Podul Elisabeta din Cluj-Napoca, inaugurat în anul 1902, intră în reabilitare. Dispar ”lacătele iubirii” prinse de balustradă

Consiliul Local Cluj-Napoca va analiza în ședința de miercuri proiectul privind aprobarea documentației tehnice și a indicatorilor tehnico-economici pentru obiectivul de investiții „Reabilitare Pod pietonal peste râul Someșul Mic între Strada Splaiul Independenței și Strada General Dragalina (Pod Elisabeta) în municipiul Cluj-Napoca”. 

Potrivit proiectului, Podul Elisabeta, situat în zona Operei Maghiare -Parcul Central și face legătura între strada Splaiul Independenței și strada General Dragalina, peste râul Someşul Mic.

Valoarea totală a investiției, conform devizului general, este de 6.598.932.91 lei (fără TVA).

Podul are o lungime de 73,20 mp, iar lucrările includ și consolidarea suprastructurii existente, a unei rampe de acces, reparații infrastructuri, modernizarea sistem de iluminat pietonal si arhitectural, dar și instalarea unui sistem de supraveghere video.

Durata de implementare a investiției este de 14 luni, din care 6 luni proiectare și 8 luni execuție.

Reprezentanții Primăriei clujene au precizat că, în prezent, Podul Elisabeta nu este clasat individual ca monument istoric, dar este definit în cadrul Planului Urbanistic General al municipiului Cluj-Napoca drept „clădire echivalentă ca valoare monumentelor istorice, ce ar putea fi clasată ca monument istoric”, astfel că intervențiile asupra sa se vor realiza în regim specific monumentelor istorice.

Cea mai veche pasarelă pietonală peste Someș

”Podul Elisabeta din Cluj-Napoca reprezintă cea mai veche pasarelă pietonală peste Râul Someșul Mic care este încă păstrată. Intențiile de realizare a unei traversări pietonale peste râu au existat încă din secolul al XIX-lea, însă construirea efectivă a podului are loc la începutul secolului XX, concomitent cu realizarea ansamblului monumental dedicat Împărătesei Elisabeta (Sissi), dispus pe frontul sudic al Cetățuii.

Realizarea monumentului dedicat împărătesei, a promenadei care conduce la acesta și a podului au loc în anul 1902, la scurt timp după asasinarea acesteia de la Geneva din anul 1898.

Podul primește numele împărătesei comemorate, fiind subliniată legătura dintre ansamblul monumental şi noua traversare peste râu, obiectul de infrastructură de trafic pietonal reprezentând o parte componentă a ansamblului Parcul Oraşului (Parcul Central) Promenada Elisabeta Cetățuie.

Podul este realizat de către compania Schlick, care propune în cadrul concursului public de realizare a pasarelei pietonale un obiect construit din oțel nituit compus din două grinzi cu zābrele cu panouri simetrice pe două axe, având o balustradă metalică cu romburi decorative, pardoseală din scânduri de stejar şi fiind prevăzut la fiecare capăt cu câte o zonă de intrare cu o compoziție simplă, cu stâlpişori din piatră realizați în stil eclectic cu elemente prismatic, şi câte două felinare din fier forjat, concepute în stil Art Nouveau.

Podul îşi păstrează până astăzi substanța originală, având însă parte de-a lungul timpului de diferite lucrări de restaurare, suferind daune considerabile la nivelul malului nordic în timpul retragerii trupelor germane din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, primind totodată o reabilitare semnificativă în deceniul 1980”, au precizat reprezentanții Primăriei.

Lucrările de reabilitare sunt necesare deoarece podul prezintă numeroase defecte și degradări la nivelul suprastructurii și elementelor ce susțin calea, fiind zone afectate de rugină.

Dispar lacătele de pe pod

Podul Elisabeta este cunoscut și ca locul unde generații de îndrăgostiți ai Clujului și-au manifestat dragostea prin prinderea unor lacăte ale iubirii pe balustrada de metal ale podului.

Specialiștii care se ocupă de reabilitare au precizat că, având în vedere faptul că structura podului nu este proiectată să suporte sarcini suplimentare, lacătele vor fi îndepărtate din motive de siguranță.

”Pentru a conserva obiceiul romantic se va proceda la relocarea lacătelor pe o structură metalică amplasată pe malul Someşului, în imediata vecinătate a podului.

Noua balustradă va fi stabilă, ancorată în sol, și nu va afecta structura istorică, permițând continuarea acestei practici culturale într-un mod sustenabil. Această relocare a lacătelor se poate face apoi periodic, o dată la câțiva ani, pentru a prelungi durata de viață a componentelor metalice”, se mai menționează în proiectul de hotărâre.

A pune un lacăt pe marginile unui pod este o practică simbolică cunoscută sub numele de „lacătele iubirii” (sau „love locks”), prin care cuplurile își exprimă angajamentul și dragostea eternă

Cuplurile scriu, de obicei, inițialele sau numele lor (și, uneori, data) pe un lacăt, îl prind de balustrada podului și aruncă cheia într-un râu aflat dedesubt.

Aruncarea cheii simbolizează faptul că dragostea lor este pecetluită pentru totdeauna și nu poate fi desfăcută.