În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Aș fi preferat să-mi fundamentez opiniile și pe analiza unor date din sondaje și din social media. Cum nu e cazul, rămâne să mă bazez pe ceea ce se numește „ghicire educată” însoțită, sper, de raționamente corecte.

De ce candidați independenți?

Imaginea partidelor și a clasei politice este foarte proastă. Cu excepția celor înregimentați politic și a celor care beneficiază de diferite avantaje, gradul de susținere al actualelor partide și reprezentanților acestora este foarte redus (sub 10%). Da, pe ici pe colo mai sunt figuri care nasc speranțe, dar imaginea generală e proastă.

OPINIE. Mircea Comșa: De ce candidați INDEPENDENȚI? De ce doi

Ce s-a stricat în 35 de ani nu poate fi reparat în câteva luni. Dezamăgirile repetate pot fi îndreptate doar prin confirmări pozitive repetate.

Afilierile de partid funcționează mult mai slab în cazul alegerilor prezidențiale, iar votul pro sau contra unei persoane este semnificativ mai puțin fundamentat pe criterii raționale.

De ce doi candidați?

Pentru a nu antagoniza și mai mult spațiul social și politic. Am în vedere atât populația, cât și clasa politică. Deja mergem de ceva vreme în această direcție, deja nivelul de coeziune socială este redus. Dacă vom continua, ca societate, să mergem în această direcție, nu ne așteaptă deloc lucruri bune. Istoria ne oferă destule exemple în acest sens. Un spațiu competitiv dominat de doi actori, deci două opțiuni, va produce întotdeauna mai mult antagonism comparativ cu un spațiu în care performează trei sau mai mulți actori.

Pentru ca alegătorii să beneficieze de o paletă ceva mai extinsă de opțiuni. Criteriile de selecție folosite de partide sunt cel mai adesea opace, au legătură mai degrabă cu loialitatea față de cei aflați în funcții de conducere și mult mai puțin cu profesionalismul și caracterul persoanelor. Adesea, alegătorii au fost nemulțumiți de propunerile partidelor pentru diferite funcții.

De-a lungul anilor au văzut în jurul lor multiple situații în care persoane fără o calificare potrivită (sau fără nicio calificare), adesea de o moralitate îndoielnică, ajung să ocupe funcții importante, bine plătite și/sau care îi pun în poziția în care pot obține diferite avantaje, adesea ilegale. Ca să nu mai vorbim de situațiile în care s-au inventat instituții și posturi pentru a răsplăti clientela de partid.

„Spațiul politic este tot mai puțin dominat de axa stânga-dreapta”

Nemulțumirea este cu atât mai mare în cazul alegerilor prezidențiale. În astfel de contexte, inadecvarea candidaților propuși de partide devine și mai evidentă. În cazul ultimelor alegeri prezidențiale lucrurile au stat chiar mai rău decât de obicei. O mare parte a populației nu s-a regăsit în niciunul dintre candidați.

Datele din sondaje arată că o pondere mai mare decât de obicei a electoratului nu a avut o preferință (cel puțin nu una exprimată și/sau clar definită) cu câteva zile înainte de alegeri. Într-un context de nemulțumire generalizată și difuză, plus incertitudine, preferințele alegătorilor pot fi manipulate mult mai ușor, ceea ce s-a și întâmplat. O singură variantă, și aceasta aleasă de alții, în „laborator”, nu are cum să fie percepută ca o alegere reală.

De prea multe ori în ultimii ani populația a fost pusă în fața unor situații în care a simțit că nu poate alege sau chiar nu a putut alege (chiar dacă pentru motive îndreptățite uneori). Într-un astfel de context social, „soluția unică” ar putea să producă efecte contrare celor dorite.

Necesitatea unei poziționări strategice. Spațiul politic este tot mai puțin dominat de axa stânga-dreapta. Încet, încet, au ajuns să domine poziționările pe alte axe: suveranistă, anti-corupție, anti-sistem, anti-partide cartel. E nevoie de voci din exterior care să adreseze echilibrat și credibil aceste teme. Și, mai ales, să răspundă fricilor generate de acestea.

„Partidelor le va fi foarte greu să accepte să renunțe la un candidat propriu”

E puțin probabil ca un singur contra-candidat să poată acoperi credibil toate aceste zone. E și mai puțin probabil ca un profil unic să corespundă preferințelor exprimate de cât mai multe dintre segmentele electorale majore. În plus, existența a două variante permite o poziționare (de preferat naturală, dar poate fi și una direcționată) care să acopere, cumulat, o zonă mai mare din preferințele alegătorilor.

Într-un astfel de context, sunt șanse rezonabile ca noile opțiuni să domine spațiul dezbaterilor, să legitimeze o altfel de imagine ideală de președinte, și, de ce nu, să ocupe primele două poziții la nivelul opțiunilor de vot. Ar fi prea frumos, nu? Riscant? Nu cred. Oricum, în cel mai rău caz, unul dintre cei doi candidați va ajunge în turul doi, deci nu se pierde nimic. Dacă există șanse ca doi candidați pro-europeni să ajungă în turul doi, iar șansele de a pierde ceva sunt minime, decizia rațională este evidentă, cred.

Desigur, scenariul are sens doar dacă acești candidați se poziționează aproximativ la fel pe temele majore, respectiv nu se atacă (grav) unul pe altul în campanie. Dat fiind procesul prin care ar urma să fie aleși cei doi candidați și profilul așteptat al acestora, cred că ar fi șanse mici să se ajungă la o astfel de situație.

Pentru a conduce la un cadru de dezbatare electorală normal. Vă imaginați cum ar arăta o dezbatere electorală doar în doi, cu candidatul A pro și candidatul B anti, cu A profesionist, echilibrat, decent, cu un discurs argumentat, celălalt …? Și aceasta într-un posibil context economic dificil, marcat de inflație și măsuri impopulare. Acum introduceți în cadru un al treilea candidat, cu un profil mai apropiat de candidatul A.

„Într-un context cu doar două opțiuni, foarte probabil, ambele vor fi privite ca având o îndreptățire egală”

Cu siguranță temele abordate, poziționările, stilul de argumentare ar arăta cu totul altfel, mult mai aproape de ceea ce ne dorim, și, cu siguranță, mult mai aproape de un context care să ofere posibilitatea luării unei decizii informate, raționale și cumpătate, oricare ar fi aceasta.

O probabilitatea mai mare de a primi susținerea partidelor și a aparatelor de partid din teritoriu. Partidelor le va fi foarte greu să accepte să renunțe la un candidat propriu. Totuși, de această dată ar trebui să fie ceva mai ușor decât atunci când procentul obținut la Parlamentare depindea și de calificarea propriului candidat în turul 2.

E puțin probabil să fie găsită o variantă ideală de candidat, una care să fie acceptată și susținută de către toate cele patru partide pro-europene. Și, important, și de către actorii majori din societatea civilă. Dacă nu îndrăznesc prea mult, poate și de către „Servicii”. Foarte probabil, șansele ca doi candidați să acopere mai bine aceste preferințe și interese diverse ar fi mai mari.

Pentru a nu spori artificial preferința pentru cealaltă opțiune, cea suveranistă și, pe alocuri, mai puțin democratică și mai extremistă. Într-un context cu doar două opțiuni, foarte probabil, ambele vor fi privite ca având o îndreptățire egală, o parte a electoratului le va percepe a fi la fel de benefice pentru România și români.

La final, o „MICĂ” problemă!

Dacă timp de o jumătate de an partidele au avut dificultăți majore să-și găsească propriul candidat „perfect”, oare îl pot găsi împreună în mai puțin timp? Și dacă au găsit unul, de unde îl mai pot scoate și pe al doilea?

Deocamdată, în baza experiențelor anterioare observate în cazul alegerilor prezidențiale și a celor pentru funcția de Primar General al Municipiului București, șansele par să fie mai degrabă mici. Putem însă spera că „dușul rece” de care partidele tocmai au avut parte va contribui la o schimbare pozitivă.

Poate e nevoie ca societatea, organizațiile neguvernamentale, economice, profesionale, sindicatele să le ajute în acest sens, chiar dacă e posibil ca acest demers să fie contrar intereselor de partid. Și, de ce nu, poate ar fi de preferat ca propunerile să vină tocmai din aceste zone, iar partidele doar să exprime susținerea, fie aceasta și una coordonată, din interes, pentru candidații propuși.

Doi elevi clujeni au obținut performanțe deosebite la Olimpiada Internațională de Științe pentru Juniori (IJSO) 2024, desfășurată la București. Competiția a reunit peste 50 de țări, iar echipa României a câștigat două medalii de aur, cinci de argint și cinci de bronz, transmite Ministerul Educației într-o postare pe Facebook.

IJSO este o competiție internațională care îmbină științele exacte – chimie, fizică și biologie – și încurajează colaborarea internațională între tineri, conform descrierii de la organizatori. Anul acesta, a fost organizată în România, cu probe desfășurate la Politehnica București (UNSTPB) și Colegiul Național „Tudor Vianu” din București.

Doi elevi clujeni au câștigat MEDALII la Olimpiada Internațională de Științe pentru Juniori 2024

Două dintre cele douăsprezece medalii obținute de România au fost câștigate de elevii clujeni Bianca Alexandra Buzaș, elevă în clasa a IX-a la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” Cluj-Napoca – Medalie de argint, individual și Mihai Cristian Iliescu, elev în clasa a VIII-a, la Colegiul Național „Emil Racoviță” Cluj-Napoca, Cluj – Medalie de bronz, individual.

Echipa României din care au făcut parte cei doi elevi clujeni a obținut Medalia de bronz la proba practică, pe echipe.

Pe această cale, transmitem public mulțumirile tuturor celor care au făcut posibile aceste performanțe, profesorilor care i-au pregătit, de la Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” Cluj-Napoca: Mihaela Corina Mailat (disciplina chimie), Coțop Carmen Viorica (disciplina fizică), Mateaș Liliana Bianca și Vlaica-Giurgea Claudia (disciplina biologie) și de la Colegiul Național „Emil Racoviță” Cluj-Napoca: Moldovan Camelia ( disciplina chimie), Crișan Mihaela (disciplina biologie).

„Ne bucură această nouă performanță a elevilor clujeni”

De asemenea elevii clujeni au beneficiat de pregătirea teoretică și practică, grație colaborării foarte bune între Inspectoratul Școlar Județean Cluj și mediul universitar clujean, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultea de Fizică (lector.univ.dr. Mihai Vasilescu ), Facultatea de Chimie (conf.univ.dr. inginer Adrian Nicoară), Facultatea de Biologie și Geologie (șef lucrări dr. Vlad Toma, lector univ.dr. Irina Goia, dr.Cristina Lorena Văcar) și Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca ( prof.univ.dr. Cecilia Cristea ).

„Ne bucură această nouă performanță a elevilor clujeni care demonstrează, încă o dată, că investiția în educație este aducătoare de satisfacții. Îi felicit pe elevii noștri pentru această performanță obținută la o competiție internațională și pe profesorii care i-au pregătit, profesori care au crezut în potențialul lor. Am convingerea că, prin pasiunea voastră pentru științe veți reuși să contribuiți la schimbarea în bine a lumii în care trăim.

Ați dovedit încă o data că, printr-o pregătire serioasă, orice este posibil, cu atât mai mult atunci când te confrunți într-o competiție de asemenea nivel și reușești să pui în valoare nivelul școlii clujene în domeniul științelor. Prin performanța voastră, ați pus din nou Clujul și România pe harta excelenței” a declarat Marinela Marc, inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Cluj.

Medalii de aur:

Alexandru Ioan Jicu, Colegiul Național „Gh. Vrânceanu”, Bacău
Rareș Răzvan Gheorghe, Colegiul Național „B. P. Hașdeu”, Buzău

Medalii de argint:

Rareș Muntean, Liceul Teoretic „Ioan Jebeleanu”, Sânnicolaul Mare (Timiș)
Victor Andrei Păun, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Ploiești
Bianca Alexandra Buzaș, Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu”, Cluj-Napoca
Patricia Plata, Colegiul Național „Sf. Sava”, București
Claudiu Adrian Camenențchi, Colegiul Național „Mircea Cel Bătrân”, Constanța

Medalii de bronz:

Mihai Cristian Iliescu, Colegiul Național „Emil Racoviță”, Cluj-Napoca
Rareș Mihai, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Ploiești
Albert Mihai Marin, Liceul Teoretic „Alexandru D. Ghica”, Alexandria (Teleorman)
Alexia Ilinca Butu, Colegiul Național „B. P. Hașdeu”, Buzău
Maria Mihai, Colegiul Național de Informatică „M. Basarab”, Râmnicu Vâlcea.

Anul trecut, elevii olimpici români au câștigat patru medalii de argint și două de bronz la Olimpiada Internațională de Științe pentru Juniori (IJSO), organizată în Thailanda.

Jurnalistul Florin Danciu a stat de vorbă, la podcastul „Contraste” de pe Cluj24, cu profesorul universitar și sociologul Mircea Comșa de la UBB care, de aproape 30 de ani, se ocupă de sondaje de opinie. L-am provocat să ne explice cum de apar atâtea rezultate contradictorii în campaniile electorale, care e secretul ascensiunii uluitoare a unui candidat și de ce nici o firmă de sondare pare a nu-l fi văzut. Mai jos, cîteva dintre opiniile profesorului Comșa.

„Au fost situaţii de institute de cercetare care au dat rezultate foarte diferite. Adică, e clar că acolo a fost cumva o intenție de a promova o anumită imagine a unui candidat, de a atrage susţinători din interiorul și din exteriorul bazinului electoral.”

Manipularea este prezentă

„Eu cred că  manipularea este prezentă. În anumite contexte este prezentă. Adică, diferențele  între rezultatele sondajelor sunt atât de mari, încât nu pot fi explicate decât prin această componentă sau prin, să spunem, o totală lipsă de profesionalism. Cred că lipsa de profesionalism aici, dacă e prezentă, n-are cum să acopere diferențele acelea atât de mari. Au fost situații în care, cel puţin la alegerile locale, diferenţele au fost foarte mari.”

„Denaturarae rezultatelor sondajelor este o încercare de a influența propriul electorat și propriul aparat de partid, să spunem, de a susține candidatul, cumva, în direcția asta. Și atunci, lucrurile astea m-au enervat. Mă rog, mă enervează de mai multă vreme.”

Creștere exponențială în cazul Georgescu

„Marea majoritate a sondajelor care se fac rămân cumva în umbră. Adică mai transpar pe aici, pe acolo, pe un site, informații la a doua, la a treia mână, dar cele mai multe se fac pentru cei care, bineînțeles, le plătesc. Pentru publicul larg apare doar ce trece de aceste porți. Ceea ce nu e neapărat corect, pentru că pot să las să treacă în spațiul public doar ceea ce-mi convine.”

„În cazul lui Călin Georgescu am văzut nu doar că crește, ci că e o creștere exponențială aproape. La acel moment începuse să fie exponențială. Dar aveam date doar până pe miercuri undeva, ultimul sondaj care a fost publicat. Apoi nu s-au mai prea publicat atunci sondaje. Deci pe miercuri, joi, cu datele respective, se vedea deja o tendință ascendentă abruptă!”

„Sondajele astea care se fac așa, zilnic în timpul campaniilor electorale, pentru a acoperi un număr mare de subiecți, reduc un pic din calitate și reduc un din numărul de întrebări. Adică lipsesc informațiile care să ne ajute să explicăm creșterea. Ne ajută foarte bine să identificăm trend-ul, deci sunt foarte bune pentru acest scop, dar ne ajută mai puțin pentru a explica situația.”

Ce se întâmplă în online nu e similar cu ce se întâmplă în lumea fizică

„Avem un segment de electorat care e în căutarea candidatului, mai ales a candidatului prezidențial, pentru că la partide afinitățile sunt mai clare, mai stabile. Votul e un pic mai stabil și mai rational.”

„Când vine vorba de persoane, la alegerile prezidențiale, lucrurile sunt mult, mult mai volatile!”

„Ce se întâmplă în online nu e similar cu ce se întâmplă în lumea fizică. Adică acolo putem să decupăm zone de interes unde să adresăm mesaje țintite și care să nu fie vizibile în altă parte. Adică dacă ai niște alegători, îți hrănești propriile electorate în modul în care ele au nevoie. Și atunci pot să crești din diferite surse, uneori care sunt chiar contradictorii!”

Efectele rețelelor sociale, destul de negative

„Ce pot să vă spun e că, uneori, efectele rețelelor de socializare sunt destul de negative. Că în cazul unor minți în formare, cu siguranță, sunt efecte negative. Asta e și motivul pentru care sunt deja țări care au interzis și Facebook și TikTok. Australia recent a interzis accesul la rețelele până la 16 ani pentru copii. Și, personal, eu cred că e un lucru bun. Adică, noi confundăm de multe ori ceea ce vedem în ziare, la televizor, pe rețele mai nou, cu Realitatea!”

„Nu mizez pe înțelepciunea partidelor politice, nu neapărat, ci pe faptul că de data asta, la viitoarele alegeri, poate într-o anumită măsură, vor asculta de cei care îi sfătuiesc și care atunci când dau un sfat se bazează pe date”, a conchis Mircea Comșa.

Joi, 12 decembrie 2024, începând cu ora 12:00, are loc lansarea volumului „Mărturii asupra unui veac zbuciumat” de Nicolae Mărgineanu. Organizatorii evenimentului sunt Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Fundația Psiholog Nicolae Mărgineanu și Editura Școala Ardeleană.

Nicolae Mărgineanu este unul dintre cei mai mari psihologi români, care a avut un rol esențial în retrocedarea integrală a Ardealului după cel de-al Doilea Război Mondial, autor a 12 cărți de psihologie, arestat și condamnat de regimul comunist din România la ani grei de temniță.

Joi, 12 decembrie, se LANSEAZĂ volumul „Mărturii asupra unui veac zbuciumat” de Nicolae Mărgineanu

𝐍𝐢𝐜𝐨𝐥𝐚𝐞 𝐌𝐚̆𝐫𝐠𝐢𝐧𝐞𝐚𝐧𝐮: Avantajul, „marele avantaj” al intelectualului, ajuns la închisoare, acesta a fost: „bogăția vieții sale, care-l făcea să-și ajungă sieși și să nu se simtă singur oriunde s-ar fi aflat”. Aceste condiții criminale, „inimaginabile prin neomenia lor”, le-am putut suporta tot numai cu această retragere în propria noastră conștiință, unde găseam suficientă liniște sufletească ca să nu ne pierdem încrederea în noi.

„În oameni și în noi. Și în dreptatea în lume, care, în cele din urmă, trebuie să vină”. Aceleași condiții neumane au fost însă suportate mult mai greu de muncitori care, după câteva zile, își pierdeau echilibrul psihic și se prăbușeau. Sau acceptau condițiile ofițerului politic de a îndeplini funcțiunea de „turnător”! Tăria de caracter a țăranilor a fost mai mare, dar, obișnuiți cu orizontul larg al spațiului mioritic cântat de Blaga, la claustrare nu rezistau nici ei și se prăbușeau. Intelectualul singur a rezistat la toate neomeniile!

Cartea lui Nicolae Mărgineanu poate constitui un excelent studiu de caz despre „memoria autobiografică”

𝐃𝐚𝐧𝐢𝐞𝐥𝐚 𝐌𝐚̆𝐫𝐠𝐢𝐧𝐞𝐚𝐧𝐮-𝐓̦𝐚̆𝐫𝐚𝐧𝐮: Manuscrisul memorialistic al profesorului Nicolae Mărgineanu însumează peste 700 de pagini dactilografiate și cuprinde perioada studiilor de la Blaj și Orăștie, a specializărilor în universități din Germania, Franța, Anglia, Statele Unite, precum și a evenimentelor din timpul și de după încheierea războiului, inclusiv a perioadei de peste șaisprezece ani de detenție politică (1948–1964).

𝐌𝐢𝐫𝐜𝐞𝐚 𝐌𝐢𝐜𝐥𝐞𝐚: Cartea lui Nicolae Mărgineanu poate constitui un excelent studiu de caz despre „memoria autobiografică”. Câțiva ani de formare profesională postuniversitară și stagiile în străinătate au constituit hrana lui spirituală pentru ceilalți șaisprezece ani de pușcărie. Probabil că i-a rememorat și i-a povestit de zeci și sute de ori; i-a visat și i-a retrăit prin carcere și închisori. Așa au ajuns să ocupe un spațiu mult mai mare în mintea lui și să transpară în scrierea memoriilor. Geografiile interioare au devenit mai reale și mai întinse, compensând geografia mizeră a spațiului concentraționar.

„Recursul la memorie depășește suferința sa postbelică”

Mărturie despre oameni și întâmplări dintr-un veac zbuciumat, cartea lui Nicolae Mărgineanu este, mai întâi de toate, o mărturisire despre sine însuși. Ea arată cum poate fi învinsă asprimea realului prin mobilizarea forțelor sufletești. Din închisoare, Mărgineanu a ieșit învingător!

𝐃𝐞𝐧𝐧𝐢𝐬 𝐃𝐞𝐥𝐞𝐭𝐚𝐧𝐭: „Memoriile lui Nicolae Mărgineanu constituie un adaos unic și neprețuit la literatura de limbă engleză care are ca temă experiența deținuților politici nu numai în România comunistă, dar și în statele autoritare, în general. Acestea folosesc, sub aspect grafic, experiențele de încarcerare ale autorului (1948–1964) pentru a scoate în evidență abuzul arbitrar de autoritate în România comunistă, precum și curajul său de a-și menține integritatea morală și demnitatea în fața nedreptăților. Cu toate acestea, recursul la memorie depășește suferința sa postbelică, oferind o relatare plină de nostalgie și sensibilitate a episoadelor din tinerețea autorului petrecută în Ardeal, în perioada anilor 1916–1918.”