De multă vreme, alegerile sunt libere în România. Exagerat de libere, ar spune un hâtru. Pe la 1800 erau legende că secțiile de votare aveau doi observatori în pod, unul care avea posibilitatea să vadă cu cine votează alegătorul, iar al doilea, picura la un semn puțină făină pe cel care nu vota bine și care era apoi ciomăgit. Nici atunci, nici azi, nimeni nu prea dorește să sufere fizic pentru a ieși cineva la alegeri, deseori nici nu cunoști direct candidatul. Doar că azi nu mai rabzi bătaie, rabzi stând la cozi.

Alegerile din comunism le amintim, fiind importante ca o perioadă în care s-a imprimat în mentalul colectiv ideea Absolutului Câștigător. Alegerile erau obligatorii, prezenta era 100 la sută, conta un singur candidat care era în stare să ia 105 la sută din voturi. Sigur, este o figură de stil, în realitate favoritul lua doar 98 la sută.

Impactul mass-media

Nu am făcut trimitere la aspecte istorice ale manipulării alegerilor pentru a justifica ticăloșia celor măsluite, ci doar pentru a încerca să explicitez mai bine.

Acel 98 la sută comunist s-a transformat în 87 la sută pentru agentul KGB Iliescu ( recunoscut acum, dar prea târziu), în 20 mai 1990 (Duminica Orbului) .

În anii 90 cel mai mult a contat faptul că funcționa o televiziune unică, cea de stat, TVR, iar prin exclusivitatea ei s-a reușit ușor manipularea populației. Să nu mai înjurăm românii!

A fost o determinare strictă în a se obține acele rezultate. Rațiu era vânat de singura televiziune în timp ce picotea în Parlament, procedeu perpetuat peste ani cu senatorul USR Mihai Goțiu care, bolnav fiind, a adormit și el, sau senatorul clujean Marius Nicoară, filmat de la tribuna Parlamentului exact când a deschis un mesaj primit cu poze nud.

Corneliu  Coposu era redat prin filtru galben ca să pară cadaveric, înainte de alegerea lui Funar s-au transmis știri foarte alarmiste despre ce vrea să ne facă Ungaria etc. Deci, atât prin conținutul emisiunilor, cât și prin diferite tehnici, televiziunea poate manipula extraordinar.

Imediat ce a apărut o televiziune alternativă, PRO-TV la 1 decembrie 1995, FSN/ PDSR/PSD, sub diferitele denumiri, a pierdut monopolul puterii.

Ca remediu, pentru a sufoca alternativele de presă, au fost create mai multe televiziuni clientelare, trompete ale unor forțe economice care manipulează pentru cei care au banii. În România știm unde sunt banii.

În același timp, presa scrisă este distrusă prin pulverizarea distribuitorilor poștali și desființarea chioșcurilor de presă, în paralel cu loviturile luate de la concurența digitală. În prezent presa scrisă se recunoaște că nu prea mai contează. A fost important să nu mai ajungă cititorul la ziar, apoi restul a venit de la sine.

Toată averea și știința lumii este digitalizată, dar nu alegerile din România

Ion Țiriac spunea că mai bine mergi la drum cu un hoț isteț decât cu un cinstit prost. Cum am putea explica faptul că se fac digital tranzacții bancare presupunând sume fabuloase, că ni se cere să renunțăm la numerar pentru că toate, dar absolut toate mișcările de bani sunt super sigure, un doctor stabilește din Cluj diagnostice vitale pentru pacienți din Australia, dar digitalizarea nu are un impact serios în alegerile din România.

Prostie, indolență, superficialitate sau dorința de a avea verigi organizatorice cât mai multe și implicit cât mai multe posibilități de a manipula rezultatele alegerilor. Să fie cineva atât de isteț ?

Doar în patru ani (acum 10 ani !) România a cheltuit un miliard pentru digitalizare. Se cheltuie în continuare enorm, fără a se măsura feed-back-ul investițiilor, în digitalizarea diferitelor sectoare.

Digitalizare și nu prea

Unii spun că digitalizăm și contra naturii și eficienței sectoare care ar trebui digitalizate cât mai puțin, sau digitalizate altfel, respectiv școala și procesul școlar. Cunosc elevi cărora li s-au dat câte două perechi de tablete nefolosibile.

Peste 1000 de proiecte informatice au fost finanțate pentru a moderniza țara (noastră), iar dacă în anii 90 primordialitatea era a companiilor străine, începând din anii 2000 au început să apară puternici parteneri economici români care au obținut contracte cu statul. Numele cele mai vehiculate, în ordinea sumelor încasate sunt, Siveco Romania, firma fondată de Irina Socol pe locul I la un moment dat cu 62 de contracte câștigate cu peste 40 de instituții.

Pe locul II este Tiberiu  Urdăreanu, fost ofițer de armată cu 25 de contracte cu 15 autorități care a excelat în sisteme de supraveghere. Doar pe locul III Sebastian Ghiță, cu 26 de contracte având cei mai importanți parteneri 17 instituții publice, dar cu un plus de notorietate, având în vedere legătura cu politicianul împotriva căruia s-a demonstrat (cel mai) mult în România, Victor Ponta, și faptul că a înființat televiziunea România TV.

Toți trei cu probleme și condamnări penale majore.

Pentru că primele trei firme de informatică din România au constituit material de lucru pentru DNA s-a speculat că serviciile au primit ordin să lovească în concurența românească la Marea Finanță Mondială.

De ce fără vot electronic

Oricum, există un potențial și un efort financiar enorm pentru a se realiza o digitalizare în cât mai multe domenii. Cum s-ar justifica din partea celor de la putere refuzul și dezinteresul de a da și posibilitatea de a se vota digitalizat ?

Îți poți scana amprenta pentru bancă, sistem de acces, diferite portale și sisteme de comunicații, iar buletinele de vot nu se puteau scana și apoi implementa imediat în baza de date ?

Poți folosi/ scana amprenta degetului, amprenta ochilor (și în Romania) îți poți lua coduri, care de care mai sigure. Cheile de verificare pot să fie automate și să sesizeze în timp real orice problemă sau tentative de fraudă.Din start s-ar elimina și tentativele de fraudă și voturile anulate!

Mârlănia alegerilor dintr-un singur tur

Publicația Cațavencii a instituit un premiu pentru cel care găsește elevi meditați în particular de președintele Klaus în urma căruia și-a cumpărat șase case. Noi am da un premiu celui care crede că marea grijă față de banul public i-a făcut pe cei de la putere să facă alegerile locale dintr-un singur tur și să le comaseze cu alegerile europarlamentare.

Dacă le-ar fi păsat nu am avea acest grad imens de datorie care îl are România. Nu merită să pierdem vremea să demontăm această explicație nerușinată. Grija lor față de banul public !

În realitate au fost favorizate partidele mari aflate la putere, împotriva cărora să nu se poată coaliza, în turul doi, alegătorii nemulțumiți. Astfel au reușit să câștige alegerile locale cu doar 15, 20 la sută din alegători în condițiile în care cca 50 la sută nu votează.

Alături de partidele mari au fost foarte avantajați maghiarii care votează disciplinat, în bloc, cu un singur candidat de-al lor și au câștigat o mare mulțime de primării la care nici nu au visat și nu le-a avut vreodată până acum – Târgu Mureș, comuna Baciu  etc.

Teatru în secțiile de votare

Președintele în secțiile de votare este un mic dictator pe încăperea respectivă. Legea, procedurile și instructajele arată că are o putere aproape exclusivă acolo. De aceea, președintele trebuie bine ales, îndeobște dintre angajații Primăriei și oamenii fideli. Fideli cui? Partidului și celor care trebuie.

În primul rând îi manipulează pe membrii biroului prin data la care le dau banii. Cei de la secțiile importante, cu mulți alegători din marile orașe, primesc banii imediat sau în timpul votării pentru a ”li se închide gura”.

Altora, din secții mai puțin importante sau care au tăcut agresiv ori și mai grav, nu au tăcut deloc, primesc banii peste o săptămână. Banii înseamnă cca. 1200 lei. Cei care acceptă au nevoie de acești bani, dacă nu ar avea nevoie, nu s-ar lăsa umiliți între 28 și 34 de ore, de vreo țață șmecheră din Primărie plantată președinte de secție

Acea președinte numără voturile și îi pune pe reprezentanții partidelor să tragă liniuțe, să fie foarte atenți să nu greșească. Câteodată diferitele liniuțe nu se potrivesc, depinde de la secție la secție și să vezi atunci ce le face doamna președinte!

De obicei președinții sunt oameni odihniți și cu experiență. O noapte nu contează că-s oameni odihniți. Fiți atenți ce fac! Am studiat la mai multe secții de votare. Prezența în secția de votare începe de la 5,45- 6.00. Votarea legal se termină la 22.00. Dacă în ultima oră sunt mulți alegători se poate prelungi până la miezul nopții, dar rar se întâmplă acest lucru.

Ziua este grea și stresantă. Cu mâncare la pachet  pe care de obicei nu ai timp să o servești, cu apă și baie, vai mama lor.

Oboseală și nesomn

Președinții au sesizat din experiența lor minunată că pe la ora 22.00 membrii biroului secției sunt frânți de obosiți. Dacă reușesc să mai amâne numărarea voturilor 2,3 ore le-a luat piuitul definitiv membrilor.

Ei nu mai au puterea nici să urmărească ce se mai întâmplă, darmite să vocifereze sau să protesteze. Și au reușit în foarte multe locuri să amâne activitățile. De aceea, unde s-a terminat votarea si au ieșit din secția de votare după 26-28 de ore fiți siguri că toată lumea a acceptat orice numai să se termine odată!

În plus, prezența acelor membri numai de reprezentare a partidelor nu prea a fost. De exemplu cea mai mare preocupare a unui reprezentant AUR a fost să nu ia USR -ul prea mult, iar a celui de la USR să nu ia cei de la REPER mai mult ca ei, nu cât a șmecherit președintele de secție. El este cheia !

Oricum lipsa de somn era o metodă de tortură și de supunere nu numai a Securității Române! În secțiile de votare din România s-a asigurat multă supunere. Faptul că mai sunt umiliți după votare încă 6,8,10 ore să predea sacii si materialele electorale ( la Cluj pe pistele stadionului în soare)  nici nu mai contează!

Specialități a la Cluj

Specialități și nu numai. Cum poți elimina sau măcar obstrucționa o pătură de turbulenți, care de obicei nu votează cu cei de la putere să voteze?

Acei turbulenți sunt studenții și cei de vârsta lor. Când sunt mai ocupați și mai stresați cu probleme turbulenții. Normal, în sesiune.

Atunci e logic că vom comasa și vom planifica două alegeri în sesiune! Dar turbulenții aceștia sunt așa nesuferiți încât și în sesiune vor să vină să voteze! Pe Ștefănuță, sau alți independenți la europarlamentare sau USR; REPER si Sabin Sărmaș la primărie. Nu pot fi opriți!

Chiar nu pot? Noi să nu putem? Dar ce să ne facem dacă nu am primit suficiente tipizate pentru listele suplimentare sau suficiente buletine de vot? Ei nu au buletin de Cluj și trebuiau trecuți pe listele suplimentare!

Dar un tipizat putea fi multiplicat într-un milion de exemplare la un singur Xerox. Buletinele de vot erau si ele distribuite în suficient de multe exemplare (suplimentare) .

Oare de răi, de leneși sau din rea credință nu au vrut președinții de secții să desfacă buletine de vot din seturile suplimentare și să le dea la studenților din Cluj?

Câți studenți au votat?

Clujul se laudă că are cca 100.000 de studenți. Vedeți câți dintre aceștia au reușit să voteze pe listele suplimentare de la secțiile din Cluj?

În ziua lor de sesiune, mii de studenți la Cluj au fost plimbați de la o secție la alta pentru a fi descurajați și să renunțe să voteze.

Ei sunt în sesiune și acum, și nu au timp să depună plângeri. Să nu se mintă cu nerușinare că nu au vrut. Nu au fost lăsați și da, acum învață, nu au timp nici de proteste în stradă nici de plângeri.

Am întâlnit două studente cât o mână de om de mici care erau la a patra secție unde erau poziționate bine la coadă. Cu lacrimi în ochi mi-au spus că ele nu se lasă până nu votează cu cei buni fiindcă s-au săturat să fie condusă țara de ceilalți.

”Nu ne lăsăm, dar suntem foarte supărate și obosite și am pierdut o zi întreagă de la un examen de an, foarte greu”.

Le-am întrebat dacă data viitoare vor mai vota? ”Dacă vom mai fi în România, da!”.

Mihai Moldovan