Sângeorzul în lumea satului clujean: între purificare și regenerare. Se aprindea focul viu și se semăna „floarea lui Dumnezeu”

Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, care are loc la 23 aprilie, cunoscută în calendarul popular drept Sângeorzul, marca în lumea satului clujean din vechime un prag simbolic și ritualic, însoțit de numeroase practici menite să asigure protecția gospodăriei, a oamenilor și a animalelor, dar și belșugul holdelor.

Acum, la Sângeorz, era momentul când se formau turmele de oi și urcau la munte, așadar, în această zi începea anul pastoral, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.

Sângeorzul în lumea satului clujean

Tot de Sângeorz se aprindea și focul viu, care era dus la stânile din munte și era păstrat nestins până la coborârea oilor, toamna, în vatra satului.

În unele zone ale Clujului se obișnuia să se pună „brazdă de glie înverzită” pe pragul porții și al ușilor casei, iar pe la „colțurile ștreșinilor” – ramuri verzi, pentru a fi îndepărtate toate spiritele rele care se credea că vin în noaptea premergătoare sărbătorii să ia mana vitelor și laptele turmelor de oi, arată specialiștii clujeni.

Tot în acest scop se puneau pe la ferestre plante cu valențe magice și vindecătoare, precum: rostopască, leuștean, usturoi – de care să se teamă „străjile luătoare de mană laptelui”.

Purificarea prin rouă de Sângeorz

Un alt obicei general întâlnit în tot spațiul românesc era purificarea prin rouă și prin apă. Tinerii, în special, în dimineața zilei de Sângeorz, se tăvăleau prin iarbă și se spălau cu rouă pe față și pe ochi, pentru a scăpa de boli și de dureri tot anul. Tot așa, în zori de zi, femeile luau „apă neîncepută” din izvoare și fântâni, apoi stropeau cu această apă casele, membrii familiei, animalele din gospodărie, oile în staul, trecătorii pe drum și livezile, pentru a fi feriți de tot răul, arată speciliștii de la CJCJCPT Cluj.

”Tot așa, exista un obicei intitula <<împroratul>> sau udatul fetelor de Sângeorz. Era o purificare prin apă, menită să le aducă noroc, sănătate, fertilitate, să le meargă toate de-a lungul anului și în viață așa cum curge apa limpede și ploaia roditoare. Așa că, în dimineața acestei zile, feciorii mergeau pe ulițele satului și prindeau fetele, după care le duceau la fântână sau la râu și le stropeau cu apă, totul într-o stare de bucurie și de voie bună.

Nu se supăra nimeni, dimpotrivă, era mare supărare și îngrijorare în casa fetei dacă a rămas <<neîmprorată>>”, se arată etnologul Maria Bocșe, în volumul ”Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, editat de CJCPCT.

În dimineața zilei de Sângeorz se semăna ”floarea lui Dumnezeu”

Legat de fete, mai exista un obicei ca în dimineața zilei de Sângeorz, arată cei de la CJCPCT. Acestea semănau busuioc, „pe care-l grăpau cu mânecile cămășii, ca să fie plăcute și mirositoare ca floarea de busuioc”, numită și „floarea lui Dumnezeu”.

FOTO: Pictură murală, realizată în 1808 în biserica de lemn din Năsal, jud. Cluj/CJCPCT Cluj