Connect with us

POLITICA

Remus Lăpușan: ”Punem oamenii pe primul loc” (PE)

Publicat


Prin ce credeți că este diferit programul de guvernare locală pe care îl propuneți dumneavoastră și PRO România de programul competitorilor?

Este diferit, în primul rând, pentru că noi nu am venit cu slogane lipsite de fond, am pornit de la nevoi reale, concrete, pe care le-am identificat în urma discuțiilor directe cu cetățenii. Am mers foarte mult prin tot județul și am văzut, de exemplu, că satele sunt destul de îmbătrânite, întrucât tinerii nu văd nicio perspectivă de dezvoltare și aleg să plece din locurile în care s-au născut. Și atunci ne-am gândit la politici locale pentru tineret.

Am văzut că producătorii locali nu au o piață de desfacere suficient de bine dezvoltată, și atunci am venit cu propuneri pentru sprijinirea acestora de la nivel județean, de exemplu prin deschiderea unui lanț de magazine cu produse autohtone.

Pentru municipiul Cluj-Napoca, am gândit proiecte de degrevare a orașului de traficul de tranzit – prin finalizarea inelului de centuri sau prin dezvoltarea infrastructurii feroviare pentru naveta din zona metropolitană. Poluarea este o altă problemă care derivă din traficul intens, și va fi parțial rezolvată prin scăderea intensității traficului rutier, dar și prin crearea unui inel verde în jurul Clujului.

Apoi, Clujul este un oraș universitar, avem foarte mulți tineri veniți aici pentru studii superioare, care au rezultate deosebite și atunci ne-am gândit la un Centru de Mentorat și Inovare Tehnologică.

Am văzut, în perioada cât s-au derulat cursurile online, cât de greu le-a fost unora dintre copii să participe la ore, din cauza lipsurilor materiale.

În acest sens, sprijinim cu toată tăria alocarea de fonduri din bugetele locale pentru achiziția de echipamente (laptopuri, tablete) conectate la internet pentru elevi și cadre didactice, care să permită accesul la educație în mod echitabil.

Dar aspectul care ne diferențiază cel mai mult de ceilalți competitori este atitudinea față de cetățeni. Noi punem oamenii pe primul loc, plecăm de la nevoi concrete, identificate în urma deschiderii unor punți de dialog, și ajungem la programe aplicate, în centrul cărora rămân tot cetățenii și nu diverse grupuri de interese.

Spuneați că ați călătorit mult în județ. Despre infrastructura rutieră ce ne puteți spune?

Aici sunt extrem de multe lucruri de spus. Cred că în fiecare colț al județului putem găsi exemple de drumuri județene care au fost recent reabilitate sau modernizate de către firme de casă ale liberalilor, care acum deja dau semne nefirești de uzură.

Domnul Tișe aruncă în ochii oamenilor cu praf electoral, încercând să îngrașe procentele PNL în ajunul alegerilor, dar oamenii cred că își dau prea bine seama care este realitatea.

Am fost zilele trecute dinspre Mociu spre Câmpia Turzii. Zeci de ani a mințit Consiliul Județean că modernizează tronsonul acela de drum. Anul trecut, înainte de europarlamentare, Consiliul Județean a semnat un contract public pentru modernizare – trebuia să se decoperteze tot, să se facă fundație cum trebuie și să se lărgească pe unele porțiuni.

Contractantul a parcat utilaje impresionante în dealul Mociului, au decopertat un pic, după care cu câteva zile înainte de alegeri contractul a fost anulat pe motiv că dl. Tișe și-a dat seama așa brusc de faptul că firma contractantă nu avea cum, fizic, să termine proiectul în termenul asumat. Ulterior, a fost semnat un alt contract pentru reabilitare. Ce înseamnă asta? Că acolo unde efectiv e groapă lângă groapă se rașchetează, se repară un pic, unde e groapa prea adâncă se acoperă cu puțin balastru, iar apoi se toarnă asfalt pe toată suprafața carosabilă.

Este adevărat, acum arată bine zonele care sunt finalizate, dar nu va fi de durată; deja sunt porțiuni unde stratul nou de asfalt s-a ridicat și a trebuit tăiat, și porțiuni unde sunt crăpături – pentru că fundația lasă de dorit. Ia ochii oamenilor acum, pentru alegeri, dar anul viitor pe vremea asta va arăta fix la fel ca acum un an. Și cazul nu este singular.

Noi trebuie să ne gândim să facem lucruri care să rămână în urma noastră, de altfel tot programul nostru de guvernare locală este gândit pentru un orizont mediu și lung de timp, pentru că scopul nostru principal este să creștem calitatea vieții clujenilor, nu să ne asigurăm procente electorale din patru în patru ani!

Un mesaj final pentru clujeni, înainte de 27 septembrie?

Sunt încrezător că fiecare cetățean al județului Cluj va vota cu înțelepciune, cântărind atât ce s-a făcut sau nu până acum, cât și ce proiecte s-au prezentat pentru un viitor PROsper la Cluj. Noi, clujenii, avem reputația de a fi mai domoli, dar suntem, de fapt, chibzuiți.

Aș mai vrea să le mulțumesc tuturor colegilor pentru efortul din campanie, să le mulțumesc pentru ideile cu care au contribuit la programele noastre, să-i felicit pentru dedicare și implicare și să le urez succes la vot! Fiți PRO Cluj, PRO România!

Produs de SC ELEMENTE ADVERTISING & CONSULTING SRL, la comanda Partidului PRO România – Cluj, Cod mandatar financiar: 21200010

CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


Editorial Opinii

OPINIE. Ioan Lumperdean: Joe BIDEN, în siajul literei B. PREŞEDINŢI ai SUA cu a doua literă a alfabetului

Publicat

De ce litera B?

Se știe foarte bine că litera „B” este a doua literă din vechiul alfabet grec, format în secolul al VIII î.Hr. prin copierea și adaptarea celui fenician și transmis mai departe în limba latină și mai târziu în limbile medievale și moderne. Printr-o simplă asociere cu această literă ne dăm seama că Joe  Biden este cel de-al șaselea președinte american, al  cărui nume începe cu această literă:  Martin Van Buren, James Buchanan Jr., George Herbert Walker Bush, George Walker Bush, Barack Hussein Obama.

Această constatare este mai puțin importantă. Rămâne însă de (re)văzut proiectul său politic expus, înainte,  în timpul campaniei electorale și în Ziua Inaugurării din 20 ianuarie 2021. Acest proiect a fost construit tot sub auspiciile literei „B”. În realitatea celor trei „B” de la Build Back Better (BBB),  sintagmă prin care se transmite mesajul: „A construi la loc mai bine”!!!

Un concept (ne)definit

O analiză a conceptului ne conduce spre simpla înțelegere a construcție de după… Și nu oricum, ci mai bine. Și pentru a fi mai bine, trebuie să renunți la ceea ce a fost, să distrugi, să  dărâmi, să înlocuiești. S-a spus că această opțiune a fost exprimată, în 2015, în cadrul ONU și a fost reafirmată de mai mulți lideri mondiali. Prințul Charles, Emmanuele Macron, Angela Merkel, la Forumul Mondial de la Davos din ianuarie 2021.

Este opțiunea Marii Resetări, afirmată și reafirmată cu tărie și în vremea pandemiei Covid: „Este o oportunitate pe care nu am mai avut-o niciodată și probabil că nu o vom mai avea vreodată”, spunea prințul Charles, moștenitorul tronului Regatului Unit. Ideea a fost pe larg argumentată de Klaus Schwab, distins economist și inginer german, președinte executiv al  Forumului Mondial, într-o carte sugestiv întitulată: Covid 19: Marea Resetare. Sunt realități sau predicții este dificil de stabilit.

Obsesia previzionării și restartării

De-a lungul timpului, oamenii au dorit și s-au preocupat să-și restarteze și/sau să-și proiecteze viața. Este suficient să revedem faptele economice, sociale și politice, a revoluțiilor și războaielor, care au fost din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre.

Sunt aproape nelipsite opțiunile demolatoare și transformatoare, violente sau pașnice, „la termen” sau „la vedere”. Cu și fără participări și revolte sociale. Prin (non)coabitarea elitelor cu cea a mulțimilor.

Trecutul și prezentul sunt certitudini, mai mult sau mai puțin cunoscute și acceptate de oameni. Viitorul este și rămâne marea incertitudine. Chiar dacă a fost gândit și regândit, startat sau restartat. Este limpede că viitorului este mai mult imaginativ decât real. Și că de multe ori oamenii ar vrea să fie cum gândesc și doresc ei.

Însă, nu totdeauna, sau poate de cele mai multe ori omenirea se află sub semnul unor mari semne de întrebare. În 1890, American Press Association a încercat să previzioneze viitorul secolului al XX-lea prin interogarea celor mai de seamă futurologi americani. Multe păreri s-au adeverit. Altele au rămas în sfera utopiei.

Predicțiile erau văzute din perspectiva societății occidentale și a progreselor tehnice, economice și culturale generate de acestea. Electricitate, telegraf și telefon, circulației economică și monetară, emanciparea femeilor. Un optimism debordant și atrăgător, fără gândul la marile războaie, tensiuni sociale și revoluții, regimuri dictatoriale, terorism,  disoluția imperiilor, amenințări locale și globale, crize naturale, foamete și  discriminări sociale, rasiale și etnice.

După cum nu au putut fi previzionate marile realizări economice, tehnice și științifice care au dus la explorarea spațiului cosmic, la progresele din medicină și sănătate și la multe altele.

În istoria gândirii economice, un mare economist austriac, cu activități didactice în Austro-Ungaria (a predat la Cernăuți și Viena), Germania și SUA, Joseph Alois Schumpeter (1883-1950) a venit cu teoria distrugerii creatoare prin competiție și reconstrucție. Opiniile sale s-au confirmat doar parțial, însă au fost și sunt de multe ori reactivate, mai mult sau mai puți declarat!!!

SUA: ideea restartării

În prezent, în SUA, ideea restartării  se află în prelungirea acestor realizări și progrese. Discursul bidenian a fost construit pe credința în tehnologie și progres uman. Pe marea forță a Americii, optimismul reconstrucției, armoniei  și unității. Pe  politica multilateralismului, prin „întoarcerea spatelui” și negarea trumpismului.

Opțiune extrem de ambițioasă și cu multe necunoscute. „Epoca trumpiană” nu poate fi negată sau ștearsă cu un Delete, din simplul motiv că nu s-a inventat, încă, așa ceva.

Toate epocile au rămas, mai mult sau mai puțin,  în istorie. Nu știm dacă în perioada care vine America va juca în „A” sau în „B”. Competițiile și provocările sunt multiple, din interior și exterior, și s-ar putea că alți actorii să dorească să aibă rolul principal pe marea scenă a Lumii.

Deocamdată, în siajul literei  „B” se pot vedea indicii Bursei de pe  Wall Street. La deschiderea Bursei, o instituție reprezenttivă a capitalismului, și marcată de aceeași literă„B”, ieri, potrivit Agenției Reuters, acțiunile firmelor americane (cât mai sunt ele americane în condițiile globalismului) au ajuns la un maxim istoric.

A fost și impulsul venit dinspre Administrația prezidenţială de nominalizarea, pentru funcția de secretar al trezoreriei, a lui Janet Yellen. Un expert în domeniul finanțelor și relansării economice.

După cum au fost și măsurile adoptate și semnate, imediat, după instalarea la Casa Albă. O viteză de acțiune și reacțiune întâlnită și la alţi democrați, precum Franklin Delano Roosvelt sau John F. Kennedy. Poate nu ar fi lipsit de interes să ne adaptăm, și noi, România, la marea (re)setare a vitezei politice!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumperdean

Citește mai departe

Editorial Opinii

OPINIE/ Petru Romoșan – Moartea presei libere, decesul democraţiei

Publicat

Informaţiile care au ieşit la iveală în SUA lui Donald Trump în legătură cu fraudarea alegerilor în Europa Occidentală, dar şi în cea de Răsărit n-au fost preluate în presă, în media mainstream. Nu s-au făcut investigaţii jurnalistice, nu au fost puşi în discuţie nici preşedinţi, nici prim-miniştri şi nici parlamentari aleşi dubios cu ajutorul unor maşini de vot inventate în SUA după 11 septembrie 2001 şi intrate în „producţie” din 2004, începând cu Venezuela : Dominion, Hammer, Scorecard etc. În România au fost sau nu folosite aceste maşini de furat alegeri şi softuri şmechere ? Sau, pentru că România e doar o colonie, întrebarea nici nu mai merită să fie pusă ?

„Democraţia şi-a epuizat resursele”

De foarte multă vreme, de cel puţin 15 ani (2004), alegerile pretins democratice din Europa par să fi devenit o comedie tristă, la îndemâna oligarhilor, miliardarilor, posesori de mari averi şi de mari trusturi media, proprietari ai Big Tech şi ai asociaţilor lor. Şi, culmea, majoritatea populaţiilor nu par să fie nemulţumite de situaţie. Desigur, mai există media alternativă, media gratuită sau făcută cu mijloace puţine şi cu mai multă conştiinţă şi responsabilitate. Dar, atâta timp cât trusturile mari de media şi toată presa mainstream sunt în mâinile a nouă miliardari în Franţa şi sunt posedate de doar şase mari averi în SUA, efortul presei, al mediei alternative aminteşte inevitabil de mitul lui Sisif.

E limpede că democraţia şi-a epuizat resursele şi că intrăm într-o nouă epocă, una tehnocratică, în fapt, oligarhică (UE este bazată aproape în întregime pe tehnocraţie şi nu prea are de-a face cu democraţia). Pentru că tehnocraţii sunt doar absolvenţii marilor şcoli din Vestul Europei şi ai universităţilor nord-americane, iar ei sunt angajaţi, plătiţi de oligarhi, de marile averi, de marile concentrări de capital. Dacă până acum 20 de ani tehnocraţii supradotaţi şi foarte şcoliţi erau nişte asociaţi ai miliardarilor, în ultima vreme statutul lor s-a diminuat, nu mai sunt parteneri profesionişti ai angajatorilor lor.

„Poporul a devenit o noţiune lipsită de sens”

Ce e straniu e că filosofii, profesorii marilor şcoli de economie şi de politică nu au reuşit să propună un model de societate aplicabil în post-democraţie. Şi iată că oligarhia (asemănătoare cu cea din Sparta antică), bazată pe bani şi armate (plus servicii secrete), se instalează treptat şi sigur în tot Occidentul. Iar populaţiile – Vestele Galbene în Franţa, „deplorabilii”, numiţi aşa de Hillary Clinton în America – votează degeaba, mecanic, pentru că votul lor nu mai are nici un conţinut şi e uitat a doua zi după alegeri.

Politicienii „democraţi” şi media mainstream sunt preocupaţi doar să-i servească pe adevăraţii lor stăpâni, miliardarii, oligarhii. „Poporul” a devenit o noţiune lipsită de sens. Cunoscutul „government of the people, by the people, for the people”, care a strălucit în discursul lui Abraham Lincoln, aparţine trecutului.

Nu e întâmplător că în 2020, anul covidului, au ieşit la suprafaţă speculaţii sinistre în legătură cu necesitatea de a împuţina populaţia planetei. În numele ecologiei, al salvării aceleiaşi planete. Populaţiile au devenit parcă superflue, inutile. Chiar şi vaccinurile împotriva coronavirusului SARS-CoV-2 sunt primite cu suspiciune, se vorbeşte sotto voce despre efecte dezastruoase pe termen lung, despre pierderea capacităţii de reproducere, despre cipuri morbide.

„Funcţionarii s-au înmulţit în ultimii ani pesedişti”

Neîncrederea „deplorabililor” în cei care deţin marile averi, aceiaşi care produc şi vaccinurile, atinge cote ameţitoare. Normal ar fi – fiind vorba de sănătatea publică şi de răspunderea naţională – ca vaccinurile şi marile companii farmaceutice să aparţină statelor, iar nu speculanţilor privaţi.

În România lui Traian Băsescu şi Klaus Iohannis absenteismul a bătut noi şi noi recorduri. Dar Klaus Iohannis a ştiut de la început, de când a fost ales primar al Sibiului, că nu poporul l-a ales. Popor pe care chiar de aceea îl dispreţuieşte. După un remarcabil articol recent din Evenimentul zilei (Ada Meseşan – „Căruţa cu paiaţe”, evz.ro, 21.01.2021), aparatul de stat, funcţionarii s-au înmulţit în ultimii ani pesedişti cu peste 400 000 de angajaţi, care, datorită legilor în vigoare, nu mai pot fi daţi afară.

„Au fost aleşi să trăiască bine”

Chiar în 2020, PNL a mai făcut încă 1 200 de angajări în administraţia centrală. Pentru că nu s-a mai muncit. Ce fac aceşti funcţionari ? Mută hârtii şi fac trafic de influenţă ?

De ce nu au căldură şi apă caldă cartiere întregi din Bucureşti ? Traian Băsescu, Adriean Videanu, Sorin Oprescu, Gabriela Firea nu au făcut nimic pentru înnoirea reţelelor şi instalaţiilor ? Nu-i nimic, ei trăiesc la cădură, în vile luxoase, şi au averi considerabile. Pentru că ei au fost aleşi „democratic”. Au fost aleşi să trăiască bine. „România, singura ţară din UE în care angajaţii din administraţia publică câştigă cu 70 % peste media pe economie” (Ada Meseşan îl citează aici pe Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank România) […] „Ţara este în criză economică generată de pandemie ale cărei efecte au sufocat mediul privat.

„Mediocritatea, nulitatea lor de arendaşi, de argaţi se simte la adăpost”

Peste 500 000 de oameni şi-au pierdut joburile, mii de firme au fost obligate să reducă la minim numărul de angajaţi dacă nu cumva au închis porţile” (idem, evz.ro). De ce s-a împrumutat Florin Câţu în 2020 ? Ca să plătească salarii la sute de mii de funcţionari de stat inutili?

În România nu mai există ziare cu acoperire naţională, iar televiziunile au redevenit de stat prin finanţările de la buget. În 2020, cei mai mari proprietari de televiziuni din România au fost, de fapt, prim-ministrul Ludovic Orban şi, mai ales, marele erou al tuturor televiziunilor, marele prompterist de la Cotroceni, Klaus Iohannis. Dar în deciziile strategice ale ţării ei nu mai au nici un cuvânt de spus. Lucru care nu pare să-i deranjeze defel. Pentru că mediocritatea, nulitatea lor de arendaşi, de argaţi se simte la adăpost, fiind ei la ordin.

„Marile ziare au dispărut ca prin farmec”

După venirea la putere a lui Traian Băsescu (cu Dominion ? Cu Scorecard ?), marile ziare au dispărut ca prin farmec. S-au mutat pe Internet, în site-uri, bloguri sau pseudoziare. Pentru că deveniseră inutile şi, mai ales, periculoase, România era deja încălecată de oligarhii internaţionali. Nouă ne-au fost arătaţi în cătuşe doar cei locali. România e singura ţară din lume în care media (pretins) alternativă e dominată de marile nume ale presei din anii ’90 şi care erau deja binecunoscute din anii ’80, anii târzii ai lui Ceauşescu (Ion Cristoiu, Sorin Roşca Stănescu, Cornel Nistorescu etc., altfel oameni talentaţi).

Autorii celor mai odioase articole comandate de Sistem sunt oameni foarte tineri care nici nu prea stăpânesc limba română. Sau foşti consilieri prezidenţiali (Iulian Chifu, Iulian Fota etc.). Democraţia, ca şi presa din ţara noastră, e de râsu-plânsu (Nichita Stănescu) sau de râsul curcilor. Noroc că foarte mulţi români se mai pot îmbăta cu apă rece (într-o nesfârşită fugă de realitate) pe Facebook şi pe alte reţele sociale oferite de partenerul nostru strategic.

„Oligarhia (…) în 2020 s-a impus prin tehnocraţii sanitari”

Pentru a încheia, să-l amintim pe Paul Craig Roberts, o mare conştiinţă a Americii contemporane, care de foarte mulţi ani scrie despre presă folosind expresia „presstitute” („presa prostituată”). Dar în SUA există o pleiadă de mari editorialişti, dintre care cei mai mulţi scriu şi cărţi : James Howard Kunstler, Brandon Smith, CJ Hopkins, Pat Buchanan, Caitlin Johnstone, Diana Johnstone, Michael Snyder, Chris Hedges etc.

Nici unul nu scrie sau nu mai scrie de o bună bucată de vreme pentru marile ziare de genul Washington Post sau New York Times. În Franţa, în ceea ce a fost cel mai mare ziar de dreapta, Le Figaro, mai sunt toleraţi vreo trei mari ziarişti de altădată – printre care celebrul Ivan Rioufol. Restul redacţiei e în serviciu comandat.

Oligarhia (tirania, dictatura) în 2020 s-a impus prin tehnocraţii sanitari. În primul rând în SUA, contra lui Donald Trump şi a democraţiei, folosindu-se pe scară largă votul prin corespondenţă sub pretextul pandemiei. Mulţi profesori, savanţi, medici s-au opus vehement acestei instrumentalizări, spre onoarea lor, iar opinia publică i-a urmat şi le-a fost recunoscătoare. Dar se deschide aici un alt subiect. (Petru Romoşan)

Cine este Petru Romoșan

Poet, editor, negustor și expert de artă. S-a născut la 30 martie 1957 în comuna Orăştioara de Sus (Hunedoara). A absolvit în 1976 Liceul “George Coșbuc” din Cluj-Napoca, după trei ani la Liceul “Ady Şincai”.

Activează pentru început în cenaclul literar “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Din 1972 devine membru al grupului de scriitori format în jurul revistei culturale “Tribuna” (seria Dumitru Radu Popescu). În anii ’80 se stabileşte în București și lucrează în comerțul de artă ca galerist al Fondului Plastic. Urmează Şcoala de Comerţ de artă a UAP.

Între 1988 și 1998 trăiește la Paris, unde își deschide o galerie şi activează pe piaţa de artă pariziană. Revine în țară în 1998, tot la București. Debutează publicistic în 1972 cu poezie în revista “Tribuna” (Cluj-Napoca). Debutul editorial are loc în 1977 cu volumul de versuri “Ochii lui Homer”, publicat la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Au urmat alte două volume de poezie.

A alcătuit cinci antologii de poezie românească, printre care şi cea intitulată “Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române” (Ed. Compania, 2001). Este deținătorul premiului pentru poezie acordat de revista “Tribuna” din Cluj-Napoca (1976) și al premiului pentru debut în poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România (1977).

Este administrator și editor al Editurii Compania din București, împreună cu soţia sa, Adina Kenereş, scriitoare şi editoare la rândul său.

Citește mai departe

ECONOMIE

Ministrul Transporturilor: Despre trenuri de mare viteză putem discuta abia după 2030. De obicei, nu investim în infrastructură

Publicat

Ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă, a declarat recent că România nu este pregătită încă să investească în trenuri de mare viteză, fiind nevoie ca cei responsabili să rezolve aspecte precum starea în care se află multe linii, faptul că vitezele sunt mici sau reperararea insuficientă a vagoanelor. Ministrul a mai spus că România, în general, nu investește în infrastructură.

Astfel, Drulă a vorbit despre trenurile din România, într-un interviu acordat hotnews.to, în care a spus că CFR Călători a avut pierderi de 400 milioane lei, că se repară prea puține vagoane și, în general, investim extrem de puțin în infrastructură.

Trenurile circulă în continuare cu viteză redusă

În contextul refacerii liniei București – Constanța, care a fost refăcută pentru viteze de maxim 160 km/h, ministrul a declarat că „despre trenuri de mare viteză putem discuta abia după 2030, mai ales că nicio strategie investițională nu poate fi schimbată rapid. Vorbim despre un compromis prost între un cost mare al investiției, apropiat de costurile unei linii de mare viteză, iar ca beneficii depășești cu puțin o reparare a liniei existente”.

Drulă a mai vorbit și despre aspectul vitezei trenurilor, precizând că în perioada 1995 – 1998 cele mai rapide trenuri făceau 127-130 de minute de la București la Constanța, iar după modernizare, cele mai rapide fac 118-120 minute.

România a subfinanțat sectorul feroviar

„Adică ajungi cu 10 minute mai repede de la București la Constanța după ce ai investit un miliard de euro și, dacă te uiți cât era costul de a face o linie de mare viteză, adică de peste 230 km/h, ești la un cost probabil, dacă puneai 1,5 – 2 miliarde euro, nu vreau să dau cifre greșite, dar aceasta a fost strategia investițională pornită în anii 2000 și aceste proiecte mari trebuie duse la bun sfârșit”, a mai spus ministrul.

Drulă nu a omis să vorbească și despre faptul că România a subfinațat sectorul feroviar, cu precădere întreținerea rețelei.

Politicienii și proiectele majore

„Pentru politicieni este foarte ușor să se concentreze pe proiecte majore, cum ar fi Simeria – Sighișoara, o linie construită de la zero cu segmente de 160 km/h, iată o floare să mi-o pun la butonieră.
Este un proiect bun, la fel ca și cel de două miliarde de euro dintre Simeria și Arad sau Brașov – Sighișoara, un miliard de euro”, a declarat Cătălin Drulă, pentru sursa menționată.
Interviul complet poate fi urmărit AICI.

Citește mai departe

ACTUALITATE

Emil Boc, somat să acorde un sediu pentru AUR Cluj și birou parlamentar pentru deputatul Alin Coleșa. ”Facem greva foamei”

Publicat

De

Reprezentanții AUR Cluj îl somează pe primarul Emil Boc să acorde un sediu pentru filiala mai ales după ce partidul a devenit unul parlamentar.
”De 10 luni așteptăm un sediu pentru AUR. În cât timp răspunde Primăria Cluj-Napoca la o solicitare?
Despre AUR, sedii și respect față de cetățeni la Cluj-Napoca. Vă mai amintiți de întâlnirile noastre din Piața Unirii? Vă mai amintiți de întâlnirile noastre din Piața Mihai Viteazu? Dar de cele de pe Cetățuie? Sau atunci cand a venit George Simion și în 5 minute a sosit și poliția pe deal. Sau când jandarmii erau deja oriunde urma să ne întâlnim?”, au transmis reprezentanții AUR.

Au trecut la alt nivel

Aceștia susțin că administrațiile publice nu au iubit acest partid, iar până acum jandarmii au amendat membrii, mass-media i-a ignorat, dar oamenii i-au văzut.
”Au văzut că ne întâlneam în stradă, pentru că era stare de alertă și nu aveam sedii, au văzut că suntem de partea adevărului. Întâlnirile noastre au fost cvasi-publice și numai cine nu a dorit nu a luat parte. A fost greu și frumos în același timp. Dar acum am trecut la un alt nivel.
Acum suntem în Parlament.
Am avut multă răbdare cu Primăria Cluj-Napoca, am avut îngăduință pentru modul absolut neprofesional  cu care am fost tratați, am avut înțelegere, dar toate au o limită pe lumea asta.
Nu dorim mai mult decât ceea ce ni se cuvine de drept, în calitate de partid parlamentar. Sunt partide cu câte două-trei sedii în Cluj-Napoca și este atât de vizibilă această discrepanță”, au mai spus membrii AUR Cluj.

Când se respectă legea pentru AUR?

Potrivit acestora, au fost mai multe adrese anul trecut prin care ei cerut Primăriei Cluj-Napoca un sediu pentru AUR în 13 martie, 2 iulie și 24 decembrie.
”Domnul Primar Emil Boc se laudă cu un oraș de cinci stele și o primărie eficientă, care în maxim o lună are capacitatea să răspundă oricărei cereri. Dar pentru AUR în cât timp se va respecta legea? În cât timp, conform legislației în vigoare, vom primi un sediu?”, s-au mai întrebat membrii AUR Cluj.
De asemenea, deputatul Alin Coleșa a anunțat că luptă prin toate mijloacele legale pentru un spațiu potrivit biroului parlamentar.
”Dacă dreptul legitim ne va fi încălcat în mod abuziv, nu vom ezita să pichetăm zilnic sediul primăriei și chiar să facem greva foamei pe treptele ei”, a spus acesta.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate