Ovidiu Blag: O chestiune de respect

Profilul suporterilor lui U e setat pe lucruri mai greu de explicat în cuvinte. Ei, suporterii, iubesc necondiționat această echipă, indiferent de liga în care joacă, fiind legați de Vocală prin fire invizibile dar foarte puternice. Ei nu așteaptă nimic la schimb dar în același timp au dreptul de a pretinde ca aceia care își intersectează pașii cu această echipă să gîndească la fel.

Stadiul de vis

Că lucrurile stau așa, și nu altfel, suporterii lui U au demonstrat-o și duminică, în ultima etapă a campionatului regulat. Deși calculele hîrtiei o dădeau pe U cu șanse minime de a prinde play-off-ul, ei au fost prezenți. Unii fizic, în jurul stadionului, alții acasă, întorcînd clasamentul pe toate fețele posibile și imposibile. Și-au adus aminte de Turris și de felul ciudat în care se pot pierde trei puncte și patru goluri doar așa, că echipa aceea s-a retras, plîngeau după 1 punct măcar din meciuri cu echipe „mici” gen Recea sau Reșița sau după cele trei pierdute la masa verde cu Farul.

Și-așa, printre ele, și-au adus aminte că e al doilea an consecutiv cînd U nu prinde play-off-ul sau că visul promovării în liga întîi rămîne doar la acest stadiu, de vis.

O stare de spirit cu un singur sens

Dar cel mai mult i-a durut că nu au văzut spirit combativ și plăcere de a juca la fotbaliștii lui U decît de foarte puține ori în aceast campionat. Și n-au văzut asta nici în ultima etapă, atunci cînd cei din teren puteau ieși cu capul sus de acolo chiar dacă planul cu play-off-ul ar fi eșuat.

Așa doar s-ar fi întîlnit cu adevărat unii cu alții, sportivi cu suporteri: în această stare de spirit în care, din păcate, doar cei din urmă reușesc să intre în ultima vreme. În starea de spirit care înseamnă respectul față de U. Respect înseamnă să dai totul. Și dacă dai totul nici nu mai contează dacă ai pierdut sau dacă ai cîștigat.

Jucătorii, antrenorii, conducătorii vin și pleacă de la U. Dar parcă nu e totuna cum vii și cum pleci de la această echipă. Cum te comporți cît ești în acest loc special, cît de conștient ești de rolul și de misiunea ta.

Acestea ar putea fi teme de reflecție pentru cei care au privilegiul de a se afla în curtea lui U.

Și tema nici nu ar fi atît de greu de învățat, mai ales că ea e predată de 100 de ani și mai bine de către suporterii lui U, cei care nu au părăsit niciodată această familie.

Iar dacă a fost să o părăsească asta s-a întîmplat doar pentru că unii s-au mutat în Ceruri.