Ruxandra Berescu este o tânără care a venit din Baia Mare pentru a urma o facultate în Cluj-Napoca. A început cu psihologia și s-a reprofilat pe limbi străine. Din dragostea pentru scris, a reușit să publice de una singură un roman și un volum de poezii, în prezent lucrând ca scriitoare pentru un site din America. A fost profesoară de engleză în Turcia, dar mai vorbește chineză și spaniolă, iar povestea sa nu se oprește aici. Asemenea unei protagoniste dintr-un roman, tânăra scriitoare merge pe un drum presărat cu experiențe ieșite din comun și spiritualitate.

„Prima facultate a fost cea de psihologie. Încă din primul an am realizat că nu era exact ce îmi doream.

Undeva prin semestrul doi, cineva m-a întrebat cum mă văd peste cinci ani. Atunci am realizat că nu voiam să am nimic de-a face cu ceea ce studiam.

M-am lăsat de facultate și, exact în ziua în care mi-am retras dosarul, am mers în primul bar, mi-am scos laptopul și m-am apucat de scris. Așa s-a nascut prima mea carte, <<Sângerând Lumină>>”, povestește Ruxandra.

Decizia spontană a fost un secret față de părinți, care au aflat mult mai târziu că s-a lăsat de facultate.

„Am ascuns faptul că am renunțat și le-am spus abia în toamnă, când urma să încep noul an.

Au fost surprinși și foarte supărați. Tata nu a vorbit cu mine ceva vreme, iar mama mă tot implora să mă apuc de altă facultate”, completează tânăra.

Asta a și făcut, dar a fost nevoie de timp pentru a-și da seama ce i se potrivește cu adevărat.

„După ce m-am apucat de scris, am dezvoltat curiozitatea de a învăța alte limbi straine, așa că m-am gândit la Litere imediat”, explică aceasta.

Astfel, a îmbinat propriile pasiuni cu dorința părinților de a avea studii superioare.

Vorbește spaniolă și chineză

Următorul an l-a petrecut lucrând ca ajutor de bucătar, dar a continuat să scrie, în paralel. Facultatea de Litere a ajuns să îi placă foarte mult.

„La început mi-a fost frică, știam că nu ai nevoie de Litere ca să te apuci de scris pentru că nu e ca și cum te învață cum să publici sau să scrii un bestseller. Dar mi-a prins bine”, susține ea.

Potrivit spuselor sale, pe lângă cele două limbi străine pe care le studiază, spaniola și chineza, latura culturală i s-a îmbogățit semnificativ, astfel că se folosește de noile cunoștințe pentru a scrie mai multe cărți.

Profesoară în străinătate: „Tot ce altora li se părea bizar sau groaznic, pentru mine era doar diferit”

Ruxandra a fost plecată din țară ca voluntar pentru a fi profesoară de engleză în Turcia pe timpul verii, dar s-a întors pentru oamenii din România care îi sunt foarte dragi.

Experiența de acolo i-a schimbat viața, ceea ce și-a dorit de la bun început.

„În fața provocărilor precum șocul cultural sau condițiile extreme de temperatură, am rezistat prin a vedea totul dintr-o altă perspectivă.

Cu alte cuvinte, tot ce altora li se părea bizar sau groaznic, eu spuneam că e doar diferit”, povestește Ruxandra.

De la dormitul pe acoperiș până la înotatul printre gunoaiele de pe stradă

A încercat să trăiască așa cum părea că ar fi cel mai bine în acele momente.

„Nu m-am plâns când am dormit cu 5 persoane pe acoperiș sub clar de lună și nici când înotam printre gunoaie pe stradă. Pentru mine contează oamenii. Îmi place să cunosc lumea”, spune ea.

În ceea ce privește experiența ca profesoară, predatul pentru persoanele cu o altă limbă maternă a fost, de asemenea, o provocare.

„Am învățat multe, de la răbdare la mimă și la a fi prezent cu ele. E superb să interacționezi cu atâta lume”, adaugă ea.

De la cărți la scenarii de Netflix: „Simt că pot scrie orice”

Pe lângă romanul „Sângerând lumină”, a scris și un volum de poezii, „Abandon și alte poeme”.

După ultima publicație, s-a hotărât să lucreze la o carte cu povești pentru adulți, proiect pe care l-a pus deoparte când a fost contactată de un site american pentru a scrie în engleză.

„E un exercițiu bun și simt că îmi dă mult curaj să fac asta în altă limbă, în special acum că am un editor bun care îmi poate urmări tot progresul”, spune Ruxandra.

Are o mulțime de idei. Majoritatea le notează în carnețele sau în telefon, dar procesul creativ necesită mult timp.

„O să le iau pe rând atunci când timpul îmi permite”, punctează fata.

În ceea ce privește stilul său de scris, îi place să se muleze după orice.

„Așa sunt ca persoană și îmi place să cred că așa sunt și ca scriitor. Credeam că nu sunt capabilă de asta și că mereu aș alege subiecte precum spiritualitatea și propria putere (empowerment), dar simt că pot scrie orice.

Acum, de exemplu, romanul pe care trebuie să-l scriu este unul destul de siropos și de dramatic, care include și mafia. Nu e deloc genul meu, dar după ce am avut mai multe discuții cu o prietenă pe tema asta, mi se pare că deja e un scenariu bun pentru un serial pe Netflix.

Mă gândesc că aș fi capabilă pentru că mereu îmi imaginez vizual tot ce se întamplă. Dacă s-ar întampla să am ocazia, nu aș refuza”, susține ea.

Despre inspirație: „Orice carte pe care o prind în mână o disec”

În general, o inspiră tragedia.

„De fiecare dată când aud sau văd ceva tragic, îmi doresc să scriu drama numai ca să ajung la un final fericit. Deși nu e cazul ca finalul unei povești scrise de mine să fie mereu așa, mi-ar plăcea ca cititorul să-și dea seama că tot ceea ce doresc să transmit este faptul că mereu ai de ales.

Și că drama există doar pentru că noi alegem să o vedem”, consideră studenta.

Nu are autori preferați, dar analizează fiecare carte pe care o citește.

„Orice carte pe care o prind în mână o disec. Observ felul în care autorul construiește povestea și modul de exprimare.

Fac asta pentru că mă încurajează, îmi oferă încredere să știu că autorul alege aceste lucruri, dând viață unei opere de artă.

Astfel, când scriu mă simt mândră. Simt că pot și eu să fiu originală, prin simplul fapt că îmi dau voie să fiu așa”, relatează tânăra.

Cum e să publici singur cărțile: „Trebuia să strig în gura mare că am scris și eu o carte”

A ales să își publice singură cartea pentru că nu avea răbdarea și resursele financiare necesare pentru a colabora cu edituri.

„Nu a fost tocmai ușor pentru că a trebuit să ies din zona de confort și să strig în gura mare că am scris și eu o carte. S-a meritat, totuși, și am să mai fac așa până când nu voi mai simți rușinea.

Faptul că am făcut deja primul pas mă încurajează să o fac din nou. Voi proceda la fel cu varianta în engleză a cărții, deoarece am mulți prieteni din alte țări care au cerut traducerea pentru a o putea citi”, menționează Ruxandra.

Nu știe numărul exact de exemplare vândute, dar estimează că a dat 80 de cărți până în prezent.

„Pentru început, mi se pare grozav și nu am nimic de comentat. Dacă o carte de genul a fost așa bine primită în România, sunt curioasă de cum ar fi în alte culturi și țări.

Nu aspir la un bestseller neapărat. Pentru mine, dacă cineva vine și îmi spune că o anumită carte pe care am scris-o l-a făcut să simtă ceva, eu consider că deja am avut succes”, completează ea.

Conexiunea cu cititorii: „Eu m-am ocupat de vânzări, așa că, automat, trebuia să țin legătura cu ei”

Îi place să discute cu cititorii pentru a le afla părerile.

„Majoritatea erau persoane pe care le cunosc dar au fost și câțiva străini. Nu mă așteptam la atâta implicare din partea lor însă a fost, probabil, și pentru că am publicat cartea pe cont propriu.

Eu m-am ocupat de vânzări, așa că, automat, trebuia să țin legătura cu ei. Momentan nu vând cărți fizic, cine dorește o găsește pe site”, precizează fata.

Ceea ce a surprins-o în mod deosebit a fost susținerea continuă.

„Nu mi se părea mare lucru să public o carte, voiam doar să o știu scoasă ca să pot scrie mai mult. Cititorilor, însă, li s-a părut foarte important.

Nu a primit feedback negativ la roman, ci doar la volumul de poezii, dar este recunoscătoare tuturor criticilor.

„E fain să primești reacții, fie ele bune sau rele”, notează studenta.

Personaje din comunitatea LGBT

Aceasta a primit mesaje și de la persoane din categoria minorităților sexuale, ceea ce a bucurat-o mult.

„Mi-a plăcut și reacția celor din comunitatea LGBT, deoarece romanul conține asta. Sunt mândri să știe că și în România există cărți cu personaje queer.

Mi-au spus ce au simțit când au citit-o, că rezonează cu personajul și că e o carte care merită citită”, menționează Ruxandra.

Între spiritualitate și literatură: „Există alegeri diferite, nu o alegere bună sau rea”

Se consideră o persoană spirituală prin prisma faptului că întotdeauna caută să se îmbunătățească, dar cunoaște și diverse tehnici pentru vindecare, precum „Access Bars”.

„Spiritualitatea, pentru mine, înseamnă să fiu prezentă cu tot ce ma înconjoară. Asta e ce urmăresc de la viață. Nu contează unde merg sau ce fac, cât timp sunt sănătoasă mental și fizic.

Prin spiritualitate urmăresc să fiu cu adevărat prezentă, să ies din ying-yangul vieții și din drame. Vreau să am o contribuție pozitivă asupra lumii”, împărtășește fata.

Depresia și acceptarea de sine transpuse în roman

Osho i-a inspirat prima carte.

„Aveam în minte ceva idei despre Nirvana și cum se ajunge la asta. Însă ideea cărții s-a schimbat după ce am trecut printr-o depresie destul de severă și am ajuns să scriu despre a fi tu însuți.

Este o poveste fictivă, dar prin firul poveștii am urmărit să încurajez cititorii să aleagă ce e cel mai bine pentru ei și să nu se limiteze la ce îi invață societatea că e bine sau rău.

Am vrut să arăt și faptul că, pe lângă cele două polarități, există ceva mai profund, și anume alegerea. Adică există alegeri diferite, nu o alegere bună sau rea”, susține aceasta.

Totul a pornit de la o întâlnire: „Mi-a spus că sunt deja un artist”

Dorința de a scrie a crescut datorită încurajării pe care a primit-o de la prietenul său de atunci.

„La prima întâlnire, după ce i-am spus ideile mele și faptul că admir artiștii, mi-a zis că și eu pot să fiu unul. I-am mărturisit că mi-ar plăcea să scriu și mi-a spus că sunt deja un artist, ceea ce mi-a dat curaj.

După ce ne-am despărțit, m-am apucat de scris poezii de dragoste, evident.

Acum când mă gândesc la ele, sunt destul de slăbuțe, dar tot le păstrez. Ceva timp mai târziu, a venit acel impuls când m-am lăsat de facultate”, relatează Ruxandra.

Practicile spirituale, o viziune către viitor: „Vreau să predau, să traduc, să inspir lumea”

Are multe idei referitor la ce vrea să facă mai departe.

„Vreau să predau, să traduc, să inspir lumea, să încurajez oamenii din punct de vedere spiritual, asta printr-o practică numită Access Bars, care e cu totul altă poveste.

Am facut cursul acum 2 ani și de atunci folosesc tot ce am învățat pentru a mă îmbunătăți și a-i ajuta pe alții”, explică fata.

Access bars e o practică menită să elibereze oamenii de limitările legate de diferite aspecte ale vieții lor. Îi ajută să fie prezenți, conștienți, dar și să facă alegeri înțelepte, eliminând blocajele.

„Categoric, printre toate acestea, îmi doresc și să-mi las mai mult amprenta prin scris. Nu țin să mă întrețin doar din asta neapărat, dar sigur n-am să mă las de hobby, indiferent de ce spune lumea”, conchide ea.

Cărțile sale se pot găsi pe Apple Books sau cu un click aici.

Pentru a fi la curent cu activitatea literară a Ruxandrei sau pentru a solicita o ședință de Access Bars, a pus toate informațiile necesare aici.

Linkul poate fi găsit, de asemenea, în descrierea profilului său de Instagram, ruxandra.berescu.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News