Parchetul Militar din Cluj a primit un senzațional denunț– spionaj în favoarea Ungariei – Ziarul Curentul, 24 ianuarie 1938 

Cluj24 continuă să prezinte cele mai interesante articole despre întâmplări petrecute în Clujul interbelic, așa cum au fost ele relatate în ziarele de atunci, cu sprijinul bibliotecii digitale Arcanum. Pentru astăzi avem un denunț senzațional făcut de un soț chiar împotriva soției sale, de origine maghiară, pe care o acuză de spionaj în favoarea Ungariei, într-o povestire parcă ruptă din filmele hollywoodiene.

Cu siguranță mulți ne amintim de filmul Aliatul, din 2016, cu Brad Pitt și Marion Cotillard, în care Marion joacă rolul unei spioane germane căsătorită cu un ofiţer englez, jucat de Brad Pitt. Dar să trecem la povestirea noastră.

Soție supravegheată

Soţul denunţător arată că: „Soţia sa Clara Taar, din serviciul biroului populaţiei dela chestura poliţiei Oradea Mare s’ar afla în serviciul unei organizaţii de spionaj din Ungaria”.

Ni se spune în continuare că soţul nu are doar o bănuială şi atât, ci „această constatare o face după o examinare amănunţită a felului de comportare a soţiei sale.”

Astfel, denunţătorul spune că după cateva zile de la căsătorie, soţia sa, deşi în serviciul statului român, şi-a luat un concediu sub pretext că se duce la Salonta. După trei zile s-a reîntors acasă spre surprinderea lui, iar acesta a găsit în poşeta ei un bilet de tren eliberat de o staţie maghiară. Soţului i s-a părut suspect acest lucru şi a decis să-şi supravegheze soţia cu atenţie.

Iată ce a descoperit acesta. „A observat că această poveste se repetă. Ba mai mult, în momentul când se pregătea să plece la pretinsele sale rude dela Salonta, soţia îşi întocmea geamantanele în cari depunea cărţi, reviste şi scrisori.

Aceste geamantane dispăreau dela locuinţa lui fără să ştie cum. Intrigat de aceste fapte, în cele din urmă soţul bănuitor a căutat în sertarul soţiei sale, unde a dat peste mai multe scrisori sosite din Ungaria, pe cari voind să le ia, soţia sa i le-a smuls, rămânându-i doar una, expediată de un oarecare Dombradi Elemer, dintr’un oraş din Ungaria, care îi atrăgea atenţia să fie foarte prudentă la trecerea frontierei ca să nu fie prinsă.

In urma acestor constatări, soţul s’a adresat chesturei din Oradea, căreia i-a adus la cunoştinţă aceste fapte”, ne informează ziarul Curentul.

Bani din spionaj

Înainte ca denunţul să ajungă la Parchetul Militar Cluj, anchetatorii din Oradea au făcut unele cercetări preliminare în acest caz şi au concluzionat că femeia în cauză trecea fraudulos frontiera în ţara vecină, deoarece nu apărea în registrele punctelor de trecere a graniţei.

Oamenii legii au mai constatat încă ceva care le-a atras atenţia: „Un alt fapt curios al acestei afaceri este că soţii aveau salarii modeste, abea puteau să trăiască dela o zi la alta, cu toate acestea Clara Taar îşi permitea luxul de a călători foarte des în Ungaria, şi mai mult, de a plasa bani cu dobândă la diferite persoane din Oradea.

Apoi că tatăl Clarei Taar, deşi domicilia în Oradea, unde se găseşte în prezent soţia şi fiica lui, a plecat totuşi la Budapesta, unde s’a stabilit, sub motiv că nu poate înghiţi atmosfera românească”.

Ancheta Parchetului Militar

Relatarea este din anul 1938, la 20 de ani de la Marea Unire, dar la acel moment încă mulţi etnici maghiari nu s-au putut împăca cu ideea că Ardealul s-a unit cu România şi au ales să plece în ţara vecină, aşa cum a făcut şi tatăl femeii acuzate de spionaj în favoarea Ungariei.

Mai aflăm din articol că denunţul depus la parchetul militar al corpului 6 armată, a intrat în examinarea d-lui maior Negulescu, procuror militar, şeful parchetului, care a cerut imediat dosarul cu instrucţia cauzei, făcută la chestura poliţiei din Oradea, pentru a se documenta şi a putea lua măsurile cerute de împrejurări.

În final, ziarul prezintă şi o perspectivă proprie asupra anchetei ce era în plină desfăşurare: „Nu este exclus ca în urma celor arătate mai sus, organele anchetatoare să dea de firul unei mari şi vaste organizaţii de spionaj, în cari ar fi implicaţi mai mulţi funcţionari minoritari din servicul statului, de pe frontiera de vest.”

Mircea Tătar