Postul Sfintei Marii: Doliu și rugăciune. În satul tradițional clujean, acum se culegeau plantele de leac

Postul Sfintei Marii începe, de regulă, pe 1 august, și este precedat de Lăsatu’ Secului, ultima zi în care se mai poate mânca „de dulce”.

Postul Adormirii Maicii Domnului era ținut cu strictețe de oamenii satelor, iar aceste zile erau considerate de doliu și de durere.

Postul Sfintei Marii. Casele erau împodibite cu icoane la care se puneau flori

Oamenii se îmbrăcau în veșminte cernite, la fel ca Maica Domnului care, în ultima ei perioadă petrecută pe pământ, urca zi de zi pe Muntele Golgota pentru a se ruga în locul în care Fiul ei a fost răstignit.

În apropierea zilei de 15 august, oamenii satelor făceau pelerinaje la mănăstiri, pentru a cere ajutorul Maicii Domnului. Astfel de pelerinaje au loc și acum, în fiecare an, cel mai mare fiind cel de la Mănăstirea Nicula din județul Cluj, care poarta hramul Adormirea Maicii Domnului.

În această perioadă, casele erau împodobite cu icoane pe lemn și sticlă, care o reprezentau pe „Maica Domnului Îndurerată”.

La icoane, femeile puneau busuioc și „rug sântămăresc”, flori ce erau păstrate tot anul „pentru tămăduirea pruncilor și pacea în casă, sub binecuvântarea Maicii Domnului”, arată Maria Bocșe în volumul Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – sărbători, credințe și mituri, volum apărut sub egida CJCPCT Cluj.

Maica Domnului, invocată la bine și la rău, tot timpul anului

Tot în această perioadă de post se culegeau plantele de leac, unele dintre acestea pierzându-și puterea curativă după data de 15 august.

De altfel, arată specialiștii clujeni, în viața satului, nu exista post sau rugăciune, descântec de leac, legende, colinde, cântece religioase sau pricesne, rituri la nașterea pruncilor, orații la nuntă, bocete, în care Maica Domnului să nu fie invocată la bine și la rău, la durere sau la bucurie.

Foto: Adormirea Maicii Domnului, icoană pe sticlă, Ahid. Ilarion Mureșan, Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, Nicula, județul Cluj