era folosită pentru ceaiuri vindecătoare, leacuri pentru ochi sau leziuni și băi pentru copii, „pentru a crește sănătoși”, arată specialiștii de la CJCPCT Cluj.

De asemenea, în tradiția populară exista credința că hainele puse la soare de Sânziene nu vor mai fi atacate de molii, iar roua strânsă în această dimineață avea puteri magice.

O superstiție aparte spune că în ziua de Sânziene nu este bine să te speli, pentru a nu îndepărta energiile și forțele bune care te înconjoară în această zi.

Foto: Cununii de Sânziene – Arhiva CJCPCT Cluj