OPINIE/ PNL- faza pe ură

La început a fost un zvon, răspândit prin cercurile liberale de la vârful partidului, cum că premierul Florin Cîțu ar vrea să candideze la funcția de președinte al PNL.

Vechii liberali au zâmbit, pe unii i-a înfundat râsul, iar câțiva și-au frecat, bucuroși, mâinile, simțind rost de căpătuială.

”Cu fața aia? Nici vocea nu îl ajută… E mai tern decât o bucată de cretă. Nu are charismă nici cât o momâie dintr-un lan de păpușoi. Îți trebuie translator, uneori, când vorbește, că nu înțelegi ce spune. Discursurile lui nu trezesc nici cu un dram audiența. Cum să candideze ăla, că nu transmite nimic?”.

Cîțu nu candidează că așa a visat el, că este salvatorul PNL. A fost împins de la spate, i s-a sugerat de către mai mulți binevoitori că ar fi un lider mai bun decât Ludovic Orban: ”Florine, ești cel mai tare. Ai o echipă câștigătoare, venim în spatele tău toți cei care ne considerăm a fi un suflu nou”.

Mda, suflu nou, cu unii membri care au 20-25 de ani vechime în partid, unii cu imagine pătată.

Atâta i s-au susurat laudele la ureche, până a început să creadă că este omul providențial pentru PNL și a decis să candideze.

De aici până la crearea unei falii în partid, care se adâncește și se lățește pe zi ce trece, nu a fost decât un pas. Deja e clar pentru oricine că există două tabere, două aripi – Orban și Cîțu – care au declanșat o luptă surdă pentru putere, cu accente hilare, pe alocuri, dar și cu acțiuni total lipsite de fairplay.

Bine, fairplay-ul în politică e floare rară, dar poate nu a pierit de tot.

Bătălia pentru șefia fotoliului de șef în Modrogan este purtată fără scrupule, fără mănuși, cu lovituri sub centură și comportament, uneori infantil, de trupe de membri care sacrifică bunul simț pentru slujirea orbească a unui candidat sau a celuilalt.

Lăsând la o parte incidentele de la alte alegeri din filialele județene ale PNL – cu yale schimbate, cu lideri îmbrânciți de body-guarzi, cu zgârieturi pe alocuri, vreau să mă refer la ce s-a întâmplat duminică la alegerile de la PNL Cluj.

Florin Cîțu, susținut de liderii liberalilor clujeni, trebuia să fie vedeta incontestabilă, să dea un semnal de forță pentru echipa sa, lucru care s-a și întâmplat.

Însă, la PNL s-a trecut, deja, la faza pe ură, nu la argumente, la proiecte și programe politice.

Nu mai este ”noi”, nu mai este ”partidul”, ci este doar ”echipa câștigătoare”, mult mai vocală, de-o parte, și atât. Restul, sau cum spunea lidera PNL București, Violeta Alexandru, ”rebuturile”, nu contează. Adică e echipa Cîțu, cei aleși, ceilalți sunt neînsemnați.

Cale de conciliere nu mai există.

Deci, ce a fost la Cluj.

Președintele PNL, Ludovic Orban, sosit cu o întârziere de o oră la alegerile desfășurate la Casa de Cultură a Studenților Cluj-Napoca, a intrat în sală în timp ce pe scenă își producea show-ul prim-vicepreședintele Rareș Bogdan.

Orban înaintează spre scenă, este aplaudat de delegați, dar Bogdan își continuă discursul de parcă nimic nu s-a întâmplat, ignorându-și total șeful. Ca și când Orban era invizibil, străveziu, inexistent. Adică ajunsese președintele partidului, nu un neica – nimeni, dar nu a contat deloc acest lucru.

Ca să îi întoarcă grosolănia și lipsa de fairplay, Ludovic Orban nu putea rămâne mai prejos. Dă să se așeze în primul rând, ochește un loc liber, când vede că scaunul din dreapta era ocupat de Florin Cîțu. Ezită și trece mai departe de premier și de Emil Boc și se așează în dreapta primarului. Nu putea nici el suporta să stea lângă Cîțu…

Momentul maxim de umilință la adresa lui Orban abia acum începe. Premierul își ține speech-ul și începe să îi numească pe susținătorii săi, pe care îi invită pe scenă iar primul rând se golește lăsând un președinte de partid singur – singurel, al nimănui, pierdut în spațiu.

Iar Cîțu, la care, se vede treaba, ura întrece totul, în momentul în care Ludovic Orban a urcat pe scenă pentru a-și ține, la rândul său, discursul, s-a ridicat pur și simplu și a părăsit sala…

Aici s-a văzut cât e de adâncă falia între grupări și faptul că cei doi candidați nu mai încap unul de celălalt. Din aceste atitudini s-a văzut cât poate fi de mare pericolul pentru partid în cazul în care ”echipa câștigătoare” ar putea pierde.

Dacă Orban a dat din timp semnale potrivit cărora, dacă va câștiga un nou mandat în fruntea PNL, îi va considera pe toți colegii săi și va face echipă cu ei mai departe, de cealaltă parte mesajul continuă să fie unul optimist, de încredere în victorie, dar unii lasă să se înțeleagă că, în caz contrar, își vor lua jucăriile și îl vor lăsa pe Orban exact ca în fața scenei.

Pentru că, nu-i așa, dacă l-ai făcut troacă de porci pe candidat, l-ai ignorat și desconsiderat, cum să vii apoi, după alegeri, dacă ai pierdut, să-i pupi ghiulul?

Și mai este ceva de adăugat.

Dacă cei din aripa Cîțu o dau deja din două în două vorbe cu ”echipa câștigătoare”, ”noi vom câștiga”, ”președintele Cîțu” înainte să se numere voturile, ce rost mai are să se organizeze Congresul din 25 septembrie? Dacă ei sunt dinainte câștigători, ce rost mai are să se prezinte Orban în sală, de ce nu se declară învins de pe acum?

Această infatuare ridică și un mare semn de întrebare privind democrația din PNL. Liderii de filiale județene, o seamă de miniștri, parlamentari și europarlamentari s-au afișat alături de Cîțu căruia i-au jurat sprijin și i-au promis voturile și, totodată, victoria.

Dar la congres vor participa mii de delegați, ”talpa partidului”, de la simpli membri, la mici șefuți de organizații, primari, consilieri, care ar vrea să voteze cum vor, după creierele din dotarea proprie și personală. Crede cineva că toți delegații vor vota la ordin, cu ochii închiși, așa cum le dictează șefii? Păi despre ce partid vorbim aici?

”În cabina de vot nu vor sta Boc și Buda în spatele meu. Dacă ei au decis pe cine susțin, treaba lor. Eu o să votez cu cine vreau”, spune un liberal clujean din tată-n fiu, cu strămoși care și-au băut cafeaua cu Brătienii.

Viitorul PNL încă se mai joacă.

Este clar, pentru Ludovic Orban pierderea alegerilor pentru funcția de președinte înseamnă, ulterior, și pierderea funcției de președinte al Camerei Deputaților, promisă de Florin Cîțu la cel puțin cinci susținători.

Și alunecarea spre statutul de ”fost”, cu șanse infime de a reveni în prim-planul politicii dâmbovițene.

În schimb, Florin Cîțu mai are o șansă în politică și după 25 septembrie. Depinde unde…